..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

marți, 28 februarie 2017

În timpul somnului îţi poţi însuşi sau chiar dezvolta anumite abilităţi. Știi care anume sunt acestea?

Somnul este benefic atunci când vrei să înveţi lucruri noi – cu toate că poate părea o contradicţie – şi, mai ales, atunci când vrei să îţi perfecţionezi abilităţile. Mai jos se află o listă cu astfel de situaţii.
Învăţatul unei limbi străine
În cadrul unui experiment recent, cercetătorii i-au rugat pe germanii nativi să înveţe limba olandeză şi să înceapă prin memorarea unor cuvinte uzuale. Ulterior, i-au trimis să se culce, iar în timp ce aceştia dormeau, cercetătorii pronunţau, în continuare, acele cuvinte unui grup care se odihnea, în timp ce alt grup nu a beneficiat de aceste facilităţi. În momentul în care le-au fost testate cunoştinţele, membrii grupului căruia i-au fost spuse cuvintele în timpul nopţii au fost capabili să identifice cuvintele şi să le traducă.
Pentru a se asigura că participanţii la acest studiu dormeau, într-adevăr, iar memorarea cuvintelor nu a fost doar un rezultat al faptului că aceştia le-au auzit, au realizat, cu ajutorul altui grup, un alt experiment: cercetătorii au repetat aceste cuvinte când membrii acelui grup întreprindeau alte activităţi, iar aceştia nu au reţinut atât de bine cuvintele precum cei care dormeau.
Abilităţi muzicale
În cadrul altui studiu, cercetătorii i-au învăţat pe membrii unui grup să cânte la chitară folosind o tehnică împrumutată din jocul video Guitar Hero. După aceea, voluntarii s-au culcat, în afară de un singur grup, iar după ce s-au trezit, toţi au trebuit să reproducă melodia. Cei care au dormit au reuşit să o reproducă, spre deosebire de ceilalţi.
Poziţionarea unui obiect
În cadrul unui studiu efectuat în 2013, cercetătorii au lucrat cu 60 de adulţi, care au folosit un computer pentru a plasa un obiect virtual într-o anumită locaţie de pe ecran. Atunci când au ales un loc şi au plasat acolo obiectul, au auzit o melodie specifică. Ulterior, cercetătorii au demarat 2 experimente, iar în cazul ambelor, participanţii au dormit o oră şi jumătate după aceea. Atunci când au adormit prima oară, în jurul lor a fost linişte deplină, dar când au adormit a doua oară, melodia care s-a auzit când au plasat obiectele pe ecranul computerului a început să fie redată din nou, dar nimeni nu şi-a adus aminte dacă au auzit-o sau nu. Însă, după ce au fost rugaţi să doarmă a treia oară, au început să îşi amintească acest lucru.
Păstrarea amintirilor
Cercetătorii sunt de părere că, în cazul creierului nostru, acesta foloseşte un sistem de stocare care separă amintirile importante de cele mai puţin importante. Amintirile semnificative sunt stocate, pe când cele nesemnificative sunt înlocuite cu altele mai importante, iar cercetătorii sunt de părere că trebuie găsită o metodă prin care acest sistem să fie utilizat în folosul nostru.
În urma unui studiu recent, s-a descoperit că oamenii care ascultau o melodie care era strâns legată de un moment pe care şi-l aduceau aminte, chiar dacă nu foarte important, au fost capabili să îşi reamintească acea melodie.
Precum în cazul studiului precedent, voluntarilor li s-a cerut să plaseze pe ecranul unui computer un anumit obiect, iar când acest lucru se petrecea, se auzea un sunet specific. După aceea, ei au fost trimişi să se culce. În timp ce voluntarii dormeau, a fost lăsată să se audă melodia care a fost redată în timp ce au întreprins acea activitate, iar în cazul altui grup nu s-a procedat în acest fel. Rezultatul? Persoanele care au ascultat acele melodii în timpul somnului au fost capabile să îşi aducă aminte ce imagine au poziţionat pe ecran.
Ce efecte benefice are somnul asupra creierului?
Activitatea creierului nostru este încetinită pe timpul nopţii, iar mulţi dintre noi petrecem mult timp în ceea ce se cheamă slow-wave sleep, fază a somnului în timpul căreia cercetătorii sunt de părere că amintirile înregistrate pe termen scurt se stochează în locul în care sunt localizate amintirile înregistrate pe termen lung, şi anume în cortexul prefrontal.
În cadrul acestor studii, cercetătorii au descoperit că persoanele care au ascultat melodiile în timpul somnului au tendinţa de a petrece mai mult timp în etapa slow-wave sleep. Cu alte cuvinte, cu cât creierul nostru se află mai mult în etapa slow-wave sleep, cu atât mai mult sunt perfecţionate abilităţile noastre.
yogaesoteric
28 februarie 2017 

Studiu despre uleiurile vegetale de pe piața românească


Uleiurile rafinate de floarea soarelui au efecte cancerigene, reumatice şi inflamatorii atunci când sunt folosite la temperaturi de peste 180 grade celsius!
Consumul anual mediu de ulei vegetal în România este de 13 litri per consumator, de 2,6 ori mai mult decât consumul mediu anual de ulei al unui austriac!
La numai 9% dintre uleiurile rafinate de floarea soarelui analizate se menţionează pe etichetă temperatura recomandată pentru prăjire – maxim 180 grade celsius.
La 45% dintre uleiurile rafinate de floarea soarelui analizate declaraţia nutriţională induce în eroare consumatorul.

