Energia vitala – cel mai important principiu al medicinei traditionale orientale

„Daca vrei sa-ti lungesti viata, scurteaza-ti mesele!”

10 dintre cele mai importante principii de alimentatie ale calugarilor tibetani

Pentru locuitorii de pe inaltul paltou al Tibetului hrana capata un inteles aparte. Rolul ei este sa ofere organismului exact ceea ce acesta are nevoie pentru a supravietui. Atat si nimic mai mult! Dramuita cu atentie in functie de activitatile zilei, savurata in tacere si onorata cu concentrare demna de inalte subiecte filozofice, aceasta nu doar alimenteaza organismul cu substante nutritive, ci hraneste si spiritul.

Iata pe scurt cateva dintre principiile care stau la baza modului de hrana adoptat de catre toti locuitorii Tibetului si in special de catre calugarii locului.

1.    Mancarea este medicament! Rolul alimentatiei este acela de a asigura buna functionare a organismului si echilibrul perfect al sistemului nervos.
2.    Calugarii tibetani au in general un regim lacto-ovo-vegetarian.
3.    Nu consuma niciodata carne. De niciun fel! Explicatia lor: regimul le furnizeaza destula energie pentru tot ceea ce au de-nfaptuit zilnic.
4.    Apa este secretul sanatatii. Trebuie fiarta cel putin 20 de minute si bauta cat mai fierbinte. Calugarii o beau imediat ce se scoala dimineata, ca si la toate mesele, pentru a dezintoxica organismul si pentru a echilibra fluidele din corp.
5.    Un singur fel de mancare la o masa! O regula „batuta in cuie” care-si arata foarte rapid efectele: o digestie usoara, arderi rapide si-un echilibru energetic de invidiat. De aceea nu sufera niciodata de balonari si alte boli de nutritie ce conduc la deteriorarea calitatii vietii.
6.    Evita amestecul carbohidratilor din fructe si legume cu cei din alimente bogate in proteine (oua, lactate sau carne).
7.    Consumul de oua este strict rationalizat. In functie de efortul depus in ziua respectiva se consuma fie doar galbenusul crud (efort mic), fie un ou intreg, fiert moale, in caz de efort fizic care necesita aportul muscular.
8.    Ritmul in care se desfasoara masa este unul lent. Mancarea trebuie sa fie partial digerata in cavitatea bucala. De aceea, pentru usurarea sarcinii stomacului, se acorda atentie sporita mestecarii indelungate a bolului alimentar. In plus, mancarea mestecata mai mult este mai hranitoare!
9.     Masura in toate este cheia! Vitalitatea si sanatatea organismului depind de dimensiunea portiei din farfurie. Calugarii cu experienta stiu exact cum sa respecte regula de fier a meselor: 2 sferturi solid, 1 sfert lichid, un sfert spatiu gol.
10.    Hrana dupa ora 19: nimic!

Acestea sunt doar cateva dintre principiile de alimentatie care-i mentin sanatosi fizic si mental pe locuitorii Tibetului. Nu-ti impune nimeni sa renunti la carne, daca aceasta iti place. Descopera insa cum poti sa o consumi fara a-ti da peste cap organismul! Adopta din metodele aplicate de calugarii tibetani doar ceea ce consideri ca ti se potriveste! Dar tine cont si de explcatiile pe care ei le dau pentru fiecare regula pe care o respecta cu sfintenie de mii de ani!

5 exercitii fizice care-ti readuc tineretea in doar 15 minute de antrenament zilnic

Alaturi de dieta specifica, tibetanii acorda o mare importanta antrenamentului fizic si celui psihic. Activitatile pe care le desfasoara zilnic ii solicita fizic, deoarece dotarea tehnica de care dispun pentru prelucrarea pamantului - vitala pentru ei - este rudimentara. Cu toate acestea, ei nu renunta la ritualurile fizice zilnice pe care generatii de-a randul le-au executat si le executa pentru pastrarea unei sanatati de invidiat.

Ritualul tibetan pentru reinstaurarea tineretii cuprinde o serie de 5 exercitii succesive, care au rolul de a repune in functiune cei 7 centri energetici, de a te revitaliza. Executia lor in ordinea mentionata, respectand indicatiile oferite aduce organismului urmatoarele beneficii concrete:

Cresterea vitezei de rotatie a centrilor energetici (chakre)
  Imbunatatirea circulatiei venoase
  Disparitia varicelor
  Atenuarea efectelor osteoporozei
  Fluidizarea curgerii lichidului spinal
  Claritatea mentala
  Prevenirea aparitiei durerilor de cap
  Imbunatatirea activitatii glandei tiroide
  Energizarea sistemului digestiv, a rinichilor
  Stimularea activitatii glandelor sexuale
  Fortificarea abdomenului, picioarelor, bratelor, spatelui, gatului
  Disparitia durerilor
  Vindecarea artritelor
  Reglarea simptomelor legate de menopauza/ menstruatie
  Intarirea sistemului imunitar
  Curatarea sinusurilor

Medicina traditionala a Tibetului

Combinatie subtila intre medicina ayurvedica indiana, medicina traditionala chineza, medicina greaco-persana si elemente din traditia Bon-samanista din Tibetul antic, medicina tibetana traditionala contine o filozofie comprehensiva, o cosmologie si un sistem anatomic subtil, alaturi de practici spirituale buddhiste.

