Enigma Tunguska
de Adrian Nicolae
Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de
minute. Un ciudat obiect tubular inconjurat de o lumina orbitoare isi face
aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu un
suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de puternic incat
a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o raza de circa 1000 de
kilometri. Avusese loc fenomenul Tunguska.
Martorii oculari
spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar incendiile care au
urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut inconjurul pamantului si
fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa aceea. Intregul
continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a fost
acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au
fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul
eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai
tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.
In ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se incumetase sa
cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand Leonid Kulik, un
cercetator rus, a intreprins prima expeditie in regiunea Tunguska, in
speranta de a descoperi urmele craterului a ceea ce mai toti oamenii de stiinta
credeau ca a fost un meteorit. Conform calculelor lui Kulik, impactul ar fi
fost produs de unul dintre cele mai mari corpuri ceresti care ar fi lovit
vreodata pamantul. El chiar reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca
sa convinga noul guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in
cautarea imensului bloc de fier de origine extraterestra.
Pretextand ca descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora
economia nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua
expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca lumina in
cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult misterul. Spre mare
supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost descoperit. In schimb, pe o raza
de peste 35 de kilometri copacii carbonizati fusesera culcati la pamant de
explozia puternica ce avusese loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in
locul in care se credea ca avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare
asemeni unor stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice
nu s-a soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.
Lumea stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe
marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee,
diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit Siberia nu ar
fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si praf cosmic, fapt ce ar
explica lipsa craterului si a urmelor metalice din regiune.
Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate evenimente ciudate
care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si cutremurulele puternice.
Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat inainte de a lovi solul nu este
in masura sa multumeasca oamenii de stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile
materiale.
Expeditiile care au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de
sticla ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca
la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la aparitia
lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai degraba catre
pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar
cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.
Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa
adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev, om de
stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: norii
luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil
ca o explozie nucleara sa aiba loc in 1908? Probele prelevate din solul si
vegetatia din zona dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de
radiatie. Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin
misterioasa epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de
100 de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani
purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta localnicii
cu mult inainte de fenomenul Tunguska.
Controversele nu au incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi
inclina sa creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani
sunt de parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti,
dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de secol
XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit in mister.
http://www.descopera.ro
=================================================
Omenirea a fost foarte aproape de un eveniment
catastrofal, de 3725 ori mai grav decât Fenomenul Tunguska
O nouă analiză a unor observaţii istorice sugerează că Terra
a fost foarte aproape de un eveniment cataclismic acum 129 de ani.
Pe 12 şi 13 august 1883, un astronom din cadrul unui mic
observator din Zacatecas, Mexic, a făcut o observaţie extraordinară. José
Bonilla a numărat aproximativ 450 obiecte acoperite de o „ceaţă” ciudată ce
treceau prin dreptul Soarelui.
Bonilla a scris despre această observaţie neobişnuită în
1886 într-un jurnal ştiinţific, intitulat L'Astronomie. Neavând o
explicaţie pentru bizarul fenomen, editorul acestui jurnal a lansat o ipoteză
implauzibilă: Bonilla a observat de fapt păsări, insecte sau praf. De-a lungul
timpului, unii istorici îndrăzneţi au susţinut că observaţiile lui Bonilla sunt
primele dovezi ale existenţei OZN-urilor.
Acum, o echipă de cercetători din Mexic vine cu o nouă
interpretare. Hector Manterola de la Universitatea Naţională Autonomă din
Mexico City, alături de alţi oameni de ştiinţă, afirmă că Bonilla a văzut
fragmente dintr-o cometă care tocmai se descompusese. Această ipoteză ar
explica de ce Bonilla a văzut foarte multe fragmente grupate şi de ce erau
încojurate de o „ceaţă”.
Echipa de cercetători condusă de Manterola a dedus şi alte
aspecte interesante. Cercetătorii au observat că niciun alt astronom de pe Terra
nu a observat această cometă trecând prin faţa Soarelui, deşi în acea vreme cel
mai apropiat observator se găsea la doar câteva sute de kilometri distanţă.
Experţii pot explica acest lucru prin efectul de paralaxă.
Dacă fragmentele cometei erau aproape de Terra, efectul de paralaxă ar fi
garantat că acestea nu ar fi fost pe linie cu Soarele pentru niciun alt
observator aflat la altă latitudine. Zacatecas este situat la aceeaşi
latitudine cu Sahara, nordul Indiei şi Asia de Sud-Est, în zone în care nu se
găseau observatoare astronomice.