Studiul privind calitatea uleiurilor vegetale face parte din Campania Națională de Informare și Educare: „Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familia lor. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atragă atenția consumatorilor cu privire la existența pe piaţă a unor uleiuri alimentare de origine vegetală, care datorită conţinutului scăzut de grăsimi saturate nu sunt destinate a fi folosite pentru pregătirea unor alimente prin prăjire.
 Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în ultima decadă a lunii noiembrie 2016, 22 de sortimente de uleiuri rafinate de floarea soarelui (Spornic Premium, Spornic, Olga, Bonatello, Sorica, Tomis, Argus, Sora Soarelui, Unirea, Ulvex, Unisol, Floriol, Raza Soarelui, Untdelemn de la Bunica, Olpo, Ulcom, Amalia, Vitae d’Oro, Ardealul, Winny, Auchan şi Carrefour), 12 sortimente de alte tipuri de uleiuri (ulei din sâmburi de struguri, ulei de porumb, ulei de palmier, ulei de floarea soarelui cu aromă de unt, ulei din soia, ulei rafinat din rapiţă, ulei din turte de măsline, ulei de măsline extra virgin, ulei din floarea soarelui obţinut prin presare la rece, ulei de arahide, ulei de orez, ulei din amestec de floarea soarelui şi rapiţă) din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) şi a analizat etichetele a 32 de sortimente de uleiuri vegetale (ulei din seminţe de in, ulei din seminţe de cânepă, ulei de soia, ulei de măsline extra virgin, mix de uleiuri vegetale, ulei de migdale, ulei nucă de cocos) în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește destinaţia atribuită acestor uleiuri de către unii consumatori și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor generate de folosirea neadecvată a acestora, fără a ţine seama de ponderea celor trei tipuri de grăsimi (acizi graşi saturaţi, acizi graşi mononesaturaţi şi acizi graşi polinesaturaţi) care intră în compoziţia chimică a unui ulei vegetal, şi de menţiunile anumitor producători în legătură cu destinaţia acestora.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC România, coordonată de conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
- Analiza informațiilor aferente declaraţiei nutriționale în vederea realizării unor recomandări care să-i ajute pe consumatori să folosească corect uleiurile de natură vegetală;
- Analiza altor informaţii de pe eticheta sticlelor de ulei vegetal alimentar;
- Analiza informațiilor aferente declaraţiei nutriționale în vederea realizării unor recomandări care să-i ajute pe consumatori să folosească corect uleiurile de natură vegetală.
Uleiul rafinat de floarea soarelui face parte din categoria uleiurilor omega 6, care la temperaturi mai mari de 170 de grade celsius eliberează substanţe cancerigene, precum acroleina şi acrilamida. Uleiul rafinat de floarea soarelui, pe lângă faptul că este sensibil termic, este sensibil şi la lumină, aspect recunoscut şi de către producători prin menţiunea afişată pe etichetă „A se păstra la loc uscat, răcoros şi ferit de lumină”. Cu toate acestea uleiurile rafinate de floarea soarelui sunt ambalate în sticle de plastic transparente, iar în spaţiile de comercializare sunt expuse la lumină artificială puternică, fapt ce conduce la declanşarea unor procese oxidative în ambalajele respective şi implicit, la o denaturare a uleiurilor.
Analizând declaraţia nutriţională a celor 22 de uleiuri rafinate de floarea soarelui s-au constatat următoarele:
- la 45% dintre uleiurile analizate declaraţia nutriţională induce în eroare consumatorul prin unitatea de măsură folosită pentru raportarea tipurilor de grăsimi din compoziţia uleiurilor şi anume 100 de grame produs, unitate de măsură care nu este specifică pentru exprimarea masei unui lichid, având în vedere faptul că pe eticheta acestor produse cantitatea netă din fiecare sticlă este cuantificată cu ajutorul litrului;
- la 45% dintre uleiurile analizate, producătorii declară pe eticheta nutriţională aferentă tipului de ulei comercializat numai cantitatea de grăsimi saturate, însă este adevărat că legislaţia în vigoare nu-i obligă să declare şi cantitatea de grăsimi mononesaturate şi polinesaturate. Totuşi, ceilalţi producători pentru o mai bună informare a consumatorilor declară conţinutul în aceste tipuri de grăsimi.
Pentru a veni în sprijinul consumatorilor interesaţi de conţinutul în acizi graşi pe cele trei tipuri: saturaţi, mononesaturaţi şi polinesaturaţi, s-au realizat următoarele topuri.
Top 5 uleiuri rafinate de floarea soarelui după conţinutul de acizi graşi saturaţi:
1. Uleiul Bonatello, respectiv uleiul Olga conţin fiecare câte 9,65 grame;
2. Uleiul Carrefour conţine 9,5 grame;
3. Uleiul Ardealul conţine 9,2 grame;
4. Uleiul Kaufland conţine 9 grame;
5. Uleiul Spornic Premium conţine 6,92 grame;
Top 5 uleiuri rafinate de floarea soarelui după conţinutul de acizi graşi mononesaturaţi:
1. Uleiul Spornic Premium conţine 70,48 grame;
2. Uleiul Spornic conţine 36,98 grame;
3. Uleiul Winny, respectiv uleiul Auchan conţin fiecare câte 31 grame;
4. Uleiul Vitae d’Oro conţine 29 grame;
5. Uleiul Carrefour conţine 28,5 grame.
Top 5 uleiuri rafinate de floarea soarelui după conţinutul de acizi graşi polinesaturaţi:
1. Uleiul Ardealul conţine 55,7 grame;
2. Uleiul Vitae d’Oro, respectiv uleiul Carrefour conţin fiecare câte 54 grame;
3. Uleiul Winny, respectiv uleiul Auchan conţin fiecare câte 51 grame;
4. Uleiul Spornic conţine 45,16 grame;
5. Uleiul Spornic Premium conţine 14,38 grame.
Uleiul de măsline extra virgin face parte din categoria uleiurilor omega 9, este un bun pansament gastric şi are efect anticoagulant. Calitatea sanogenetică a unui ulei de măsline extra virgin este dată de mărimea raportului dintre grăsimile mononesaturate şi cele polinesaturate din 100 ml ulei, precum şi de cantitatea de grăsimi saturate per 100 ml ulei, valori preluate din declaraţia nutriţională.
 