Determinata de caracteristicile zonei geografice, medicina traditionala tibetana este o medicina de tip holistic, urmarind vindecarea intregului reprezentat de corp, minte si spirit. Cu radacini pierdute in negura timpului, medicina tibetana are o geneza, o istorie si o dezvoltare proprie, specifice peisajului tibetan, culturii indigene si spiritului poporului tibetan.

Pe langa anatomie si fiziologie, embriologie, patologie, diagnosticare si terapii, medicina traditionala tibetana include o bogata farmacopee. Axata in principal pe remedii naturiste, aceasta nu exclude insa o larga varietate de terapii externe putin cunoscute in lumea occidentala: acupunctura, presopunctura, masajul, tratamentul cu sunete sau vibratii, baile cu plante etc.

Ceva trebuie sa functioneze! Si... «Ai grija la gandurile tale, caci ele-ti creeaza realitatea!» din filozofia de viata tibetana. In concluzie...

  Gandeste pozitiv!
  Mediteaza! Gaseste-ti linistea interioara!
  Fă din mancare o placere, dar si un mod de vindecare!
  Mananca masurat! Mananca disociat!
  Nu uita sa bei apa!
  Incetineste «ritmul»! Altfel motoarele se opresc...
  Constientizeaza-ti corpul!
  Respira!
  Rosteste mantre! Experimenteaza puterea sunetului asupra ta!
  Fa miscare zilnic!

Se spune că... ce mănînci de Revelion îţi poate influenţa tot anul

              Autor: M.Ex., 29.12.2017

Trecerea în noul an e încărcată de superstiţii şi obiceiuri în toată lumea. Pe mesele de sărbătoare se pun bucate cu semnificaţii aparte, care să aducă noroc, sănătate şi bogăţie. La noi nu lipsesc friptura şi piftia făcute din carne de porc. Carnea de pasăre e evitată pentru că se spune că alungă norocul, dar sînt binevenite preparatele din diverse boabe (fasole, mazăre) pentru că tradiţia populară spune că înseamnă mulţi bani pentru anul ce vine. Aproape peste tot în lume se ciocneşte un pahar de şampanie la miezul nopţii, dar fiecare popor are tradiţiile lui culinare legate de mesele de Anul Nou. 

Spania: 12 struguri

Tradiţia spune că la miezul nopţii spaniolii trebuie să mănînce 12 boabe de struguri pentru dorinţele pe care şi le pun pentru fiecare lună a Anului Nou. O boabă de strugure dulce înseamnă o lună bună, iar o boabă de strugure acră semnifică o lună cu mai multe greutăţi.

Italia: linte şi carne de porc

Pînă şi italienii, fani ai dietelor uşoare, mediteraneene, pun pe masă de Revelion friptură de porc, despre care cred că le va aduce prosperitate în Anul Nou. În plus, nu lipseşte un fel de mîncare numit cotechino con lenticchie - o tocăniţă cu linte şi cîrnaţi - despre care spun că le aduce noroc.

Japonia: meniuri colorate

Niciun meniu de Revelion nu este mai colorat că al japonezilor. Mîncarea tradiţională se numeşte osechi şi cuprinde mai multe cutii cu bunătăţi. Fiecare fel de mîncare pus frumos în aceste recipiente simbolizează ceva. De pildă, kazunoko - un rulou din hering, înseamnă dorinţa de a avea copii în anul ce vine, kuro-mame - soia neagră înseamnă dorinţa pentru sănătate, în timp ce konbu - un fel de algă marina simbolizează veselia.

Germania: purceluşi din marţipan

Atît în Germania, cît şi în Austria carnea de porc este felul principal de mîncare în această perioadă, pentru că o carne bogată în grăsimi simbolizează bunăstarea şi abundenţa. Aşa că purceluşii au devenit un simbol al Anului Nou. Îi vei găsi chiar şi în formă de figurine de marţipan folosite ca decoraţiuni pe masa de Revelion.
Tot în Germania este obişnuit să laşi cîte puţin din fiecare fel gustat la masa de Revelion în farfurie la miezul nopţii. Se spune că asta îţi va aduce belşug în casă în următorul an.

