”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 19 noiembrie 2017

Confort şi libertate

 
Din referatul biblic despre Facere (Geneza) aflăm că nici nu s-a sfârşit bine ziua în care a fost zidit de Dumnezeu şi omul a şi căzut, încălcând porunca ascultării prin gustarea din pomul cunoaşterii binelui şi răului.
Căderea omului a fost, este şi va fi un lung prilej de ipoteze, mai mult sau mai puţin docte. „Păi, dacă protopărinţii, Adam şi Eva, n-ar fi gustat, cum ar fi putut cunoaşte binele şi răul sau, mai bine zis, diferenţa dintre bine şi rău?”, se întreabă mulţi. Cu siguranţă, prin ascultare, ar fi ajuns la vârsta spirituală la care să cunoască această diferenţă fără să guste din roadele înşelătoare ale pomului, suportând consecinţe nefaste şi devenind muritori: (...) „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3,17-19).
N-a fost, nu este şi nu va fi om care să nu fi simţit, să nu simtă cândva că blestemat este pământul pentru el, că, în loc de grâu curat, îi rodesc spini şi pălămidă, că hrana şi-o agoniseşte cu multă osteneală, mâncându-şi pâinea în sudoarea feţei, ca apoi să se întoarcă în pământul din care a fost luat, căci pământ este şi în pământ se va întoarce.
De la intrarea (naştere) în lume, şi până la ieşire (moarte), omul se află, mai întâi, într-o permanentă agresiune fizică, urmată de cea psihică şi sufletească.
Satana, transformat în şarpe, făcându-l să creadă că ascultarea de Dumnezeu este non-libertate şi neascultarea este libertate, l-a smuls pe om din confortul Raiului, l-a aruncat în disconfortul lumii. Omul ajuns în starea de sărac. Sărac de Dumnezeu şi de adevărata viaţă, cea fără griji.
Cel viclean nu l-a lăsat pe om aşa, de izbelişte, ci îl consolează, îl linişteşte cu conforturi lumeşti: posesia de averi, bani, putere, cunoştinţe, carieră, faimă, distracţie, distracţie, distracţie etc. Calea spre aceste conforturi presupune mult... disconfort! Şi, odată obţinute, se dovedesc înşelătoare, trecătoare.
Dar nici Dumnezeu nu l-a uitat pe om. În vremurile din urmă, înomenit, răstignit pe cruce, pus în mormânt şi înviat din morţi, Dumnezeu-Cuvântul îl trage pe om spre confortul împărăţiei Cereşti, prin eliberarea de conforturile lumeşti. Satana supralicitează, oferind noi conforturi, care-l amăgesc pe om în iluzia libertăţii lumii, antecamera non-libertăţii veşnice.
Definiţiile cuvântului „confort” sunt limitative la tot ce este material. De exemplu:
CONFORT s.n. Totalitatea condiţiilor materiale care asigură o existenţă civilizată, plăcută, comodă şi igienică – Din fr. confort (sursă: DEX09).”
CONFORT n. Ansamblu de condiţii care constituie comoditatea vieţii materiale; fr. confort(sursă: NODEX – 2002).”

În realitate se vorbeşte frecvent şi de confort psihic, spiritual, sufletesc, care ar fi o consecinţă a comodităţii vieţii materiale. Totul pentru starea de bine (wellness). Lumea secularizată a instituit chiar şi o Global Wellness Day (Ziua globală a stării de bine) dedicată „living well, both physically and spiritually” (trăirii bine, atât fizic cât şi spiritual). Să trăiţi bine!
Trăim vremuri în care nu trece o zi fără evenimente generatoare de disconfort: politice, militare, economice, financiare, sociale, umanitare, alimentare, medicale, (multi)culturale, sportive, religioase etc. Speranţa şi refugiul merg spre oferta bogată de comodităţi... politice, militare, economice, financiare, sociale, umanitare, alimentare, medicale, (multi)culturale, sportive, religioase etc.
Sub pomul cunoştinţei binelui şi răului, Satana (şarpele) continuă să îmbie Adami şi Eve să mănânce din rodul „bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă” (Facerea 3,6) asigurând „Nu, nu veţi muri!” (Facerea 3,4), şi moartea, pe valuri mari, bântuie peste tot, secerând recoltă din ce în ce mai bogată, pe măsură ce creşte iluzia ştiinţei care va răpune moartea! Şi dacă morţii ar fi morţi numai fizic, dar mulţi sunt morţi sufleteşte încă înainte de a muri fizic!
Pe altarele bisericilor, Pomul vieţii veşnice cheamă la Cina cea de taină, spunând: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mană şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.”
(Ioan 6,53-58).
Chemare şi ofertă dătătoare de speranţă nemincinoasă pentru a moşteni confortul şi libertatea, aşa cum le dă Hristos, nu cum le dă lumea.
 yogaesoteric
17 noiembrie 2017

Pe omul leneş şi delăsător, diavolul îl ispitește



Harnicul, leneşul şi… ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:

– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?