Un ulei de măsline extra virgin de calitate trebuie să aibă un raport mai mare de 6 şi o cantitate de grăsimi saturate între 12 şi 13 grame per 100 ml ulei.
Top 10 uleiuri de măsline extra virgine realizat în funcţie de indicatorii menţionaţi mai sus (raportul dintre grăsimile mononesaturate şi cele polinesaturate, respectiv cantitatea de grăsimi saturate):
1. Kalamata (Grecia) şi Minerva (Grecia): R=13,03, Grăsimi saturate = 13 grame/100ml;
2. Terra Creta (Grecia), Ilida (Grecia) şi Spartans (Grecia): R=12,16, Grăsimi saturate = 13 grame/100ml;
3. Olivari (Spania): R=12, Grăsimi saturate = 13 grame/100ml;
4. Pietro Coricelli (Italia) şi Ciro (Italia): R=11,04, Grăsimi saturate = 13 grame/100ml;
5. Carrefour: R=10,74, Grăsimi saturate = 12 grame/100ml;
6. La Specialo (Italia) şi Winny: R=10,42, Grăsimi saturate=12grame/100ml
7. Picasol (Spania): R=10,28, Grăsimi saturate = 12grame/100ml;
8. Altis (Grecia): R=8,87, Grăsimi saturate = 13 grame/100ml
9. La Espanola (Spania): R=8,58, Grăsimi saturate =12,8 grame/100ml;
10. Solaris (România): R=8,49, Grăsimi saturate =12,8 grame/100ml.
Uleiurile vegetale alimentare obținute prin presare la rece
Multe recomandări sunt orientate către consumul de uleiuri cu grăsimi nesaturate, dar trebuie înțeles că aceste uleiuri sunt benefice dacă sunt neînvechite și dacă sunt consumate în stare netratată termic. Chiar consumate crude, dacă sunt vechi nu mai prezintă avantajele lor pentru sănătate și, în mod similar, supunerea lor la tratamente termice (mai ales tratamente repetate, adică ceea ce se întâmplă când reîncălzim mâncarea grasă) are aceleași efecte de degradare, transformându-le în grăsimi „trans” și generând compuși toxici pentru consumator.
Tot atât de multe sfaturi ne îndeamnă să consumăm uleiuri care nu sunt rafinate. Aceste uleiuri sunt extrase din sursele bogate în grăsimi numai prin metode „nechimice“, păstrând deci întreaga valoare pe care au avut-o și fructele sau semințele din care s-a extras uleiul. Dar trebuie înțeles că aceste uleiuri (zise „virgine“ și netrecute prin operații de rafinare) sunt valoroase dacă sunt consumate reci sau cel mult tratate termic ușor (cum este cazul adăugării lor în mâncarea gătită după terminarea preparării termice, când conținutul este suficient răcit); altfel, componentele fine, uleiurile „omega” etc. sunt compromise.
Nu prăjiți în uleiul presat la rece! este un sfat de cunoscător.
De exemplu, uleiul din semințe de in este bogat în acizi grași omega 3, aceștia sunt acizi grași esențiali nesintetizați de organism. Uleiul de in are gust ușor amărui și culoare galben-aurie. Se recomandă folosirea lui doar la servirea preparatelor reci.
În concluzie, uleiurile vegetale obținute prin presare la rece sunt bogate în acizi grași mononesaturați şi polinesaturați, care contribuie la menținerea nivelurilor normale de colesterol din sânge.
Analiza altor informaţii de pe eticheta sticlelor de ulei vegetal alimentar
Eticheta uleiurilor rafinate de floarea soarelui nu conţine suficiente informaţii care să-l ajute pe consumatorul informat să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Astfel, la numai 9% dintre uleiurile rafinate de floarea soarelui analizate se menţionează pe etichetă temperatura recomandată pentru prăjire – maxim 180 grade celsius. Acest tip de informaţie este foarte importantă pentru consumatori, deoarece îi ajută atunci când doresc să realizeze anumite preparate alimentare care necesită prăjire. Lipsa acestei informaţii de pe eticheta celor 91% dintre uleiurile analizate duce la realizarea unor greşeli privind folosirea uleiurilor cu repercursiuni asupra stării de sănătate a consumatorilor.
Un alt aspect identificat la cele 22 de uleiuri rafinate de floarea soarelui este cel legat de menţionarea datei de fabricaţie a uleiului şi a datei de expirare a acestuia. Din păcate, numai producătorul S.C. Prutul S.A. Galaţi menţionează pe sticle cele două tipuri de informaţii. Acest aspect este important în a stabili gradul de prospeţime a uleiului. Expunerea acestuia mai multe luni la lumina naturală/artificială puternică nu face altceva decât să denatureze produsul prin procesele oxidative declanşate de către lumină.
De menţionat faptul că la majoritatea uleiurilor analizate data de expirare nu este lizibilă datorită modalităţii de imprimare a acesteia pe sticlă, prin ștanţare, fără a folosi o culoare contrastantă cu sticla (negru), ca în cazul producătorului Prutul.
Termenul de valabilitate al uleiurilor rafinate de floarea soarelui este de 12 luni.
Uleiurile alimentare sunt lichide la temperatura ambiantă (cu puține excepții – cazul celor cu conținut ridicat de acizi grași saturați etc.). Pentru piață și bucătăria românească, cele mai cunoscute și folosite uleiuri sunt cele de: floarea-soarelui, măsline, soia, porumb, rapiță, palmier, in, cânepă, migdale, arahide, nucă, dovleac, cocos, struguri, susan, șofran etc.
Pentru utilizarea ca aliment, uleiul se folosește atât crud (ca un „condimento «a crudo»“, cum spun italienii), dar și pentru prepararea termică a alimentelor (fierbere, prăjire, coacere), ori pentru prepararea mixturilor din conserve de legume, carne, pește etc.
În legătură cu comportamentul uleiurilor alimentare la căldură se discută mult despre degradarea unor uleiuri sub acțiunea căldurii și a încălzirii excesive și transformarea lor în surse de intoxicare lentă sau subită, care înseamnă îmbolnăvirea gravă a ficatului, pancreasului, stomacului etc. Consumatorii trebuie să cunoască principalele caracteristici ale uleiurilor folosite.
Caracteristicile fizice ale uleiurilor alimentare.
Dintre mai multe caracteristici care sunt standardizate pentru uleiuri, câteva sunt deosebit de importante pentru comercianți și îndeosebi pentru consumatori, și anume: culoarea, mirosul, densitatea, vâscozitatea, punctul de topire, temperatura de fumegare, temperatura de fierbere, comportarea la flacără, rezistența la lumină, rezistența la râncezire, proprietățile tehnologice (prospețimea, transmiterea mirosului, temperatura de sleire ș.a.).