Pornind de la efectul de paralaxă, Manterola şi ceilalţi
cercetători au calculat distanţa la care s-ar fi aflat fragmentele de cometă.
Rezultatele cercetătorilor sunt înfricoşătoare: fragmentele de cometă au trecut
la o distanţă de 538 km - 8062 km de suprafaţa Pământului.
Oamenii de ştiinţă au calculat că fragmentele ar fi variat
în diametru, cele mai mici măsurând 50 de metri, iar cele mai mari 800 de
metri. Cometa din care aceste fragmente au provenit ar fi cântărit peste un
miliard de tone, estimează cercetătorii. Manterola şi colegii săi sugerează că
ar putea fi vorba de cometa Pons-Brooks, observată în cursul aceluiaşi an de
astronomii americani.
Cercetătorii au calculat cât de aproape s-a aflat Terra de
un eveniment catastrofic. Pornind de la faptul că Bonilla a observat aceste
fragmente timp de trei ore şi jumătate, de-a lungul a două zile, cercetătorii
au concluzionat că, în medie, 131 de obiecte treceau pe lângă Terra pe ora, în
total 3725 de fragmente aflându-se la o mică distanţă de sol.
Fiecare dintre aceste fragmente era cel puţin la fel de mare
precum cel despre care se crede că a căzut în Tunguska. „Aşadar, dacă ar fi
lovit Terra, am fi avut parte de 3725 de evenimente similare celuia din
Tunguska, în cursul a doar două zile. Cel mai probabil, acest lucru ar fi dus
la dispariţia vieţii pe Pământ”, concluzionează cercetătorii.
=======================================================
Fenomenul Tungunska şi intervenţia OZN
...de Mădălina Firănescu
În urmă cu 101 de ani, mai precis pe data de 30 iunie 1908,
la ora 7 şi 40 de minute, nu departe de râul Tunguska din Siberia, Rusia, se
producea o explozie nemaiîntâlnită, care avea să doboare circa 80 de milioane
de copaci, pe o suprafaţă de 16-17 kilometri pătraţi. Nici până astăzi nu se
ştie exact ce anume a provocat mega-explozia estimată la 15 megatone (forţa
câtorva zeci de bombe atomice), ipotezele avansate mergând de la căderea unui
meteorit sau ciocnirea cu o cometă până la prăbuşirea unui OZN.
* Megaexplozie a fost, dar crater – ioc!
Stranie în toată povestea legată de “fenomenul Tungunska” este absenţa oricărui
crater la faţa locului, crater ce ar rezulta în urma impactului cu un corp
ceresc de mai mici ori mai mari dimensiuni. Cu toate acestea, specialiştii
americani privilegiază teoria căderii fragmentelor unui meteorit. Expertul NASA
în asteroizi, David Morrison, crede că un corp ceresc pietrificat de circa 60 m
diametru a explodat la o altitudine de aproximativ 8 kilometri, resturile sale
căzând în zona dezastrului, la nordul lacului Baikal. Potrivit “National
Geographic”, cercetările conduse de geologul Evgeniy Kolesnikov de la
Universitatea de Stat din Moscova au revelat prezenţa unor tipuri neobişnuite
de nitrogen şi izotopi de carbon, datând chiar din perioada catastrofei. Aceste
urme chimice ar sugera că impactului i-au urmat ploi acide intense, o reacţie
cauzată de arderea meteoritului-cometă în atmosferă. În plus, stratul de turbă
colectat din zona Tunguska conţinea cantităţi foarte mari de iridiu, un element
care abundă în spaţiu, dar e foarte rar întâlnit pe Pământ. Oamenii de ştiinţă
au luat în calcul, pe lângă varianta meteoritului, impactul cu antimateria,
găuri negre în miniatură şi chiar o navă extraterestră. Ipoteza din urmă a fost
relansată recent de preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation,
instituţie care se ocupă cu studierea misterului din iunie 1908.
* S-au sacrificat extratereştrii pentru noi ?