– Eh, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?

– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.

– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!


Citiți și:


yogaesoteric 
18 noiembrie 2017

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Un semnal de alarmă! Studii recente dezvăluie că zilnic ingerăm o substanță mortală

Într-un raport prezentat în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.
Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat.
În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri. 
De ce?
De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?
Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG. Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, în FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53).
Ce este glutamatul de monosodiu şi în ce alimente se găseşte?
Fabricat din melasă (care este obţinută din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).
Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…
Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de „simptomul mâncării chinezeşti”.
Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi „aditivate” cu E 621. Dacă un produs alimentar are ca ingrediente „proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), „proteină din plante hidrolizată”, „arome naturale”, „aromatizanţi”, sau „extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.
Cele mai bogate surse de glutamat sunt: drojdie autolizată, caseinat de calciu, gelatină, proteine hidrolizate, caseinat de sodiu, extract de drojdie, proteine texturate, caragenan, gumă vegetală, condimente, arome, bulion, concentrat de roşii, supă de carne, malţ din orz, extract de malţ, aromă de malţ, proteine din lapte, izolat proteic din lapte, concentrat proteic din lapte, proteine din soia, izolat proteic din soia, concentrat proteic din soia, sos de soia, extract de soia, chipsuri, floricele, supe instant, condimente, pate de ficat, pate vegetal, salam, parizer, crenvurşti.
În literatura de specialitate, „şoareci trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină. De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993). 
Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul” („Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără acest ingredient.
Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta”.
Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere

MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, se arată într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la stimulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară. Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status în morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).
Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale
În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera placentară şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale. Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate în pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987).
S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentară. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în cele din urmă, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).
În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: „Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.
Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare
Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor. Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock în cartea sa Excitotoxinele. Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?
Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat – de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili?
Suntem martorii unui „război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se petrece în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă. Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu dată de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără urmaşi!
Paradoxul epocii noastre este nu numai acela că în societăţile abundente oamenii sunt subnutriţi, ci mai ales că, în societatea informaţiei, omul este tot mai dezinformat. Altfel cum ne-am putea explica faptul că, deşi avem acces la atâta informaţie, totuşi nu ştim ceea ce se petrece cu adevărat în jurul nostru?
Acest război perfid împotriva omului mizează însă nu numai pe dezinformarea lui, ci pe ceea ce este mai propriu omului după cădere: pofta. Ceea ce aduce nou epoca noastră, a alimentelor procesate la nivel industrial, este esenţializarea poftei sau, mai degrabă, a elementului chimic care o produce.
Să folosim ingrediente naturale, fructe şi legume, ierburi uscate, precum: anason, boia de ardei dulce, busuioc, chimen, cimbru, coriandru, cuişoare, ghimbir, hrean, mărar, mentă, leuştean, măghiran, muştar, nucşoară, ridichi, ardei iute, rozmarin, salvie, scorţişoară, şofran, tarhon, ţelină, vanilie, care împreună cu sarea şi piperul dau un gust mult mai bun mâncărurilor şi în acelaşi timp sunt sănătoase pentru organism.

yogaesoteric
17 noiembrie 2017
 

marți, 14 noiembrie 2017

Fii mulţumit cu ceea ce ai!



În zilele noastre,vedem frecvent oameni care nu ştiu cum să se plângă mai des de situaţia lor. Îşi doresc multe lucruri, îşi doresc să ajungă directori, îşi doresc să fie cunoscuţi, îşi doresc să aibă mulţi bani etc. Sunt puţini cei cărora le este de ajuns ceea ce au şi poate că această categorie este pe cale de dispariţie. Odată cu tehnologia, inventăm şi nevoile.

Toate au devenit din ce în mai sofisticate. Până şi copiii au început să ceară din ce în ce mai multe. La mijloc este un mecanism subtil declanşator al dorinţelor, care ne fac să fim aproape în permanenţă nemulţumiţi.

Să învăţăm să ne analizăm cererile

Atunci când ne plângem de ceva, automat universul înţelege aceasta ca pe o cerere. Legea rezonanței se pune în mişcare şi face tot posibilul să ne ajute, atrăgând la noi ceea ce invocăm – dar ea nu ştie că gândurile noastre evocă o lipsă. Ea ştie doar cuvântul cheie: maşină sau casă sau funcţie şi mai ştie vibraţia asociată acestui cuvânt, vibraţie pe care o emitem noi ori de câte ori vorbim despre ceea ce am vrea să avem. De cele mai multe ori, când ne gândim la ceva ce nu avem, emitem o vibraţie nefastă ce traduce lipsa acelui obiect. Astfel, conform legii rezonanței, vom atrage către noi și mai multă lipsă. Cu cât ne gândim mai des că nu avem acel ceva, cu atât ne vom îndepărta de acel obiect pe care îl dorim. 