Caracteristicile organoleptice (culoare, miros, gust etc.) sunt determinate de trăsăturile sursei: uleiurile animale au un miros mult mai pronunțat decât uleiurile vegetale, dar gustul și aroma se pot dirija folosind plante aromatice, usturoi, ardei iute etc.; densitatea și vâscozitatea sunt relativ apropiate (toate uleiurile fiind puțin mai ușoare decât apa (densitatea relativă circa 0,92), iar vâscozitatea este în relație inversă cu temperatura; temperaturile de referință sunt variabile și dependente de specia sursei, la fel ca și rezistențele la lumină și oxidare; proprietățile tehnologice sunt în mare măsură comune, cu unele excepții notabile. Prospețimea este foarte importantă pentru consumatorii din afara ariei de producție a unui anumit ulei: cel mai tipic este cazul uleiului de măsline, care poate fi consumat proaspăt în aria de producție, respectiv pe țărmurile mediteraneene. În țările aflate departe de această zonă, cea mai mare cantitate de ulei de măsline este veche de câteva luni, când nu mai are gustul uleiului foarte proaspăt; după primul an, uleiul ar trebui folosit exclusiv pentru gătit, în niciun caz pentru salate, adică în stare crudă.
De foarte mare interes este toleranța la încălzire a uleiului folosit în bucătărie. S-a observat că uleiurile polinesaturate, cum sunt cele de soia, rapiță, floarea soarelui și porumb formează compuși toxici când sunt încălzite, consumul de ulei ars generând ateroscleroză și artrită reumatoidă.
La achiziționarea uleiului de consum, este suficient să avem o minimă răbdare pentru a verifica starea produsului și pentru citirea informațiilor de pe etichetele ambalajelor. Uleiul brut de floarea-soarelui este de culoare galbenă cu gust şi miros specific. Dacă uleiul are un gust amărui sau este tulbure, înseamnă că produsul este vechi; dacă are o aciditate mare, un miros rânced şi un gust amar, uleiul provine din seminţe de calitate slabă, încinse sau mucegăite. Dacă pe eticheta produselor cumpărate apar indicații referitoare la grăsimi vegetale hidrogenate – acest aliment trebuie evitat, mai ales în hrana copiilor și persoanelor cu probleme de sănătate. Se știe că un produs scump este și bun, dar acest principiu nu se verifică întotdeauna: în cazul uleiului de măsline, norocul de a cumpăra un produs veritabil și proaspăt (măcar neînvechit), fie și scump, nu vine în fiecare zi. În această situație, judecata conform căreia este de preferat un produs cunoscut, verificat, chiar dacă nu are renumele și imaginea uleiului de măsline, este mai mult decât înțeleaptă.” – Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București
Uleiurile vegetale conţin cantitatea cea mai mare de grăsimi nesaturate, de aceea acestea sunt nepotrivite pentru prăjit şi ar trebui evitate. Însă, cu cât ne orientăm spre grăsimi solide la temperatura camerei, deci bogate în acizi graşi saturaţi (SFA) sau combinate cu acizi graşi mononesaturaţi (MUFA), cu atât grăsimile sunt mai rezistente la oxidare. Prăjeala reprezintă una dintre cele mai simple metode de preparare a hranei. Cei mai mulţi oameni ştiu să prăjească un ou sau cartofi. Ce nu ştiu, sunt urmările prăjitului asupra sănătăţii noastre.
Haideţi să vedem de ce prăjeala este cea mai nesănătoasă formă de a găti. Interacţiunea aliment/ grăsime/ oxigen eliberează produşi toxici şi nepotriviţi pentru sănătatea noastră. Totodată, nutrienţii cu care noi ar trebui să ne hrănim se degradează. În timpul prăjirii se eliberează radicali liberi, aldehide, peroxizi lipidici, produşi de reacţie care sunt foarte reactivi şi instabili şi caută să se lege de orice componente disponibile. Astfel, în cazul prăjirii cărnii (proteinelor), aminoacizii degradaţi termic reacţionează cu acei compuşi de degradare şi formează hidrocarburi policiclice aromate, gen benzipiren, precum şi alte amide şi compuşi cu gruparea nitroxil (N-O), care sunt mutageni şi cancerigeni incontestabili. Nu vă bateţi capul cu termenii medicali, pe scurt, ne fac rău.
Şi de aici: gastrite, obezitate, boala de reflux şi chiar cancer. La prăjirea alimentelor care conţin amidon (cum sunt cartofii), apar şi alţi compuşi problemă, cum ar fi acrilamida, altă substanţă toxică de care ar trebui să ne ferim. Cu cât grăsimea e mai nesaturată, adică lichidă şi, mai exact, bogată în acizi graşi polinesaturaţi (PUFA), cu atât mai intensă e oxidarea/ peroxidarea lipidică şi formarea acestor compuşi cancerigeni.
Consumaţi alimente cât mai puţin prelucrate prin foc şi cât mai puţin procesate. Cele mai sănătoase forme de prelucrarea a hranei sunt: abur, cuptor şi grătar. Totodată, temperatura de prelucrare este foarte importantă, când depăşeşte 220 de grade se eliberează peroxizii toxici pentru organism. Inhalarea fumului de la uleiul prăjit, precum şi prelucrarea excesivă la grătar a cărnii, sunt la fel de nesănătoase. Mâncaţi simplu şi variat, întotdeauna să identificaţi în farfurie ceea ce consumaţi.” – Dr. Florin Ioan Bălănică, specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, fondator al Școlii pentru Sănătate și Longevitate, Membru al Academiei Americane de Nutriție și Dietetică, reprezentant pentru România al Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață (ELMO).
Trebuie să ştim că cele mai multe grăsimi nesănătoase incluse în dieta noastră sunt cele rezultate în urma procesării sau arderii uleiurilor vegetale naturale. Acesta este unul din argumentele pentru care am ales să nu fiu un fan declarat al consumului alimentelor prăjite sau procesate. În acelaşi timp, uleiurile vegetale crude sunt sănătoase, însă căldura rezultată în urma procesării, lumina şi contactul cu oxigenul alterează structura chimică a uleiurilor, determinând râncezirea şi, implicit, oxidarea în organismul nostru. Din acel punct, în 20-30 de ani se pot produce condiţiile propice pentru apariţia inflamaţiei în trupul nostru, asociată în primul rând cu declanşarea problemelor de sănătate (ex. afecţiuni cardiovasculare, diabet, hipercolesterolemie etc).
Impactul negativ al utilizării şi consumării acestor grăsimi «arse» sau «procesate» este şi unul direct care creşte incidenţa afecţiunilor cardiovasculare. În altă ordine de idei, atunci când ne gândim să încorporăm grăsimile în dieta noastră, trebuie să luăm în calcul raportul dintre acizii graşi Omega 3 şi acizii graşi Omega 6. Un raport optim între acizii Omega 3 şi acizii Omega 6 este de 3:1.