Dr. Yuri Labvin, preşedintele Tunguska Spatial Phenomenon Foundation, pretinde
că o navă spaţială extraterestră s-a sacrificat acum un secol pentru a
împiedica impactul devastator al Pământului cu un meteorit gigant. Rezultatul a
fost explozia uriaşă, descrisă de puţinii martori oculari drept o lumină
puternică însoţită de o undă de şoc (estimată ulterior la 5 grade pe scara Richter).
Bazându-se pe mai multe fragmente de cuarţ scrijelite cu nişte semne ciudate şi
găsite în vecinătatea zonei-cheie, Yuri Labvin susţine că am avea de-a face cu
resturile unor panou de control al unei nave extraterestre."Nu avem
tehnologia care să ne permită imprimarea unor asemenea desene pe
cristale", a declarat Labvin unei agenţii de presă macedonene. "Am
descoperit şi silicat de fier care nu poate fi produs decât în spaţiu", a
adăugat el. Argumentul îi e contrazis însă de lucrarea publicată în 1997 de
specialiştii Ramesh B. Borade şi Abraham Clearfield, care arătau că respectivul
compus se poate obţine şi pe Pământ, prin sinteză hidrotermală. Dincolo însă de
această nepotrivire ştiinţifică, varianta lui Labvin e privită cu rezerve şi de
alţi cunoscuţi ufologi. Nick Pope, care a condus în perioada 1991-1994
cercetările Ministerului britanic al Apărării legate de fenomenul OZN, spune că
e nevoie de analize suplimentare de laborator asupra rocilor respective, pentru
a se demonstra temeinicia ori netemeinicia celei mai ciudate teorii de până
acum, privitoare la evenimentul Tungunska. Mai sceptic, Benny Peiser,
cercetător la Universitatea John Moores din Liverpool, crede că ipoteza cu
OZN-ul e o făcătură stupidă. El spune că expediţia rusească a anunţat încă
dinainte de a porni spre Siberia că intenţionează să caute rămăşiţe ale unei
navete extraterestre şi…bingo!, după o săptămână le-a şi găsit.
* Experţii NASA susţin teoria meteoritului
Culmea e că teoria lui Yuri Labvin nu vine chiar din neant. Primul care s-a
referit la implicarea extratereştrilor în fenomenul Tungunska a fost, în 1946,
inginerul sovietic Alexander Kazantsev, în povestirea SF “Vizitatori din
spaţiu”. Autorul descrie acolo explozia unei nave marţiene cu propulsie
nucleară, venită pe Pământ în căutarea apei. Un scenariu similar se regăseşte
în cartea “The Fire Came By”, scrisă în 1976 de John Baxter şi Thomas Atkins şi
care a beneficiat de o prefaţă semnată de însuşi monstrul sacru al literaturii
SF, Isaac Asimov. În această versiune, citată de site-ul SETIorganization
(Search for Earth Terrestrial Intelligence), OZN-ul ar fi avut probleme tehnice
şi, pentru a reduce la minimum pagubele provocate pământenilor în urma
impactului, alienii ar fi ales deliberat ca loc de prăbuşire o zonă puţin
populată, precum Siberia. Aşadar, extratereştrii ar fi căutat să protejeze
Terra, la fel cum susţine mai nou Yuri Labvin. “Sunt absolut convins şi pot
declara oficial că am fost salvaţi de forţe ale unei civilizaţii superioare”, a
declarat Labvin, citat de msnbc.com. Cu ajutorul fotografiilor făcute din
satelit, el ar fi identificat în apropierea oraşului Poligus fragmentele cu
inscripţii ciudate, despre care spune că provin de pe nava extraterestră.
Labvin mai susţine că traiectoria corpului ceresc care ameninţa Terra –
forţându-i pe alieni să intervină- a fost de la vest la est şi nu dinspre
sud-est, cum se credea până acum. Experţii americani - precum James Oberg, care
a lucrat vreme de 22 de ani la NASA's Johnson Space Center- nu pun însă mare
preţ pe vorbele lui, invocând decenii de mistificare “ufologică” din partea
autorităţilor sovietice. Dar dacă ar fi adevărat?
==============================================================
Fenomenul Tunguska
O ciocnire între un meteorit şi un OZN?
- S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se
lumineze.
Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ.
Soarele se pregătea
să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de
foc îşi face apariţia, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană şi se
prăbuşeşte cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele
seismice înregistrate s-au simţit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a
auzit pânăla o distanţă de peste 800 de kilometri. În urma ciocnirii cu solul,
nu s-a format nici un crater, dar pe o suprafaţă de peste două mii de kilometri
pătraţi totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de milioane de copaci au
fost smulşi din rădăcini. Avusese loc aşa-numitul „fenomen de la Tunguska”.