Pentru a fi în acord cu legea divină, trebuie să ne alegem cu grijă cererile. Avem într-adevăr nevoie de o maşină nouă, când avem deja una? Sunt alţii care merg kilometri întregi pe jos şi nu se plâng. Este într-adevăr nevoie să schimbăm mobila veche cu una de ultimă modă? Alţii nu au nici apă de băut! Avem nevoie de toate pe care le vrem, sau am putea trăi fără ele?

Atunci când avem deja ce ne dorim, a cere din nou acel lucru este un afront adus direct divinităţii. Se încalcă astfel legea utilizării bunurilor, care spune că un obiect a fost creat pentru a fi folosit, nu stocat, nu distrus, nu aruncat aiurea. În spatele oricărui obiect se află consumuri de energie umană şi electrică, materiale, timp, apă etc, iar planeta nu îşi poate permite luxul de a risipi.

Mulţumirea aduce alte daruri

Dacă, totuşi, de exemplu, nu mai vrem să păstrăm mobila cea veche pentru că s-a demodat, dar ea încă este într-o stare bună, cel mai bine ar fi să o dăm cadou unei familii care nu are deloc. După ce am dat-o, ne putem cumpăra alta nouă, după gustul nostru. După aceea este necesar să mulţumim divinităţii că ne-a ajutat să câştigăm bani pentru această nouă investiţie.

Pentru fiecare obiect nou cumpărat este bine să manifestăm recunoştinţă. În felul acesta vibraţia noastră se elevează mult şi vom primi din ce în ce mai mult sprijin în ceea ce vrem să înfăptuim. 

Legea dăruirii îşi va aduce şi ea binefacerile şi toată viaţa noastră devine un sui generis schimb de binefaceri.

Noi oferim şi la rându-ne, primim ajutor

După cum se poate înţelege destul de uşor, actul de a mulţumi este deosebit de benefic.
Nimic nu se petrece în univers fără a avea un scop. Toate sunt orânduite de-aşa manieră încât vom primi sprijinul de care avem nevoie dacă dorim să înfăptuim ceva benefic, dumnezeiesc integrat. Acest sprijin vine întotdeauna atunci când trebuie şi este necesar să învăţăm să mulţumim de fiecare dată pentru el. 

Aşa este în viaţă: Dumnezeu oferă plin de generozitate și bunătate, și tot Dumnezeu ia ceea ce în înțelepciunea sa infinită consideră necesar!


Citiți și:
Puterea neaşteptată a recunoştinţei
Câteva sfaturi simple şi de bun-simţ pentru a fi mai mereu fericiţi (I)
Tehnica surâsului interior

yogaesoteric 
13 noiembrie 2017

luni, 13 noiembrie 2017

A apărut gelul medical care închide orice rană în mai puțin de 60 de secunde


 

Iulia Sandu

HOT Stuff, 11oct.2017
Nu doar că închide o rană într-un minut, dar vorbim despre un adeziv chirurgical.
Cercetătorii de la Universitatea din Sydney, Universitatea Harvard și Universitatea Northeastern au creat un adeziv chirurgical care poate închide rănile critice atât de la nivelul pielii, cât şi de la nivelul organelor, fără să mai fie nevoie de sutură sau cusături.
Gelul se numește MeTro și este o proteină hibridă elastică, care poate fi implantată în rănile externe şi interne pentru a le închide. Potrivit specialiștilor, gelul ăsta poate închide orice rană fără să oprească mişcările de umflare şi relaxare a ţesutului.
„Frumuseţea substanţei MeTro este aceea că, imediat ce ia contact cu suprafaţa ţesutului, se solidifică într-o fază gelatinoasă fără să curgă”, a precizat Nasim Annabi, unul dintre cercetători.
Rănile vindecate cu ajutorul acestei metode se vor vindeca de două ori mai repede, comparativ cu metoda tradiţională.