Cele mai multe uleiuri vegetale utilizate în industria alimentară sunt procesate, ca atare conţin cantităţi ridicate de grăsimi trans, cât şi de acizi graşi Omega 6 pro-inflamatori. În plus, prăjirea uleiurilor vegetale polinesaturate (ex. ulei de porumb, ulei de soia, ulei de canola etc) introduce colesterolul oxidativ în organism, fiindcă aceste uleiuri râncezesc în urma supunerii acestora la temperaturile ridicate, dar şi la contactul cu oxigenul.
În situaţia în care nu se poate renunţa la alimentele prăjite, consider că grăsimile saturate «sănătoase» care nu îşi schimbă structura moleculară în momentul ridicării temperaturii sunt cele mai recomandate, astfel încât să nu producă daune în organismul nostru. Sunt de părere că uleiul de nucă de cocos este o opţiune foarte bună, întrucât este o grăsime saturată stabilă (conţine aprox. 86% grăsimi saturate) care nu oxidează atât de uşor în urma supunerii la o temperatură ridicată.
În încheiere, aş dori să vă reamintesc că «alimentele sănătoase, apa pură şi aerul proaspăt» produc adevăratele minuni în corpul nostru, invitându-vă să îmbrăţişaţi cu toţii conceptul revoluţionar al nutriţiei sănătoase, asociat motto-ului: «Food is the only medicine (Alimentația e singurul tratament)».” – Nutriţionist Dumitru Bălan,www.vindecadai.ro
Grăsimile vegetale au un rol foarte important în organismul uman, cum ar fi cel de absorbţie al unor vitamine liposolubile (A, D, E, F şi K) şi, din păcate, foarte mulţi consumatori le folosesc în mod greşit. În special, uleiul rafinat de floarea soarelui care prin încălzire excesivă, la peste 180 grade celsius, în procesul de pregătire a unor mâncăruri pe bază de prăjeli, eliberează o serie de substanţe chimice cancerigene cum ar fi acrilamida şi acroleina. Totuşi, dacă doriţi să pregătiţi anumite preparate alimentare în ulei încălzit la temperaturi mari, sunt recomandate uleiurile vegetale cu un conţinut ridicat de grăsimi saturate, cum ar fi uleiul de palmier rafinat (38% – 46% grăsimi saturate) cu punct de fumegare la 230 de grade celsius.
Totodată, majoritatea producătorilor de uleiuri vegetale nu oferă consumatorilor prin intermediul etichetei informaţii utile care să îi ajute să folosească uleiurile în mod sănătos. Ba mai mult, producătorii de uleiuri vegetale alimentare care deţin o pondere semnificativă din această piaţă, prin intermediul etichetei nutriţionale îi induc în eroare pe consumatori prin raportarea tipurilor de grăsimi din compoziţia uleiurilor comercializate la 100 de grame de produs, ceea ce înseamnă 108,69 ml, şi nu la 100 de ml de produs, cum ar fi şi firesc, deoarece cantitatea netă a acestui tip de produs ambalat se exprimă în unităţi de volum, cum ar fi litrul şi submultiplii acestuia. Procedând în felul acesta măresc ponderea tipurilor de grăsimi per unitatea de raportare, dar creează şi o concurenţă neloială producătorilor cinstiţi.
Un alt aspect important îl constituie timpul de folosire al uleiului din momentul deschiderii sticlei, de exemplu, acesta este de 60 de zile la uleiul de floarea soarelui obţinut prin presare la rece, respectiv de 45 de zile de la deschiderea sticlei în cazul uleiului din seminţe de in sau din seminţe de cânepă.
 yogaesoteric 
26 februarie 2017