De-a lungul
secolului, s-au vehiculat zeci de ipoteze şi posibile explicaţii ale
fenomenului petrecut în 1908 în îndepărtata
Siberie, începând de la comete, asteroizi,fulgere globulare sau blocuri de gheaţă, până la
teoria că Pământul s-ar fi intersectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în
realitate acolo rămâne până astăzi un mister.
Conform
calculelor moderne, corpul cosmic prăbuşit în Siberia avea o masă mai mare de o
mie de tone şi a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de aproximativ 50 de
mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri distanţă de pământ, din motive încă
neelucidate, a explodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba atomică
de la Hiroshima. Şi dacă obiectul nu s-ar fi descompus înainte de impactul cu
solul, poate că Pământul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele
ipoteze legate de accident, a existat şi opinia că explozia a fost produsă de o
navă extraterestră care s-a interpus, eroic,
impactului
cu un meteorit gigantic, ce se îndrepta spre Pământ. Cel puţin aşa susţine
inginerul rus Iuri Labvin, preşedintele Fundaţiei Tunguska şi directorul
Muzeului Meteoritului
Tunguska şi al altor obiecte cosmice.
De
peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest fenomen şi a condus zeci de expediţii
în ţinutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei
extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea
secolului al XX-lea,
când, în urma expediţiilor organizate în regiune, din pământurile răscolite au
ieşit la iveală fragmente minuscule de sticlă, compuse din mari cantităţi de
iridiu, nichel
şi elemente chimice de origine nepământeană.
Inginerul
rus este convins că acestea nu reprezintă decât rămăşiţele tabloului de comandă
al navei extraterestre.
„În
prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje.
De altfel, cercetând solul dealurilor din regiune, am descoperit fragmente de
obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conţin silicat de
fier, într-o formă care nu există în
natură şi care, cu atât mai puţin, ar fi putut fi creată de om. Astfel de
materiale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susţine
savantul rus.
La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a organizat o nouă
expediţie, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea căruia s-a
produs evenimentul. Echipaţi cu diverse instrumente şi aparate de detectare a
metalelor, cercetătorii ruşi au explorat minuţios malurile râului pe o distanţă
de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean.
În apropierea localităţii Baikit, din aceeaşi regiune Krasnoiarsk, la două sute de kilometri distanţă de epicentrul
exploziei, savanţii au descoperit nişte pietre stranii, asemănătoare cuarţului,
inscripţionate cu diverse linii şi forme geometrice.
Deşi cristalele au fost amănunţit studiate în laboratoarele Institutului
de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor şi nici stabili
elementele lor componente. „Le-am testat până şi duritatea, încercând să le
aplicăm tăieturi similare celor deja existente. Deşi am utilizat un laser
performant, nu am reuşit decât să le zgâriem superficial. Cu siguranţă, natura
nu ar fi putut crea astfel de reprezentări. Pe de altă parte, este aproape
exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele
sunt părţi componente ale unei matrice în care sunt înmagazinate anumite
informaţii. Este foarte posibil să fie elemente ce au alcătuit cutia neagră a
navei extraterestre. Semnele
scrijelite probabil nu sunt decât nişte marcaje, iar informaţia
esenţială se află în interior”, afirmă inginerul Iuri Labvin.
Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a
lungul râului Podkamenaia Tunguska, unele la sute de kilometri distanţă de
epicentrul exploziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un
argument în plus în susţinerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit şi o navă
de origine non-pământeană, iar în urma impactului, fragmente din nava cosmică
au fost aruncate la distanţe apreciabile. „Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr,
un meteorit. Dar în acelaşi timp, acolo a explodat şi o navă extraterestră, ale
cărei rămăşiţe le descoperim astăzi”.
Pasărea de foc
Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut regiunea în lung şi
în lat, adunând dovezi, culegând informaţii.
Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii
de când în acest loc terifiant nu mai îndrăzneşte nimeni să pătrundă. Se spune
că de aici, în timpul nopţilor, se aud urlete stranii, nepământene, iar pădurea
freamătă neliniştit. Cei care s-au încumetat, totuşi, să cerceteze locurile
povestesc că, în mod neobişnuit, nu au întâlnit în taiga nici ţipenie de
vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cataclismul ce avea să
se petreacă şi apoi le-ar fi alungat definitiv
Iuri Labvin şi pietrele
cu inscripţii.
Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în
legendele tanguţilor, o populaţie nomadă din taigaua siberiană, se vorbeşte
despre o ciocnire puternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că
oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv.
Poate că aşa se explică faptul că în urma exploziei cumplite, nici o fiinţă
omenească nu a avut de suferit. Şamanii siberieni, cei care călăuzeau viaţa spirituală
a comunităţii şi vegheau asupra sufletului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au străbătut
lumi diferite şi, conectându-se la surse cosmice de informaţii, au aflat despre
pericolul iminent. „Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O
pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare şi vom fi mântuiţi. Foc va fi
pe Pământ, dar vom supravieţui”, au prezis şamanii tanguţi. Toţi nomazii ce sălăşluiau
în acest ţinut vast au dat ascultare vorbelor bătrânilor şi au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape
complet distrusă. Şi astfel, în dimineaţa exploziei, tanguţii priveau de la
distanţă „filmul Apocalipsei”.
Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocular al
evenimentului, îşi aminteşte şi astăzi poveştile bunicului său despre acea zi înspăimântătoare.
"Oamenii ştiau că ceva se va petrece, dar nu se aşteptau ca totul să fie atât de înfricoşător.
Un car de foc se prăvălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pământul.
Pasărea de foc, aşa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare
unei iurte. Cu câteva clipe înainte de a se prăbuşi la pământ, o minge strălucitoare,
apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeţi de foc au căzut pe pământ
şi totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvarea”.
În arhivele Fundaţiei Tunguska, înfiinţată de Iuri Labvin, există
zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un
motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la
pieire. Deşi ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman
science-fiction, totuşi, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.
Pădurea transformată în deşert
Chiar din primele luni de după explozia de la Tunguska, în
regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite
anomalii şi fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce
se întindea pe mii de kilometri pătraţi, nu a mai rămas decât jumătate.
Milioane de copaci au fost smulşi din rădăcini şi culcaţi la pământ,
ca într-o imagine post-apocaliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos şi într-un
ritm neobişnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alţi copaci, însă
de specii care nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În
plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul
răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros
porneşte, paralel, tulpina subţire a unui mesteacăn. „Un asemenea fenomen nu se
mai întâlneşte nicăieri în lume”, susţine acelaşi Iuri Labvin, care studiază atent fiecare amănunt ce îl
poate ajuta la demonstrarea teoriei sale. „Aici întâlnim o mutaţie genetică
provocată de obiectul cosmic. Tocmai explozia a creat acest efect. Pădurea este
plină de asemenea «malformaţii», cu specii total diferite de copaci ce cresc
din aceeaşi rădăcină, cu mesteceni de o înălţime de peste 20 de metri, cu
arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în asemenea sol şi climă, crescând cu o viteză accelerată. Aşa ceva în natură nu mai există”.
Vasul furat
Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai
secolului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediţii ştiinţifice
secrete, a descoperit în solul nisipos din taiga un obiect aparent banal, care
avea să îi schimbe întreaga existenţă. Încă din anul 1950, în Rusia a început să
se vehiculeze ipoteza conform căreia obiectul căzut în taigaua siberiană nu
fusese un meteorit sau un asteroid, aşa cum se susţinea oficial, ci o navă extraterestră.
Teoria a fost lansată de scriitorul şi inventatorul rus Alexandr
Kazanţev şi sugera faptul că incidentul de la Tunguska se datorase unei
explozii nucleare provocate de un aparat de zbor de origine nepământeană.
Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între
exploziile nucleare de la Hiroşima şi Nagasaki şi fenomenul ce avusese loc în
Siberia.
Drept urmare, în 1961, conducerea de la Kremlin a desemnat o echipă
de cercetători, cosmonauţi, ingineri şi geologi, pentru a porni într-o expediţie
secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a descoperi dacă într-adevăr
acolo se prăbuşise sau nu o navă extraterestră. Conform rapoartelor ulterioare,
expediţia nu s-a soldat cu succes, cercetătorii întorcându-se la Moscova fără
nici un fel de dovezi. Însă nimeni nu ştia că fizicianul rus Kiril Kabanov, unul dintre membrii expediţiei, făcuse
o descoperire ce putea revoluţiona toate teoriile referitoare la fenomenul
Tunguska. Printre copacii căzuţi la pământ, savantul găsise, absolut întâmplător,
un pocal dintr-un material straniu.