De asemenea, gelul poate să ajungă și în locuri greu accesibile, unde fluidele corporale se scurg tot timpul. Adezivul este supus luminii ultraviolete pentru a-l stabiliza.

https://noizz.ro/stuff/gelul-medical-care-inchide-orice-rana-in-mai-putin-de-60-de-secunde/hmx3p4q

duminică, 12 noiembrie 2017

Viața în Turkmenistan


Despre această țară se vorbește foarte puțin la știri. Cel mai probabil, pentru ca să nu apară prea multe întrebări …
Turkmenia, sau Turkmenistan – este o țară din Asia mijlocie, la care nici nu v-ați gândit, și de care alții nici măcar nu au auzit. Însă ar merita să cunoaștem mai mult această țară și să preluăm de la ei o parte din reguli.
Populația locală nu achită electricitatea, gazele, apa și telefonul fix din casele sale; totodată, odată pe lună, fiecare locuitor poate primi gratuit 120 de litri de benzină. 
Vă imaginați!? Câte economii fac acești oameni?
Poate ar trebui și noi să revizuim o parte din punctele activității politice din țara noastră…
Iată câteva curiozități:
1 Este o republică prezidențială din Asia Mijlocie.
2 Este a 4-a țară din lume, după rezervele de gaze naturale.
3 Este unica țară ex-sovietică, care solicită viză de intrare pentru toți cetățenii celorlalte țări ex-sovietice.
4 Capitala țării se află la Ashgabad. În centrul orașului, se află o statuie a primului președinte turkmen, turnată din aur pur.
5 Turkmenistan este cea mai neutră țară din toate țările membre CSI.
6 Industria, agricultura, sistemul energetic și infrastructura rutieră, aparțin statului.
7 Turkmenistan exportă în principal gaze naturale și produse petroliere.
8 Deși salariul unui cetățean de rând, este de aprox. 300$ pe lună, ei nu achită electricitatea, gazele, apa, telefonul, sau alte facilități.
9 Lunar, fiecare turkmen are dreptul să primească 120 de litri de benzină.
10 Turkmenii sunt unicul popor din regiune, care nu consumă carne de cal. Pentru ei, acest animal este sacru.
11 O altă ramură a industriei locale, este cea a bumbacului. O pereche de blugi de bumbac, aici costă 2$.
12 Capitala țării, Ashgabad, mai este supranumit Dubaiul Caspiei. Acest oraș este renumit pentru frumusețea, curățenia și clădirile sale impunătoare.
13 Funcționarii de stat, primesc apartamente gratuite de la stat, sau le pot lua pe credit, pe o perioadă de 30 de ani, cu dobânda de 1%. Când cumpără apartamentul, achită inițial 10% dei valoatrea totală, restrul în rate. 
14 Dacă acei 120 de litri, ce îi revin lunar unui cetățean, nu sunt suficienți, la benzinării, un litru de benzină costă 20 de cenți.
15 Stațiile de autobuz din Ashgabad, sunt amenajate în formă de încăperi cu aer condiționat și televizoare.

Oare, mai ai nevoie de altceva, atunci când statul îți oferă toate astea?



sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Medicamente descoperite dintr-o aparentă întâmplare ce evidenţiază fenomenul de SERENDIPITATE


Aparente întâmplări au dus la descoperirea mai multor tratamente care acum salvează milioane de vieți în toată lumea. De la Alexander Fleming (biolog și farmacolog scoțian care a descoperit penicilina) încoace, viețile a milioane de persoane au fost îmbunătățite sau chiar salvate de tratamente pe care oamenii de știință nici măcar nu încercau să le găsească.
Foarte multe lucruri au fost descoperite dintr-o aparentă întâmplare. Scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, el însuși un inovator, a scris: „Descoperirea are nevoie de noroc, invenție, intelect – nu se poate una fără alta.” 