Danemarca: prăjituri din marţipan şi farfurii sparte

La miezul nopţii, danezii obişnuiesc să mănînce o prăjitură făcută cu marţipan numită Kransekage.

Dulciurile norocoase

Sînt puţini aceia care nu gustă ceva dulce la mesele de Sărbători. Mai toate popoarele au tradiţii legate şi de acestea: În Italia se pregătesc nişte gogoşele numite chiacchiere, cu multă miere. şi în Olanda se mănîncă gogoşi de Anul Nou. Sînt numite ollie bollen şi au umpluturi cu mere, stafide şi coacăze.
În Grecia, prima zi din an este dedicată Sfîntului Vasile, iar prăjitură pe care o fac grecii în această zi este numită în cinstea sfîntului Vassilopita. În ea este ascunsă de fiecare dată o moneda din argint sau aur. Se spune că acela care o va găsi va avea noroc tot anul.
şi în Mexic există obiceiul ascunderii unor mici surprize în prăjitură de Anul Nou numită roşca de reyes. În Suedia şi Norvegia se pregăteşte o budincă de orez care are ascunsă înăuntrul ei o alună ce va aduce noroc celui care o găseşte.  

http://www.monitorulexpres.ro

Agheasma mare si semnificatia ei în viata noastra

• Previous
• Următorul

Agheasma mare se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea botezării Domnului de către Ioan în Iordan. Ea se săvârşeşte atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, dar şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte agheasma pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Se spune Agheasmă mare, pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin botezul Său în apa Iordanului. De aceea, şi slujba Agheasmei mari este mai dezvoltată şi mai solemnă ca la Agheasma mică, iar cântările şi rugăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului.

În ziua ajunului Bobotezei, sfinţirea apei, se face de obicei chiar în biserică (în pronaos), dimineaţa, după Utrenie, cu mai puţină solemnitate, fiindcă, după unii, ea aminteşte atunci de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezătorul în pustiul Iordanului; în ziua Bobotezei, ea se face după Liturghie, în biserică sau în faţa bisericii, şi aminteşte de însuşi botezul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea se face de obicei în chip mai solemn, prin ieşirea afară din biserică.

În cadrul acestei slujbe speciale de sfinţire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 şi XII, 3-6), după care urmează Apostolul (din I Cor. X, 1-4) şi Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), în care se istoriseşte pe scurt evenimentul botezului Domnului. După ectenia mare începe o mare şi frumoasă rugăciune de sfinţire a apei, adresată Sfintei Treimi: („Treime mai presus de fire…”) şi compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului. Cuvintele: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale…” le rosteşte preotul de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei.
La finalul slujbei preotul slujitor afundă de trei ori crucea şi busuiocul în apă cântând troparul Praznicului. „În Iordan botezându-Te Tu Doamne …”

Efectele Agheasmei mari asupra credincioşilor care sunt de faţă sau care se vor stropi şi vor gusta din ea le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei şi al rugăciunii de sfinţire (după epicleză), unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.

De aceea, Agheasma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti.

În casele credincioşilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase (sticle) curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credincioşii gustă dintr-însa pe nemâncate, zilnic, până la odovania praznicului (13 ianuarie), dar şi în tot restul anului.
(Liturgica specială, Pr. Ene Branişte)

http://episcopiahusilor.ro/catedrala-si-ansamblul-episcopal-husi

Agheasma mare si semnificatia ei in viata noastra

Agheasma mare se savarseste la Boboteaza, in amintirea botezarii Domnului de catre Ioan in Iordan. Ea se savarseste atat in ajunul Bobotezei, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele, cat si in insasi ziua Bobotezei, cand se sfinteste agheasma pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Se spune Agheasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc in insasi ziua in care Domnul nostru Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau in apa Iordanului. De aceea, si slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Agheasma mica, iar cantarile si rugaciunile din cursul ei pomenesc si proslavesc indeosebi Botezul Domnului in apele Iordanului.

In ziua ajunului Bobotezei, sfintirea apei se face de obicei chiar in biserica (in pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina solemnitate, fiindca, dupa unii, ea aminteste atunci de botezul cu care boteza Sfantul Ioan Botezatorul in pustiul Iordanului; in ziua Bobotezei, ea se face dupa Liturghie, in biserica sau in fata bisericii, si aminteste de insusi botezul Mantuitorului in apele Iordanului; de aceea se face de obicei in chip mai solemn, prin iesirea afara din biserica.