Pocalul
Dar în loc să declare obiectul, acesta a preferat să şi-l însuşească.
Ajuns acasă, Kiril Kabanov a început să studieze pocalul şi a depistat că
acesta este creat dintr-un material care are la bază siliciul, un element
chimic răspândit în natură, dar care nu se găseşte în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul
special şi a hotărât să se folosească de el. Pocalul devenise aproape un obiect
de cult. Noaptea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pentru a bea apă
din el.
Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă
energie şi vigoare, deşi nu mai era de mult la vârsta tinereţii. Kiril Kabanov
a trăit 103 ani şi nu a suferit niciodată de vreo afecţiune. Înainte de a muri,
i-a povestit nepotului său că obiectul are o legătură directă, specială, cu
locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul
are o origine extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril
Kabanov cu privirea aţintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în
presa rusească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă
cu 12 ani a moştenit vasul miraculos.
Graalul rusesc
Are proveniență extraterestră şi a fost creat în scopuri terapeutice. „Aşa ceva nu
mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea aţintită
în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa rusească de către Igor
Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moştenit vasul
miraculos.
Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om pragmatic,nu a
crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj şi a
uitat complet de existenţa lui. Până într-o zi, când soţia lui a fost
diagnosticată cu cancer la pancreas. Deşi a fost operată de urgenţă, medicii nu erau deloc optimişti în privinţa supravieţuirii sale.
Sentinţa a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci
şi-a amintit de spusele bunicului şi de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată şi,
punându-l pe masă, i-a spus soţiei pe un ton poruncitor: „De azi înainte, vei
bea doar din acest vas. Sunt sigur că el este salvarea noastră!”. Şi aşa s-a întâmplat.
În mai puţin de un an, Vera Poduhevici, spre uimirea medicilor, era complet
vindecată: nici urmă de celule canceroase active în organism. Cazul însănătoşirii
ei miraculoase, cu ajutorul pocalului misterios, a fost larg dezbătut în presa
din regiunea Krasnoiarsk şi, curând, vestea s-a răspândit în întreaga Siberie.
Marile cotidiane din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o şchioapă
pe prima pagină: „Graalul rusesc” sau „Vasul tămăduitor - un dar al extratereştrilor”.
Nu după multă vreme, o mulţime de oameni au început să bată la uşa apartamentul
familiei Poduhevici, cu rugămintea de a le permite măcar să atingă paharul
miraculos. „Unii se prăbuşeau în genunchi, cuprinşi de evlavie, convinşi fiind
că pocalul este chiar Sfântul Graal, potirul din care a băut Iisus Hristos în
timpul Cinei celei de Taină”, povesteşte Igor Poduhevici. „Din moment ce a fost
un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea,
astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de virtuţile lui. Oamenii
veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-şi sorbi ceaiul din el. Şi,
mare ne-a fost şi nouă mirarea când am văzut că, treptat, tot mai mulţi se vindecau:
ba de boli pulmonare, ba de diverse afecţiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar
de tulburări mai grave”.
În câteva luni, ştirea a ajuns până la Moscova şi familia
Poduhevici a fost contactată de mai multe institute de cercetare, cu cererea de
a le oferi pocalul către studiu.
Astfel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Moscovei, trecând prin
mâinile diverşilor experţi. Rapoartele sunt absolut uluitoare. „După toate
probabilităţile, conform compoziţiei sale chimice, obiectul nu are o origine pământeană. A
fost creat din 95,5% siliciu şi restul dintr-un amestec din metale, precum:
molibden, zirconiu, cupru, osmiu, argint, seleniu, cobalt şi neodim”, atestă
Nikolai Podgornâi, directorul Institutului Naţional de Geologie şi Mineralogie
de la Moscova. „În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimitoare. Lăsat
timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calităţile acesteia, transformând-o într-una cu proprietăţi
terapeutice. Astfel, în contact cu elementele chimice din care este compus
pocalul, concentraţia sărurilor minerale din apă creşte”.
Deşi obiectul a fost studiat şi analizat de diverse instituţii ştiinţifice,
cercetătorii ruşi nu au reuşit să stabilească cu exactitate originea şi
tehnologia lui de fabricare. Toţi au căzut însă de acord asupra aceleiaşi păreri:
pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este
provenienţa lui, nu se poate spune cu siguranţă.