Viagra era de fapt un tratament pentru angină
În laboratorul giganticului Pfizer din Kent, un tratament eșuat pentru angină a devenit un succes de miliarde de dolari, dar și cea mai faimoasă pilulă albastră din lume. În timpul testelor clinice primare ale sildenafilului, acum cunoscut ca Viagra, voluntarii de sex masculin care luau pastilele în mod constant au raportat erecții de lungă durată, neprovocate. După mai multe cercetări, s-a dovedit că Viagra, care ar fi trebuit să relaxeze vasele de sânge din jurul inimii pentru a îmbunătăți circulația sanguină, avea același efect asupra arterelor din organul viril. De la lansarea sa comercială din 1998, Viagra a fost folosită pentru a îmbunătăți viața sexuală a milioane de bărbați din întreaga lume.
Penicilina salvează milioane de vieți anual
Revenind la lucrările sale după o vacanță de o lună în Scoția, în anul 1928 biologul Alexander Fleming a făcut o descoperire într-o farfurie pe care a uitat-o pe pervazul unei ferestre din laboratorul său de la St. Mary’s Hospital din Londra. În lipsa lui Fleming, farfuria în care se dezvolta periculoasa bacterie stafilococul auriu, s-a contaminat cu mucegai. Fleming a observat că în vecinătatea liniilor albastre-verzui de mucegai bacteria a încetat să se mai multiplice. Fleming a descoperit astfel primul antibiotic, pe care l-a numit penicilină. Petru descoperirea sa întâmplătoare, el a împărțit Premiul Nobel pentru medicină în 1945 cu Florey și Chain, chimiști de la Oxford care au perfecționat procesul de producție în masă al penicilinei pentru a trata rănile infectate ale soldaților din cel de-al Doilea Război Mondial.
Când m-am trezit în dimineața zilei de 28 septembrie 1928, cu siguranță nu-mi propusesem să revoluționez întreaga medicină prin descoperirea primul antibiotic din lume”, a declarat Fleming mai târziu. „Dar cred că asta este exact ceea ce am făcut.”
Descoperire cu prețul propriei sănătăți
În anii ’80, doi medici australieni erau ridiculizați pentru că sugerau că ulcerațiile stomacului erau cauzate nu de mâncatul în fugă și stres, ci de infecția cu o anumită bacterie. Barry Marshall, gastroenterolog, și colegul său Robin Warren, patolog din Perth, au observat că biopsiile stomacale recoltate de la pacienții lor cu ulcer evidențiau toate aceeași bacterie în formă de spirală, numită Helicobacter pylori. Pentru a-și dovedi descoperirea, Marshall s-a autocontaminat cu această bacterie, pe care a crescut-o în laborator, după ce a izolat-o din stomacul unuia dintre pacienții săi. Într-o săptămână, a avut inflamații violente la nivelul stomacului, care au trecut ulterior, după ce a luat antibiotice.
Descoperirea lor a avut de altfel un rol esențial în eradicarea unui anume tip de cancer al stomacului cauzat de infecția cu helicobacter. Pentru munca lor (și probabil și pentru actul de curaj al lui Marshall), Marshall and Warren au fost premiați în 2005 cu Premiul Nobel pentru Medicină.
Antidepresivele, medicamente moderne
Descoperirea câtorva clase de antidepresive se datorează norocului, de la iproniazid, care a fost inițial folosit pentru tratarea tuberculozei în anii ’50, până la triciclice, în anii ’60, care au apărut în urma unui tratament experimental pentru schizofrenie. La fel este și cazul recentei descoperiri senzaționale referitoare la folosirea ketaminei.
Diazepamul născut din vopsele
Primele benzodiazepine au fost dezvoltate în anii ʼ50 de un polonez imigrant în SUA, Leo Sternbach, din compuși chimici pe care îi sintetizase cu 20 de ani mai devreme în Polonia, pe când lucra la experimente pentru a crea noi vopsele. Încercările lui Sternbach de a revoluționa vopselele au fost un eșec, dar benzodiazepinele au devenit medicamente prescrise în mod obișnuit în întreaga lume.
Lista descoperirilor făcute dintr-o aparentă întâmplare este foarte lungă, domeniile fiind și ele diverse. Chibriturile, razele X, principiul lui Arhimede, sticla securit, stimulatorul cardiac, ca să mai numim doar câteva, au apărut printr-un concurs de evenimente favorabile.
yogaesoteric
10 noiembrie 2017