Halucinant! Spre ce direcție absurdă si dementă se îndreaptă omenirea! Reality show rusesc, unde crima şi violul sunt permise

Un reality show care se va filma în 2017 va permite crima și violul, miza premiului de 1,6 milioane de dolari fiind supraviețuirea la minus 40 de grade în Siberia.
Show-ul, care se numește „Game2: Winter”, va fi transmis online 24 de ore din 24, șapte zile din șapte și va dura nouă luni.
Cei 30 de competitori trebuie să semneze o declarație pe proprie răspundere prin care spun că își asumă că s-ar putea să nu supraviețuiască în sălbăticia siberiană și că sunt conștienți că dacă vor comite o crimă, vor fi arestați.
Fiecare competitor își dă consimțământul că s-ar putea să fie schilodit, chiar ucis”, informează reclama pentru acest reality show postată pe contul de Facebook aferent. „2.000 de camere, 900 de hectare și 30 de vieți. Totul este permis. Lupta, alcoolul, crima, violul, fumatul, orice”, mai spune reclama.
Pe de altă parte, în declarația pe proprie răspundere, competitorii sunt avertizați că poliția poate interveni, în cazul unei crime: „Trebuie să înțelegeți că poliția va veni și vă va lua. Suntem pe teritoriul Rusiei și vă supuneți legilor Federației Ruse”.
Competitorii vor fi plasați într-o zonă unde trăiesc urși și lupi. Vor fi permise cuțitele, dar nu și armele de foc.
Show-ul este ideea omului de afaceri Evgheni Piatkovski, care a avertizat că va refuza plata oricăror despăgubiri în cazul în care participanții vor fi uciși sau dacă vor fi comise violuri.
În zona unde se desfășoară reality show-ul nu va fi propriu-zis un echipaj tehnic uman, ci doar 2.000 de camere video amplasate în diferite locuri. Fiecare participant va avea, de asemenea, propriul echipament de înregistrare.
Cei care vor fi acceptați în show vor trebui să aibă 18 ani împliniți și să fie „sănătoși minal”. Vor primi în prealabil antrenament special de la forțele speciale ale serviciilor de informații, dar apoi vor trebui să facă față unor temperaturi de 35 de grade vara și până la minus 40 de grade Celsius când se instalează iarna siberiană.
Creatorul reality show-ului spune că spectacolul promite să fie internațional. A primit deja solicitări de a a-l transmite în cinci țări. Până acum, cel puțin 60 de oameni, inclusiv un american, și-ar fi exprimat dorința de a participa la reality show.