Cert este faptul că între acest obiect misterios şi evenimentul
petrecut în taigaua siberiană există o tainică legătură. O legătură care ne
duce cu gândul către aceeaşi idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligenţă
superioară, necunoscută, ne veghează şi ne susţine.
=====================================================================
Extratereştrii
au salvat Terra de meteoritul Tungus
Koreţki, A. Zaharova
; 5 ianuarie 2012,
15:35
Iuri Lavbin, om de ştiinţă din
Siberia, a lansat ipoteza că în urmă cu peste 100 de ani, extratereştrii au
salvat Terra de nimicire. Atunci când de planeta noastră s-a apropiat o cometă
enormă, o navă a extratereştrilor a atacat-o direct. În urma ciocnirii s-a
produs o explozie puternică, fragmentele cometei s-au împrăştiat deasupra
Siberiei, iar cel mai mare din ele a primit denumirea de meteoritul Tungus, a
relatat Iuri Lavbin.
Deocamdată nu se cunosc motivele acestui comportament eroic
al extratereştrilor. Probabil, ei au încercat să salveze Terra. Conform unei
alte versiuni, acesta a fost un concurs fatal de împrejurări. Iată ce a relatat
în interviul pentru Vocea Rusiei, Iuri
Lavbin, preşedintele fondului „Fenomenul Tungus”.
„Este vorba de o navă kamikaze. Probabil că navei nu-i
ajungeau resursele de energie, iar masa cometei era foarte mare, de aceea a atacat-o
direct. Cometa s-a fărâmiţat şi noi descoperim fragmentele ei în toată Siberia.
Sub locul unde a avut loc explozia, în regiunea Krasnoiarsk (Siberia
Răsăriteană), am descoperit un crater cu un diametru de 500 de metri şi câteva
cratere mici de 100-150 de metrii în jur”.
Tot acolo s-au descoperit fragmente ale navei
extratereştrilor. Analiza chimică a demonstrat că materialul (un aliaj deosebit
din siliciu şi fier), din care sunt compuse fragmentele, nu poate fi creat pe
Pământ, a relatat Iuri Lavbin.
„Pe 30 iunie 1908, deasupra taigalei siberiene a avut loc o
explozie, cu o putere de distrugere de 50 de milioane de tone, în echivalent de
trotil. Explozia este egală cu toate exploziile care au avut loc în timpul
Marelui Război pentru Apărarea Patriei şi de 2-3 mii de ori mai puternică decât
bombele lansate de americani asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. O asemenea
explozie s-a produs atunci când URSS a testat bomba cu hidrogen în Arctica, pe
Novaya Zemlya. Seismologii din întreaga lume au înregistrat această explozie,
care nu s-a produs nici pe pământ, nici în cosmos, ci undeva în atmosferă”.
Omul de ştiinţă siberian este convins că din toate ipotezele
lansate în decurs de 100 de ani, numai una singură este întemeiată şi anume cea
referitoare la participarea unor civilizaţii extraterestre.
„Sunt convins 99% că au participat extratereştrii, deoarece
concomitent cu înregistrarea valului seismic s-a înregistrat şi o furtună
magnetică. Iar furtuna magnetică poate apare numai în caz că în atmosferă explodează
un dispozitiv tehnic”.
Iuri Lavbin a descoperit încă o confirmare a teoriei sale
extraterestre. Este vorba de nişte pietre mici pe care sunt desenate pătrate şi
romburi.
„Acestea sunt cristale de cuarţ, care în ce priveşte
duritatea cedează doar în faţa diamantelor. Pentru a desena aceste figuri, este
nevoie de o tehnologie deosebită. Noi am decis să verificăm cu ce au fost
desenate romburile şi pătratele. La Institutul de fizică există o instalaţie
laser, însă ea a reuşit doar să zgârie un pic acest cristal, cu toate că ea
taie uşor oţelul. Când am arătat cristalul geologilor, ei au spus că el are o
provenienţă extraterestră”.
Nu este exclus că aceste cristale pot conţine informaţii.
Descifrarea desenelor misterioase poate explica tainele meteoritului Tungus şi
poate povesti foarte multe despre Univers şi fiinţele care îl populează.
http://romanian.ruvr.ru/2012/01/05/63424513/