joi, 9 noiembrie 2017

Cura anticancer. Paralelă între cura naturală și cura chimioterapică

Dr. Călin Mărginean:Doresc să scot în evidenţă, printr-o paralelă, datele comparative dintre cele două cure: cura naturală (prescurtată prin CN) şi cura radio/chimioterapică (prescurtată prin CRCT). Sunt convins că în urma examinării comparative a paralelei de mai jos, veţi vedea de ce am motive temeinice pentru care să recomand în exclusivitate cura naturală şi de ce am motive cel puţin la fel de temeinice pentru care să nu recomand orice cură radio/chimioterapică.
Însă alegerea între cele două cure o va face pacientul, în perfectă cunoştinţă de cauză, după ce a fost informat în prealabil asupra riscurilor și efectelor adverse sau asupra beneficiilor uneia sau celeilalte metode de tratament a bolii canceroase.
Dacă pacientul doreşte să facă radio/chimioterapie (terapia „convenţională”) este libertatea lui, eu nu stau în calea nimănui; dar această cură convenţională este strict incompatibilă cu o eventuală cură naturală! Doar pacientul va alege ce va urma să facă şi personal îi voi respecta alegerea! Dar nu se poate şi chiar contraindic categoric amestecul dintre cura naturală (care crește puternic imunitatea şi capacitatea organismului de a lupta împotriva cancerului) şi cura radio/chimioterapică (care scade drastic imunitatea şi capacitatea organismului de a lupta împotriva cancerului). Pentru a fi mai bine înţeles, ar fi ceva de genul: „Vreau să mă căsătoresc, dar îi spun viitoarei soţii că vreau să-mi păstrez şi amanta. Care femeie sănătoasă la minte ar accepta aşa ceva?” Ar fi păcat să ne... jucăm cu/de-a cancerul şi să ne îmbătăm cu apă rece! De aceea, de îndată ce v-aţi hotărât şi aţi achiziţionat acest protocol natural anticancer, suspendaţi imediat orice cură „convenţională”, adică radio sau chimioterapia!
Personal, recomand fără rezerve cura naturală, din motivele enumerate mai jos. Astfel, să urmărim împreună paralela dintre cura naturală (CN) şi cura radio-chimioterapică (CRCT):
1. CN – Distruge numai tumora, nu şi celulele normale ale corpului. Celulelor normale ale corpului le crește nivelul de antioxidanți (AO), starea de vigoare şi de tinereţe, dar le şi protejează împotriva degenerării maligne. Celulele tumorale sunt distruse selectiv, prin concentrarea AO în tumoră, ruperea mantiei de fibrină din jurul acesteia şi distrugerea vaselor care o alimentează. CN acţionează distructiv selectiv asupra tumorii.
1*. CRCT – Distruge atât tumora, cât şi celulele normale ale corpului, învecinate sau nu cu tumora, nu face nicio distincţie între celulele normale şi cele canceroase. Este indusă o stare pro-oxidantă în întregul organism, fapt ce poate determina adesea ca şi celule normale, non-canceroase să degenereze malign. Îmbătrâneşte celulele normale ale corpului şi le diminuează capacitatea de luptă anti-cancer.
2. CN – Nu are niciun efect advers.
2*. CRCT – Are numeroase efecte adverse: greţuri, vărsături, căderea părului, astenie, dureri de cap, complicaţii infecţioase, diaree, febră, erupţii cutanate, supresia măduvei hematogene, stomatită, gastrită, ulcer gastro-duodenal etc. 
Altele: tulburări neurologice, psihice, fibroză pulmonară, afectare cardiacă, pancreatică, hepatică, renală, reacţii alergice mergând până la fenomene anafilactice (şoc anafilactic) şi nu în ultimul rând, prezintă chiar riscul de a induce o leucemie.
3. CN – Crește rapid apărarea imună şi numărul de LTK (limfocite T killer).
3*. CRCT – Scade drastic apărarea imună şi numărul de LTK. După o cură RCT, imunitatea specifică anti-cancer se prăbuşeşte pentru minimum 2 săptămâni, dar această perioadă poate să se prelungească pe luni de zile sau chiar ani! După mai multe CRCT, imunitatea specifică anti-cancer este sever şi persistent compromisă cu riscul major de a nu mai fi retrezită printr-o cură naturală ulterioară.
4. CN – Eficienţa şi randamentul sunt foarte mari, chiar şi în stadiile avansate. Cuvântul de ordine rămâne: curativ.
4*. CRCT – Eficienţă redusă sau minimă în stadiile intermediare şi avansate. Cuvântul de ordine în stadiile avansate rămâne: paliativ.
5. CN – Determină menţinerea sau creșterea în greutate.
5*. CRCT – Determină aproape întotdeauna o scădere (uneori brutală) şi continuă în greutate.
6. CN – Dacă există şi alte boli concomitente, prin intermediul curei acestea vor fi rezolvate (în special bolile aparatului cardiovascular); protejează împotriva apariţiei şi a altor boli pe parcursul curei.
6*. CRCT – Dacă există şi alte boli concomitente, cel mai adesea cura radio/chimioterapică le va agrava şi pe ele, de multe ori mergând până la risc vital. Pe parcursul curei, există şanse foarte mari să fie contractate şi alte boli (unele deosebit de grave), fie din cauza depresiei imune induse, fie din cauza efectelor adverse ale medicamentelor / izotopilor radioactivi / razelor X utilizate.