yogaesoteric
25 februarie 2017
 

vineri, 24 februarie 2017

Otrava din PET: cum ne poate îmbolnăvi de cancer un recipient de plastic refolosit

 
PET-urile sunt periculoase, mai ales când sunt refolosite. Recipientele din polietilenă tereftalat, cunoscute românilor cu denumirea prescurtată PET, sunt folosite în mod curent de toată lumea în orice împrejurare.
Uşoare şi incasabile, acestea au înlocuit cu succes recipientele clasice, din sticlă, atât în preferinţele comercianţilor cât şi în preferinţele consumatorilor. Din păcate, riscurile pe care le presupun PET-urile pentru sănătate sunt adesea ignorate.
Studii recente au demonstrat faptul că apa îmbuteliată în sticle de plastic se transformă într-o adevărată otravă, având o mare concentraţie de bacterii nocive, atunci când este expusă constant razelor solare.
Deşi incoloră şi cu aspect cristalin, apa conţine microorganisme ce se dezvoltă în ritm exponenţial. Printre altele, apar culturi de Cyptosporidium care sunt responsabile pentru 25% din cazurile de greaţă, diaree, febră şi care, pentru bătrâni şi copii, pot fi fatale.
În plus, plasticul ambalajului ţinut la temperaturi mai mari de 30 de grade Celsius eliberează o serie de substanţe toxice, cum ar fi bisfenol A, despre care cercetări efectuate în Statele Unite ale Americii au demonstrat că este cancerigen.
Bifenolul eliberat de PET-urile expuse la soare provoacă tulburări hormonale care duc la boli endocrine, infertilitate la femei, dezvoltarea precoce a glandelor mamare la copii. Dacă sunt îngheţate, ambalajele de tip PET mai pot elibera şi dioxină, o substanţă toxică, dăunătoare organismului uman”, spune medicul brăilean Mihaela Tite. Aceasta precizează că recipientele de plastic sunt cu atât mai nocive cu cât sunt refolosite. „Dacă le spălăm cu apă fierbinte sau le încărcăm cu lichide fierbinţi, cum ar fi ceaiul, aceste ambalaje din plastic vor elimina tot felul de substanţe nocive”, precizează medicul Tite.
Specialiştii spun că substanţele din structura sticlelor de plastic se transferă foarte uşor în lichidele cu care intră în contact. „Aceste substanţe au impact negativ asupra ficatului, rinichilor, inimii, culminând cu probleme de oncologie”, afirmă şi medicul generalist Marian Baciu. Acesta sfătuieşte populaţia să evite folosirea recipientelor şi ambalajelor de plastic şi să păstreze băuturile şi alimentele în vase din sticlă sau metal. De asemenea, trebuie folosite tacâmuri din lemn sau metal, iar alimentele procesate nu trebuie învelite în plastic.
Nocive şi pentru sănătatea umană şi pentru mediul înconjurător
Chiar şi detergenţii ambalaţi în pungi de plastic ar trebui evitaţi. În ultima perioadă am observat o creştere a numărului de alergii dermatologice provocate de detergenţii ţinuţi în pungi de plastic. Aceste pungi cu detergenţi stau în depozite perioade îndelungate, probabil sunt expuse şi acţiunii razelor solare, iar asta duce la eliminarea unor substanţe nocive în produsul care în final este folosit la spălarea hainelor. De aici, ajunge pe piele şi provoacă aceste alergii dermatologice”, a mai precizat doctorul Baciu.
PET-urile sunt nocive nu doar pentru sănătatea umană ci şi pentru mediul înconjurător. „Nocivitatea pentru mediu a PET-urilor abandonate constă în principal în faptul că nu sunt biodegradabile, deci rămân în mediu pentru o perioadă foarte mare de timp”, spune Dumitru Bâja, purtătorul de cuvânt al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Brăila.
Acesta subliniază faptul că nu este recomandat ca PET-urile să fie refolosite după ce sunt golite de conţinutul iniţial. „Impactul ambalajelor din PET asupra sănătăţii umane este legat de eliberarea de substanţe chimice, cancerigene, mai ales sub influenţa căldurii. Cu atât mai mult nu e recomandat să fie reutilizate întrucât acestea, datorită structurii materialului, nu pot pot fi curăţate bine de conţinutul iniţial, deja degradat”, mai precizează specialistul din cadrul APM.

yogaesoteric
23 februarie 2017
 

 