In cadrul acestei slujbe speciale de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6), dupa care urmeaza Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se istoriseste pe scurt evenimentul botezului Domnului. Dupa ectenia mare incepe o mare si frumoasa rugaciune de sfintire a apei, adresata Sfintei Treimi: („Treime mai presus de fire…”) si compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului. Cuvintele: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale…” le rosteste preotul de trei ori la rand, cu glas mai puternic ca de obicei.

La finalul slujbei preotul slujitor afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul Praznicului. „In Iordan botezandu-Te Tu Doamne …”

Efectele Agheasmei mari asupra credinciosilor care sunt de fata sau care se vor stropi si vor gusta din ea le arata insasi randuiala slujbei, indeosebi textul ecteniei si al rugaciunii de sfintire (dupa epicleza), unde preotul se roaga: „Si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”.

De aceea, Agheasma mare se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramanand tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si atunci cand a fost scoasa din izvor, fapt pe care il remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti.

In casele credinciosilor, agheasma se pastreaza la loc de cinste, in vase (sticle) curate, in care se pune de obicei un fir de busuioc. Credinciosii gusta dintr-insa pe nemancate, in zile de post si ajunare sau la sarbatori mari dupa biserica. Se obisnuieste (mai ales in Moldova) sa se guste dintr-insa timp de opt zile in sir, mai ales de la ajunul Bobotezei pana la odovania praznicului.

/crestinortodox.ro/

http://logos.md/2010/01/18/agheasma-mare-si-semnificatia-ei-in-viata-noastra

Excepțional – Cele mai vechi fosile de Homo Sapiens au fost descoperite în Maroc. Cum rescriu acestea istoria strămoșului omului?

 

Arheologii au descoperit în situl Jebel Irhoud, Maroc, niște fosile de Homo Sapiens care vor rescrie istoria omenirii. Osemintele vechi de 300.000 de ani dovedesc că specia noastră a evoluat mult mai devreme – cu cel puțin 100.000 de ani mai devreme – decât se credea anterior. Descoperirea a fost făcută de cei de la Institutul „Max Planck” pentru Antropologie din Leipzig, Germania, și Institutul Național de Arheologie și Patrimoniu din Rabat, Maroc.

Experții cred cu tărie că această descoperire este o dovadă a unei istorii evolutive umane complexe, care a avut loc pe întregul continent african. Înainte de această descoperire, cele mai vechi fosile de Homo sapiens erau cele descoperite la situl arheologic Omo Kibi din Etiopia. Acestea datează de acum 195.000 de ani. În urma acestor noi descoperiri din Maroc, autorii cercetării consideră că Homo sapiens a evoluat gradual, începând din urmă cu aproximativ 400.000 ani, iar acum cca. 300.000 de ani ar fi fost răspândit pe tot continentul African.

„Credeam că există un leagăn al omenirii în urmă cu 200.000 de ani în Africa de Est, dar noile noastre date arată că Homo sapiens era răspândit pe tot continentul african în urmă cu 300.000 de ani”, a declarat profesorul Jean-Jacques Hublin, autorul principal al cercetării.

Situl Jebel Irhoud este situat în nord-estul statului Maroc, la aproximativ 90 km de Marrakech. Deși este cunoscut încă din anii 1960 pentru fosilele umane și artefactele din Paleoliticul mijlociu, situl nu a putut fi datat cu exactitate.

Cele mai bune estimări indicau o vechime maximă de 160.000 ani. Începând din 2004, noi săpături arheologice au condus la descoperirea de noi fosile umane – cranii, dinți și oase lungi de la cel puțin cinci indivizi.

Citiți și:Un centru religios neolitic, vechi de 5000 de ani, descoperit în Scoţia, scoate la iveală ceva uimitor 
6 descoperiri arheologice pe care nu le găsești în cărțile de istorie 

yogaesoteric 
23 decembrie 2017

Bisericile sculptate în stâncă din Etiopia. Locul unde creștinii au vrut să creeze un nou Ierusalim

În orașul Lalibela din Etiopia, aflat la circa 645 km de Addis Abeba, sunt unsprezece biserici monolitice medievale sculptate în stâncă. Bisericile au fost comandate de regele Lalibela care a căutat să recreeze un nou Ierusalim în secolul al XII-lea. Bisericile de la Lalibela sunt realizate în două grupuri majore, una reprezentând Ierusalimul pământesc, iar cealaltă reprezentând Ierusalimul ceresc. Acestea sunt despărțite de un șanț care reprezintă râul Iordan. Între aceste două diviziuni se comunică prin tuneluri și trecători. În punctul de plecare a pelerinajului există o cruce monolitică.

Bisericile sculptate în piatră au fost înregistrate ca patrimoniu al UNESCO în 1978. Este vorba de un ansamblu de 11 biserici creștine, dintre care 4 sunt separate de roca în care au fost create, iar celelalte 7 au un perete sau chiar acoperișul unit cu aceasta. Aceste biserici sunt tăiate din piatră bazaltică roșiatică.