7. CN – Este accesibilă tuturor, având costuri moderate.
7*. CRCT – Are costuri enorme, care, dacă nu ar fi finanţate prin programe ale Ministerului Sănătăţii, ar fi inaccesibile pentru pacient; chiar şi aşa, aceste costuri atârnă greu pentru bugetele sănătăţii din multe state.
8. CN – E o metodă excepţională de combatere a formării de radicali liberi şi de tamponare a celor existenţi.
8*. CRCT – Reprezintă o metodă sigură de generare de radicali liberi, cu răsunet nefast asupra întregului organism. Există situaţii (şi nu puţine!), când tocmai chimioterapia induce formarea de AO (antioxidanți) de către tumoră (SOD – superoxid-dismutaza de pildă), care devine astfel rezistentă la orice fel de terapie şi nu mai poate fi distrusă.
9. CN – Analizarea principalelor constante biologice sanguine în timpul curei naturale arată fie o tendinţă spre normalizare a unor parametri afectaţi anterior, fie o îmbunătăţire netă a celor existenţi.
9*. CRCT – Analizele de sânge relevă alterări din ce în ce mai serioase ale constantelor sanguine, pe măsură ce au loc tot mai multe şedinţe; uneori, acestea sunt atât de pronunţate, încât impun oprirea de urgenţă a curei radio/chimioterapice şi intervenţia hotărâtă şi promptă pentru a atenua/neutraliza dezordinile produse şi pentru a restabili echilibrul în sistem.
10. CN – Este o metodă sigură, care vindecă de cancer, sau, în cel mai rău caz, nu aduce alte daune organismului.
10*.CRCT – Reprezintă metode nesigure, care, culmea! pot chiar induce (genera) cancerul.
11. CN – Nu induce/produce rezistenţă pe parcurs la componentele curei naturale, de orice fel ar fi ele, acestea fiind sigure permanent şi cu efect anticancer persistent, în funcţie de doză.
11*. CRCT – În timp (săptămâni-luni) poate apărea rezistenţa la tratament sau chiar încrucişată la alte chimioterapice, ceea ce impune schimbări de protocoale. Produce efecte adverse, cu atât mai pronunţate, cu cât dozele sunt mai mari.
12. CN – Pacientul trebuie să-şi schimbe obligatoriu şi radical modul de viaţă şi să adopte un stil de viaţă care i se va părea la început (relativ) restrictiv. Vor fi excluse cu desăvârşire viciile şi „micile plăceri culinare” pe tot parcursul curei. Cuvintele de ordine care-l vor călăuzi pe pacient pe întreaga durată a curei vor fi: seriozitate, consecvenţă, încredere şi niciun compromis cu „plăcerile” sau/şi cu viciile.
Tocmai la acest punct clachează majoritatea pacienţilor eligibili pentru cura naturală, preferând radio/chimioterapia, pentru simplul motiv că aceasta nu le cere să facă niciun fel de schimbări în modul de viaţă, în ciuda riscurilor enorme pe care le presupune.
12*. CRCT – Deşi ar fi o absolută nevoie ca pacientul să-şi schimbe, măcar acum, în ceasul al 12-lea, modul de viaţă, rar dacă există un medic care să-i indice să facă acest lucru. De cele mai multe ori, pacientul este lăsat să consume ce alimente doreşte, iar în dreptul consumului de alcool sau cafea nu se atrage deloc atenţia printr-o prohibiţie fermă; „oricum zilele-i sunt numărate!”, aşa se consideră.
13. CN – Pacientul şi aparţinătorii acestuia sunt informaţi corect despre boala pe care o are pacientul, iar acesta din urmă va fi invitat să colaboreze şi să facă şi el ceva pentru reuşita propriei cure.
13*. CRCT – Sunt state în care pacientului nu i se comunică deschis faptul că are cancer. Eventual, aparţinătorii cunosc aceasta, dar sunt sfătuiţi să păstreze o taină totală. Chiar dacă este informat, pacientul este transformat într-un factor pasiv şi suportiv, el netrebuind decât să „îndure” cura, neavând nimic altceva de făcut.
14. CN – Este regimul lui Dumnezeu: ajută enorm şi fără efecte adverse (eventual apare o stare discretă de balonare pe care orice erbivor/vegetarian total o are).
14*. CRCT – Este regimul omului: ajută uneori (mai ales în formele incipiente de boală), dar cu riscuri enorme, datorate în primul rând multiplelor efecte adverse amintite.
15. CN – După vindecarea prin această cură, riscurile de reapariţie ale cancerului cu aceeaşi sau altă localizare sunt practic nule (mai ales dacă anterior nu s-a apelat şi la CRCT), pacientul fiind informat corect referitor la ceea ce a dus la apariţia maladiei canceroase în cazul său, plus că i se explică exact cum poate preveni reapariţia bolii.
15*. CRCT – După vindecarea prin această cură, şansele de reapariţie ale maladiei canceroase sunt mari, reale, pe parcursul întregii vieţi, din cauza faptului că imunitatea pacientului a fost mai mult sau mai puţin sever compromisă prin cure repetate, dar şi pentru că pacientul nu este îndemnat să-şi schimbe stilul de viaţă care l-a condus la boală şi nici nu i se aduc la cunoştinţă metodele sigure de prevenire a reapariţiei bolii.