Nu este cunoscută cu exactitate data la care au fost construite aceste lăcașuri de cult. Potrivit puținelor dovezi arheologice, ar fi fost sculptate pe timpul regelui Gebra Makal Lalibela, ceea ce înseamnă cam în jurul anului 1200.

Citiți și: 
Prima biserică din lume realizată în întregime din copaci vii 
Cel mai vechi monument din Cetatea Medievală a Sighișoarei adăpostește o reprezentare a unui OZN 

 

 

yogaesoteric 
decembrie 2017 

IARNA. Hrana divină ce ne vine de la Dumnezeu

Apropiindu-ne de sfârşitul călătoriei noastre spirituale din acest an, a sosit vremea să facem bilanţul realizărilor şi progreselor noastre pe calea cunoaşterii de sine. În acest anotimp al anului, ne pregătim să reîncepem, pe un alt nivel, un nou ciclu al vieţii şi să continuăm astfel călătoria noastră spirituală. În această etapă de sinteză a ciclului vieţii, ne întâlnim cu fiinţele apropiate pe care le iubim şi cu prietenii, în lungile seri de iarnă, pentru a ne încălzi şi pentru a ne hrăni în lumina iubirii şi a prieteniei.

Iarna, pământul se pregăteşte pentru cerinţele creatoare ale primăverii. Animalele hibernează, regenerându-se vital pentru anul care vine. Plantele, în aparenţă adormite de frig, se hrănesc prin rădăcinile înfipte în adâncul pământului, ce este acum îngheţat la suprafaţă. Amintindu-ne de căldura Soarelui, realizăm că toate dificultăţile trec odată cu timpul şi că orice sfârşit precede întotdeauna un nou început.

Iama este momentul în care ne reîmprospătăm sufletul. Avem în faţă o viaţă, un miracol divin. Cumpănim acum la contribuţia pe care o putem aduce lumii atunci când ieşim din întuneric la lumina şi speranţa divină pe care le aduce flecare an. Putem să ne punem atunci întrebarea: „Care este puterea binefăcătoare de care dispunem şi pe care noi o putem oferi cu iubire şi detaşare celorlalţi?”. De pe poziţia unică pe care o avem pe calea vieţii noastre minunate, putem să îi ajutăm şi să îi sprijinim pe ceilalţi în modul nostru specific.

În răgazul oferit de iarnă, putem reflecta intens asupra modului în care este cu putinţă să declanşăm o transformare profundă, benefică, divină, manifestându-ne atunci ca un veritabil releu al Voinţei divine şi al integrării spirituale superioare. Vom urmări să devenim conştienţi de faptul că Dumnezeu conferă întotdeauna fiinţelor care îi consacră în mod total şi necondiţionat roadele acţiunilor lor o stare divină de integrare spirituală, ce le permite acestora să manifeste starea sublimă de „releu divin” în tot ceea ce ei realizează la unison cu Voinţa lui Dumnezeu.

DECEMBRIE
Regenerarea, odihna şi visele

Repaus profund benefic, regenerant şi binemeritat

Iarna îngheţată poate da pământului un aspect neplăcut în aparenţă, dar seminţele unei vieţi noi sunt în realitate adânc ascunse în pământ, aşteptând ca Soarele verii să înceapă să-l încălzească din nou. Păsările care rămân cu noi în timpul iernii îşi găsesc hrana cu greu, beneficiind de firimiturile şi seminţele pe care oamenii le lasă afară, pentru ca ele să subziste. Hrana este una dintre cheile acestei etape a călătoriei noastre, căci cu toţii am înmagazinat resurse hrănitoare pentru această perioadă de austeritate a anului. Acum este perioada potrivită pentru a ne odihni şi pentru a ne regenera. Procesul de regenerare a întregii noastre fiinţe este un proces perfect natural, care începe să se desfăşoare în mod firesc în acest anotimp al iernii. Tocmai de aceea, ne vom lăsa călăuziţi de ciclul natural al anotimpurilor şi ne vom relaxa pentru a beneficia de fructele recoltei noastre, visând totodată la venirea unei noi primăveri şi la toate aspectele noi şi minunate pe care vrem să le descoperim şi să le realizăm în viitor.

Dacă nu am avea experienţa zilelor reci şi întunecate ale iernii, nu am mai putea aprecia strălucirea astrului solar din timpul verii. Nu foloseşte la nimic să ne revoltăm împotriva disconfortului pe care îl simţim aproape inevitabil în acest anotimp rece. Iarna este perioada în care începem să ne cuibărim în casele noastre primitoare şi să rămânem mult mai mult timp în sânul familiei şi în compania prietenilor. Această perioadă ne dă ocazia să redescoperim iubirea pe care putem să o găsim doar printre cei apropiaţi.

Să ne reamintim povestioara despre omul cel înţelept şi calul sălbatic, pe care v-am prezentat-o în cadrul lunii martie. Unul dintre tâlcurile poveştii era că modul în care privim evenimentele pe care le trăim este foarte important. Condiţiile aparent adverse sau aparent favorabile nu sunt neapărat ceea ce par să fie. Aceasta ne revelează importanţa nebănuită a punctului de vedere. O zi rece şi ploioasă poate fi considerată, dintr-un punct de vedere superior, o ocazie minunată de a ne face noi prieteni. Cei mai mulţi oameni consideră perioadele reci ale iernii ca fiind neplăcute şi tind să fie nemulţumiţi atunci când frigul începe să-şi facă simţită prezenţa. Cu toate acestea, perioada de iarnă este un minunat prilej de refacere şi de regenerare, mai ales datorită unei restrângeri a sferei activităţilor disipative. Iarna este totodată o perioadă de austeritate, care ne permite astfel să ne disciplinăm mintea, să ne ordonăm gândurile şi să facem un bilanţ lucid al realizărilor noastre de peste an.

Iată în continuare o sui generis tehnică yoghină simplă care face să apară în fiinţa noastră un punct de vedere superior, profund binefăcător asupra austerităţii. Ne aşezăm într-o postură de meditaţie, închidem ochii şi ne interiorizăm cât mai profund. Realizăm priza de conştiinţă asupra fluxului nostru respirator, fără însă a-l modifica în vreun fel. Ne concentrăm apoi, rând pe rând, asupra tuturor aspectelor bune despre care am descoperit în decursul timpului că sunt aduse de perioadele de austeritate din viaţa noastră. Ne putem gândi mai ales la perioadele reci ale anului, dar şi la perioadele mai lungi ale vieţii noastre în care austeritatea s-a manifestat în mod preponderent pentru mai mult timp.

Remarcăm că în acest demers introspectiv starea noastră interioară depinde în mod decisiv de modul superior şi divin integrator în care noi putem să privim evenimentele austere ale vieţii. Aceasta ne revelează o dată în plus importanţa nebănuită a punctului de vedere superior, binefăcător şi divin. Notăm apoi în jurnalul nostru spiritual toate îmbunătăţirile pe care vrem să le facem în viaţa noastră, după ce am reflectat profund asupra hranei lăuntrice a sufletului nostru, din perspectiva nouă şi luminoasă pe care ne-o conferă punctul de vedere binefăcător asupra austerităţii.

Starea profundă de minunare pe care ne-o generează cel mai adesea visele frumoase

Unele animale hibernează şi intră astfel într-un somn lung şi profund, în locuri întunecate şi ferite, pentru a ieşi din nou la lumină, regenerate, atunci când prima adiere blândă a primăverii se face iarăşi simţită. În timp ce dormim, noi, oamenii, avem adesea vise. Atunci ne aventurăm liberi şi fără oprelişti într-o lume subtilă extraordinară (Universul Astral), unde se poate realiza aproape orice aspect binefăcător pe care ni-l imaginăm. Multe spirite mari, dar şi oamenii obişnuiţi, au meditat îndelung asupra naturii şi a semnificaţiei viselor.

Aborigenii australieni numesc starea de veghe din timpul zilei „perioada visului”, considerând că „mersul pe pământ” – existenţa fizică – este pur şi simplu o formă mult mai clară de vis, în care dispunem de o atenţie ceva mai conştientă. În psihologia analitică, visele sunt considerate ca fiind un mesaj simbolic care ni se adresează nouă înşine şi care, dacă este tradus şi decodat aşa cum se cuvine, este capabil să exprime dorinţele şi preocupările noastre cele mai profunde, ale căror rădăcini se află în feluritele straturi ale subconştientului. Unii oameni cred că visele reprezintă un proces de transformare a gândurilor, sentimentelor şi senzaţiilor care sunt indezirabile în starea de veghe. Alţii se întreabă dacă visele nu sunt de fapt nişte mesaje aparte, predicţii ale viitorului sau chiar porţi către felurite aspecte din lumea spirituală. Înţeleptul Chuang Tze obişnuia să mediteze asupra relaţiei care există între conştiinţa stării de vis şi conştiinţa stării de veghe. El a visat într-o noapte că era un fluture. La trezire, în starea de veghe, s-a întrebat dacă nu cumva el era, de fapt, un fluture care visa că este Chuang Tze.