16. CN – Detoxifică organismul, susţine ficatul (laboratorul întregului organism și organul-cheie care contribuie la purificarea corpului) şi-l ajută să producă substanţe cu efect antitumoral.
16*. CRCT – Chimioterapicele sunt substanţe toxice pentru întregul organism, dar mai ales pentru ficat. Capacitatea acestuia de a apăra corpul poate fi sever alterată.
- Vindecarea în cancer utilizând CRCT este de cel mult 1 din 4-7 persoane pentru formele inaparente/incipiente ale bolii şi de 1 din 20 de persoane pentru formele avansate. Asta spun statisticile oficiale! Realizaţi, sper, că procentele prezentate sunt total nesatisfăcătoare!
- După una sau mai multe CRCT se poate trece pe cura naturală, dar eficienţa acesteia va fi cu atât mai redusă, cu cât mai multe CRCT au fost făcute. CN creşte oricând imunitatea, firește, dacă aceasta nu a fost iremediabil compromisă prin CRCT.
- CRCT poate determina tumorile să înceapă să producă chiar antioxidanți (AO) de tipul superoxid-dismutazei (SOD), special pentru a se apăra de „atacul” radio/chimioterapic, devenind astfel extrem de rezistente sau tot mai rezistente în faţa unei noi CRCT sau, din păcate, în faţa curei naturale.
Întrebările la care trebuie să răspundă o cură naturală corect condusă sunt următoarele:
1. Componentele minime obligatorii care vor fi prescrise în anumite doze conferă acesteia un nivel antioxidant suficient de înalt, de 30.000-50.000 (sau chiar 100.000) unităţi ORAC? Aceasta este o întrebare de bază, în lipsa căreia orice încercare de a trata cancerul devine un pur amatorism!
2. Am printre componentele minime obligatorii măcar una care să-mi distrugă mantia de fibrină a tumorii şi să-mi concentreze antioxidanții în tumoră?
3. Există componente care să determine distrugerea tumorală directă?
4. Există componente care să distrugă selectiv vasele care alimentează tumora?
5. Cura naturală respectivă are capacitatea de a retrezi acel tip de globule albe LTK (limfocitele T killer) care să se apuce să „mănânce” (fagociteze) tumora?
6. Este ficatul pacientului susţinut/stimulat eficient, atât pentru a anihila toxicitatea substanţelor emise de tumoră, cât şi pentru a produce antioxidanţi endogeni?
7. Este evitat orice factor ce ar da chiar şi o mică picătură de „speranţă” maladiei canceroase?
8. Are cura naturală o toleranţă digestivă bună şi este compliantă (adică are şanse să fie respectată de pacienţi) pe parcursul a luni de zile?
9. Cura naturală este lipsită de efecte adverse?
Care este modul de acţiune al curei naturale anticancer?
a) Atacul direct, care presupune:
- distrugerea mantiei de fibrină a tumorii;
- distrugerea/bombardarea acesteia cu un nivel AO (de antioxidanți) cât mai înalt;
- utilizarea unor componente exogene +/– potenţatoare de efect, sau endogene, care să distrugă direct tumora;
- distrugerea vaselor care alimentează tumora.
Atacul direct nu depinde de imunitatea organismului, poate fi manevrat şi coordonat din exterior, e controlabil, dar eficienţa lui e de cel mult 35-40% în învingerea maladiei canceroase. Se poate învinge cancerul şi exclusiv prin atac direct, dar şansele de recădere ale pacientului odată vindecat sunt mari, iar perioada de vindecare utilizând numai această cale este semnificativ crescută.
b) Atacul indirect presupune retrezirea limfocitelor T killer, care să reînceapă să mănânce tumora. Realizarea acestui deziderat se face prin:
- atingerea unui nivel cât mai înalt de AO, care să stimuleze diferenţierea şi maturarea limfocitelor T killer;
- mobilizarea unor factori endogeni, ce determină la rându-le retrezirea limfocitelor T killer.
Atacul indirect, deşi mult mai eficient, reprezintă o variabilă dependentă strict de organismul persoanei cu cancer, incontrolabilă; cura naturală se străduieşte să stimuleze organismul, dar poate să reuşească sau nu.
Astfel: 
- dacă pacientul a urmat numeroase cure radio/chimioterapice înainte de a intra în cura naturală, imunitatea acestuia poate fi serios afectată şi chiar compromisă. Măduva hemato-formatoare poate fi efectiv „prăjită” şi incapabilă să mai producă un număr suficient şi eficient de limfocite T killer;
- dacă pacientul are o tumoră mare sau/şi metastaze cu sau fără complicaţii multiple ale acestora, aceste metastaze generează în organism o cantitate importantă de substanţe toxice, care inhibă acţiunea limfocitelor T killer;
- dacă însă pacientului cu cancer i s-a reuşit retrezirea limfocitelor T killer, cazul e ca şi rezolvat, pacientul merge clar şi constant spre vindecare şi se va vindeca relativ repede, iar şansele de recădere vor fi minime.
Eficienţa acestuia atac indirect este cuprinsă între 60 și 65%, fiind definitorie!
yogaesoteric 
8 noiembrie 2017