Tehnica yoghina simplă nr. 36
Aprofundarea gradată şi creatoare a stărilor de minunare

Pentru a aprofunda şi a înţelege mai bine stările de minunare ce persistă în starea de veghe după ce noi ne-am trezit dintr-un somn odihnitor în care am avut numai vise frumoase, putem realiza următoarea tehnică yoghină simplă:

1. Imediat după trezirea din somn, rămânem relaxaţi, cu ochii închişi, pe cât posibil fără să ne mişcăm prea mult faţă de poziţia în care ne-am trezit.
2. Urmărim să păstrăm cât mai vie amintirea viselor frumoase pe care le-am avut în timpul somnului, fixându-ne atenţia asupra feluritelor aspecte semnificative pe care le-am trăit în vis, ca şi cum visul ar continua să se deruleze în conştiinţa noastră.
3. Urmărim gradat să selectăm mai ales aspectele uimitoare care ne-au apărut în visul frumos pe care l-am avut şi urmărim să le rememorăm cât mai clar.
4. Sesizăm starea profundă de minunare care a apărut în fiinţa noastră în urma aprofundării tuturor aspectelor minunate trăite în visul nostru cel frumos.
5. Deschidem încet ochii şi începem să ne mişcăm trupul puţin câte puţin, urmărind în continuare să menţinem în conştiinţă starea specifică de minunare pe care am conştientizat-o ca fiind predominant prezentă în fiinţa noastră şi apoi ne ridicăm din pat. Începem acţiunile zilnice, rămânând în continuare atenţi să observăm modul binefăcător în care starea de minunare generată de visul cel frumos ne influenţează în bine percepţiile de peste zi.

Cum putem face cunoştinţă într-un alt mod, magic, transfigurator, cu tainicul Univers Astral ce ni se revelează în cadrul stărilor frumoase ce ne apar în anumite vise

Unele vise sunt excepţional de vii şi sunt încărcate cu un sentiment tainic ce îl perturbă sau îl exaltă pe cel care visează, comunicându-i astfel că acele vise sunt importante şi că trebuie să ţinem cont de ele, nicidecum să le neglijăm. Dacă am avea un vis despre o calamitate iminentă, nu am lua oare, în considerare măsurile necesare pentru a o împiedica să se producă sau pentru a ne proteja? Când avem astfel de vise premonitorii, poate fi util să le comunicăm unui prieten faţă de care avem o mare deschidere sufletească, ori le putem scrie într-un caiet şi, dacă aceste vise nu sunt nefaste, putem să acţionăm conform modelului lor binefăcător, procedând în modul cel mai înţelept posibil. Astfel de vise pot să ne fie intermediate de anumite fiinţe cu rol de mesageri celeşti. Altele sunt generate chiar din profunzimile fiinţei noastre şi au rolul de a ne ajuta să atingem o stare superioară de pace sufletească.

Tehnica yoghină simplă nr. 37
Să ne bucurăm şi să beneficiem întotdeauna din plin de toate visele noastre minunate pentru a beneficia din plin, într-un mod superior, de visele minunate

Pentru a beneficia din plin, într-un mod superior, de visele minunate pe care le avem putem proceda astfel:
1. Înainte de a adormi, ne reamintim faptul că timpul pe care îl petrecem în lumea noastră onirică reprezintă aproape un sfert din viaţa noastră.
2. Ne relaxăm profund, fizic şi psihic, ne pregătim să adormim şi apoi, în această perioadă de trecere de la starea de veghe la starea de somn, urmărim să sesizăm către ce fel de subiecte sau preocupări tinde mintea noastră să se îndrepte în mod spontan.
3. Ulterior, la trezire, după ce am avut un astfel de vis frumos, urmărim să ne dăm seama cu atenţie ce anume ne comunică visul respectiv.
4. Fiind în continuare profund relaxaţi din punct de vedere fizic şi psihic, urmărim să explorăm şi să înţelegem propriul nostru simbolism oniric. Descoperim astfel că lumea noastră onirică, pe care o vizităm aproape în fiecare noapte, este un loc magic, ce poate fi asemănat cu propria noastră scenă pe care sunt jucate piese atrăgătoare, creative şi deosebit de frumoase, ce sunt alcătuite din secvenţe ale derulării feluritelor experienţe ce au loc în dimensiunea subtilă astrală.
5. Oricare ar fi natura viselor noastre, este util pentru noi să le notăm, fie în jurnalul nostru spiritual, fie într-un carneţel special destinat notării viselor şi interpretării lor.
6. După ce am notat visul, putem să conştientizăm, pentru câteva minute, starea de fericire ce există în viaţa noastră, iubirea pe care o simţim în inimă, natura hrănitoare şi regenerantă a somnului şi bogăţia viselor noastre.
7. În final, îi mulţumim plini de recunoştinţă lui Dumnezeu pentru toate acestea.

Tehnica yoghină simplă nr. 38
Transformarea profundă şi creatoare a unei viziuni de coşmar într-o viziune stenică, binefăcătoare

Visele pot să nu fie întotdeauna plăcute. Coşmarurile sunt, prin însăşi natura lor, înfricoşătoare, iar teroarea pe care o simţim în lumea noastră onirică ne poate întuneca apoi întreaga zi ce urmează unui astfel de coşmar. Această tehnică yoghină simplă are ca scop neutralizarea coşmarurilor şi sublimarea lor în viziuni diurne binefăcătoare şi plăcute. Avem nevoie pentru aceasta de hârtie şi de culori pentru desen sau pictură.

1. Imediat după ce ne-am trezit dintr-un vis care ne-a bulversat, ne decidem să desenăm sau să pictăm o reprezentarea a celui mai înfricoşător moment din acest coşmar. Numim aceasta reprezentarea nr. l.
2. Urmărim să ne detaşăm cât mai bine posibil de viziunea de coşmar pe care am avut-o şi urmărim să ne gândim apoi la un lucru minunat pe care vrem cu adevărat sâ îl vedem petrecându-se în viaţa noastră. După ce am identificat în mod clar acest aspect, urmărim să îl desenăm sau să îl pictăm şi îl numim reprezentarea nr. 4.
3. Privim şi comparăm apoi cele două reprezentări, reprezentarea nr. 1 şi reprezentarea nr. 4.
4. Trecem apoi să concepem alte două reprezentări, intermediare, pe cart le vom numi reprezentarea nr. 2 şi reprezentarea nr. 3 pornind de la premisa că imaginile pe care le vom desena pot să lege în mod semnificativ între ele reprezentările nr. 1 şi nr. 4 astfel încât, în final să avem o serie liniară şi coerentă de patru reprezentări, care ilustrează modul în care coşmarul nostru se transformă într-o minunată experienţă pe care am reuşit să ne-o imaginăm.
5. Contemplăm apoi cu detaşare şi luciditate transformarea sugerată astfel în cele 4 etape ce sunt ilustrate în cele 4 reprezentări.
6. Conştientizăm în final sentimentul stenic de succes şi ne dăm seama că am reuşit astfel să ne amplificăm starea de încredere în capacitatea noastră de regenerare psihică.

Fragment extras din cartea Tehnici yoghine simple şi unele metode tradiţionale ce generează efecte benefice intense, profunde şi surprinzătoare, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, publicată la Editura Shambala, tipărită la Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:Primăvara – momentul cel tainic şi magic al începutuluiÎmbracă-te de fiecare dată în sublima lumină divină 

yogaesoteric
21 decembrie 2017

Fizica cuantică ne explică actualmente sensul vieţii

Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu vrem aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în MACROCOSMOS şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent felurite forme de energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conștientizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din trupul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în trup.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel, s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligența inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generează un câmp electric care se extinde cu mult în afara trupului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, arătând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă exercită o influenţă la mulţi kilometri în afara trupului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele trupului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare. Ne dăm astfel seama cum este posibil ca emoțiile armonioase, elevate, înălțătoare să facă să apară efecte benefice formidabile asupra materiei și a universului exterior. Toate tradiţiile spirituale autentice orientează atenţia aspirantului către inimă, pe când în mod obișnuit noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză, la fel de importantă, şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele aspecte în care credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile. 
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci și convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice. Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

În concluzie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare.

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct fotonii. Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra acestor particule elementare.

Mai întâi, dintr-una dintre eprubete a extras tot aerul, pentru a obţine „vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice. În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.

Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs ceva foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că ADN-ul nostru are o influenţă directă asupra particulelor prezente în lumea înconjurătoare, adică asupra fotonilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.

Dar rezultatele extraordinare ale experimentului nu se opresc aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

3.ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente.

Sentimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.

Unele studii au testat efectele sentimentelor asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat în eprubete ADN de la diferite persoane, și apoi a fost supus unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru a genera stări intense, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, erau măsurate reacţiile electrice apărute la nivelul ADN-ului.
S-a observat astfel un efect care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă: persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice. 
Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, de recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau. 
Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie. Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată de îndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, de iubire şi de fericire.

S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică.

Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau de cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.

Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Citiţi şi: 
ADN-ul este influenţat de cuvinte şi vibraţii 
Epigenetica, unde ADN-ul se întâlneşte cu medicina tradiţională 
Studiile asupra ADN-ului: conștiința şi trupul sunt una. Experienţele se transmit copiilor 

yogaesoteric

19 decembrie 2017