Activitatea cerebrală şi trezirea credinţei în DUMNEZEU… (III)

de Gregorian Bivolaru

Citiți a doua parte a articolului 

Meditaţiile active, dar profunde nu încep cu intenţia de a purifica mintea de gânduri, ci cu aceea de a o focaliza intens și neîncetat asupra unui anumit gând sau asupra unui simbol ori aspect. De exemplu, un yoghin emite o MANTRA sau se concentrează asupra flăcării unei lumânări aprinse ori asupra unei YANTRA, în timp ce un creştin se roagă cu fervoare, având mintea focalizată în mod ferm asupra lui Dumnezeu, sau se concentrează asupra simbolului universal, care este în creștinism semul crucii.
Să ne imaginăm că ne-am focaliza atenţia, în mod ferm și constant, asupra imaginii lui Iisus. Procesul meditaţiei începe atunci, ca şi în cazul abordării pasive, cu aria corticală care integrează simțul atenției, care traduce în termeni neurologici intenţia hotărâtă, conştientă de a ne ruga. Dar, în acest caz, de vreme ce intenţia este aceea de a ne focaliza asupra a ceva sau asupra unui gând, aria corticală care integrează simțul atenției mai degrabă facilitează decât inhibă fluxul neural. În cadrul modelului nostru, fixarea, în sfera conștiinței, a atenției asupra obiectului real sau imaginar determină această creştere a fluxului neural, conex cu activarea simultană a ariei corticale vizuale și a părții drepte a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu.
Focalizarea continuă asupra imaginii, ce este indusă de contemplaţia susţinută, determină apoi unele descărcări neurale ale părţii drepte a ariei atenţiei, care circulă în jos, prin sistemul limbic, către hipotalamus, declanşând astfel dinamizarea sistemului nervos simpatic. Aceasta este conexă cu apariția unei stări plăcute de uşoară excitaţie. Pe măsură ce contemplarea se adânceşte, fluxul de impulsuri nervoase creşte, până când funcţia de trezire a hipotalamusului ajunge la un nivel maxim. La acest punct critic se produce bascularea, ce determină creşterea maximă imediată a funcţiei de activare parasimpatică a hipotalamusului.
Dinamizarea simultană a sistemului simpatic şi a celui parasimpatic transmite un flux neural ce produce o stimulare maximă, prin intermediul sistemului limbic, spre ambele părţi ale ariei corticale asociate cu atenţia. Drept rezultat al fluxului neural maxim, activitatea ariei atenţiei este impulsionată la un nivel maxim de funcţionare, aspect care este conex cu creşterea capacității conștiinței de a se focaliza asupra obiectului atenţiei, generând astfel unele efecte semnificative în ambele părţi ale ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu.
La nivelul ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu din emisfera cerebrală stângă se observă acelaşi rezultat ce a fost deja surprins la abordarea pasivă – diminuarea fluxului neural ce este exercitată de hipocamp conduce la o modificare a activităţii, având drept urmare o atenuare considerabilă a simţului eului. Efectele exercitate asupra părţii drepte a ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu sunt însă diferite. Merită să ne amintim că aria corticală care integrează simțul atenţiei a impulsionat deja aria corticală asociată cu orientarea în spațiu să se focalizeze din ce în ce mai intens asupra imaginii lui Iisus. Pe măsură ce aria atenţiei a atins nivelul maxim de funcţionare, ea nu a blocat însă fluxul informaţional către partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, aşa cum a făcut cu cel ce operează către partea stângă; dimpotrivă, focalizarea din ce în ce mai intensă asupra imaginii lui Iisus a dinamizat partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul atenţiei.
Ca urmare a focalizării tot mai intense asupra acestei imagini, aria corticală care integrează simțul atenţiei declanșează privarea părţii drepte a ariei corticale asociate cu orientarea în spațiu de stimulii neurali ce sunt diferiţi de cei conecși cu acţiunea de contemplare a imaginii lui Iisus. Cu alte cuvinte, partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, pe măsură ce se dinamizează ca urmare a creării matricii spaţiale în cadrul căreia eul se manifestă, operează cu impulsurile ce provin de la aria corticală asociată cu atenţia. Realitatea spaţială creată prin contemplarea imaginii lui Iisus este în mod direct corelată cu fluxul unidirecţional ce trece prin aria corticală care integrează simțul atenţiei. Pe măsură ce procesul respectiv continuă şi toate impulsurile neurale irelevante sunt îndepărtate, iar conștiința devine atunci din ce în ce mai focalizată, imaginea lui Iisus se „expansionează“ şi ajunge apoi să fie percepută de către conștiință ca ocupând întreaga deschidere şi profunzime a realităţii.
În paralel cu modificarea activităţii în partea dreaptă a ariei corticale care integrează simțul orientării în spațiu, modificarea activităţii din partea stângă este şi ea în creştere atunci, în mod direct proporțional cu diminuarea percepţiei limitelor eului. De îndată ce percepția eului (a egoului) va fi total ştearsă prin completa modificare a activităţii ariei corticale, respectiva conștiință va experimenta percepţia uluitoare a absorbţiei misterioase a eului individual în realitatea transcendentă a ființei adevărate a lui Iisus. Iată că, în felul acesta, neurologia poate explica într-un mod științific Unio Mystica – comuniunea beatifică, plenară, misterioasă cu Realitatea veșnică, supremă a lui Dumnezeu, care, după cum știm, caracterizează experienţele spirituale de vârf ale multor mistici creştini, dar și ale unor yoghini avansați.
De fapt, neurologia poate explica din punct de vedere neurologic orice stare mistică în care este în prealabil percepută prezenţa enigmatică a unui zeu sau a unei Mari Puteri Cosmice. Este important să înţelegem însă că această stare de fuziune identificatoare nu este starea de transcendere totală sau, altfel spus, nu este Existenţa beatifică absolută ultimă, în care nu mai există niciun fel de percepție a eului individual, ci doar percepţia lui Dumnezeu sau, altfel spus, a Realităţii Sale eterne și misterioase. Este însă perfect posibil totuşi ca meditaţia activă care l-a condus pe mistic la Unio Mystica să-l poată conduce, printr-o aprofundare perseverentă, chiar mai departe, până la Starea dumnezeiască ultimă.
Acest salt se va produce atunci când conștiința se va relaxa (în efortul ei de concentrare), iar aria corticală care integrează simțul atenţiei îşi va slăbi activitatea și va priva aria corticală dreaptă care integrează simțul orientării în spațiu de unicul impuls neural existent şi o va proiecta, împreună cu aria stângă, într-o stare ce implică o activitate total modificată. În acest punct, conștiința va intra în aceeaşi realitate ce este lipsită de percepția eului (egoului) şi de orice limite, care poate fi atinsă în starea de meditaţie pasivă, și va fi proiectată în Realitatea existenţei absolute unificate ce dezvăluie Existența misterioasă a lui Dumnezeu.
Este oare starea mistică percepţia unei alte realităţi ce este esențială sau este doar o stare subiectivă? Instrumentele noastre obișnuite de percepţie, care ne spun că nimic nu poate fi mai real decât pământul pe care păşim sau decât scaunul pe care suntem aşezaţi, ne pot tenta, ne pot determina să respingem realitatea spirituală. O examinare atentă, corectă și obiectivă a experienţei mistice ne arată însă că acest aspect nu poate fi realizat cu uşurinţă. După cum am văzut, nu se poate afirma în mod ferm și categoric că misticii sunt victime ale delirului, căci, în realitate, experienţele lor se bazează pe unele funcţii în mod obiectiv observabile ale creierului. Originile neurologice ale acestor reale experienţe le face să fie la fel de adevărate precum oricare altă percepţie a creierului. Aşadar, devine evident pentru noi faptul că misticii și yoghinii avansați nu susţin fantasmagorii; ei raportează în cadrul mărturiilor lor sincere evenimente neurologice ce sunt autentice.
Aceasta este de altfel și concluzia la care au ajuns cercetătorii americani, şi ea impune actualmente o întrebare provocatoare referitoare la natura ultimă a spiritualităţii umane: orice formă de spiritualitate autentică sau orice experienţă obiectivă a Realităţii lui Dumnezeu poate fi oare redusă la un flux în aparență efemer de impulsuri şi străfulgerări electrochimice ce „aleargă“ de-a lungul căilor neuronale ale creierului? Bazându-ne pe înţelegerea noastră actuală asupra modului în care creierul traduce în impulsuri neuronale percepţiile experienţei umane, cel mai simplist răspuns actual este da. În acest caz, este oare cu putință să afirmăm că Dumnezeu este doar o idee, fără mai multă substanţă decât o fantezie sau un vis? Bazându-ne pe cea mai profundă înţelegere a modului în care conștiința interpretează percepţiile corespunzătoare ale creierului, cel mai simplu răspuns este un nu categoric.
Cunoașterea actuală a creierului uman nu poate deocamdată confirma, dar în niciun caz nu poate nega existenţa lui Dumnezeu, cel puţin, în actuala etapă, ea nu poate face aceasta prin răspunsuri superficiale și simpliste. Aspectele neurobiologice plurivalente ale experienţei spirituale susţin deja părerea referitoare la Realitatea obiectivă a existenței lui Dumnezeu. Totuşi, noi interpretăm şi filtrăm cel mai adesea tot ceea ce ne transmite creierul nostru ca fiind real, prin conştiinţa noastră subiectivă de sine.
Ştiinţa este cel mai adesea mitologie şi, ca orice sistem mitologic de credințe, ea se bazează pe o supoziţie fundamentală: tot ceea ce este real poate fi verificat prin măsurători ştiinţifice şi de aceea, tot ce nu poate fi verificat ştiinţific nu este considerat ca fiind cu adevărat real. La urma urmei, autoritatea ştiinţei îşi are rădăcinile în presupunerea faptului că doar realitatea materială reprezintă Realitatea în forma sa cea mai înaltă; știința crede că nu există nimic mai real decât substanţa fizică, materială a Universului. Dar chiar şi din perspectiva ştiinţifică, natura realităţii materiale ar putea fi considerată mult mai „alunecoasă“ decât ne-ar putea sugera simţurile obişnuite.
Albert Einstein a crezut cu siguranţă aceasta. În 1938, el şi-a exprimat convingerea că interpretările ştiinţifice privitoare la Lumea Fizică sunt mai puţin sigure decât le place materialiștilor raţionalişti să creadă: „Conceptele fizice sunt niște creaţii libere ale minţii omeneşti, şi nu sunt, aşa cum ele ar putea să pară, determinate, fără niciun dubiu, doar de ceea ce există în lumea exterioară. În efortul nostru de a înţelege realitatea, noi ne asemănăm cu un om care încearcă să înţeleagă cât mai bine mecanismul unui ceas sigilat. El vede cadranul şi limbile care se mişcă, aude chiar şi ticăitul, dar nu poate deschide cutia. Dacă este ingenios, și-ar putea face o imagine despre un posibil mecanism ce este responsabil de toate cele pe care le observă, dar, cu toate acestea, nu ar putea fi niciodată sigur că acea imagine pe care și-a creat-o este singura explicaţie pentru toate observațiile sale. El nu va putea să compare niciodată imaginea pe care şi-a făcut-o atunci cu mecanismul real şi nici nu-și va putea măcar imagina posibilitatea sau semnificaţia unei asemenea comparaţii.“
Cel mai exact aspect pe care ni-l poate oferi ştiinţa este o imagine metaforică a realităţii, iar dacă acea imagine are totuși un înţeles, aceasta nu înseamnă că ea este neapărat şi adevărată. În acest caz, se poate spune tocmai de aceea că ştiinţa este un fel de mitologie; analogic vorbind, ea este o colecţie de poveşti explicative care soluționează în mod parțial unele dintre misterele existenţei şi ne ajută să facem faţă provocărilor vieţii. Acest aspect ar fi valabil chiar dacă realitatea materială ar fi, cu adevărat, cel mai înalt nivel al realităţii, deoarece, în ciuda preocupării ştiinţei faţă de adevărul ce poate fi verificat în mod obiectiv, conștiința omenească nu este întotdeauna capabilă de observaţii pur obiective.
Aproape toate percepţiile noastre comune sunt, prin însăşi natura lor, subiective, pentru că, aşa cum nu putem trage cu ochiul în interiorul ceasului din exemplul lui Einstein, la modul obișnuit nu există nicio posibilitate comună de a ne strecura în afara subiectivității informației modulate de minte, pentru a vedea ce este cu adevărat dincolo. Putem însă concluziona că întreaga cunoaştere ştiinţifică este metaforică. Tocmai de aceea, chiar şi cele mai simple percepţii senzoriale ale lumii înconjurătoare pot fi privite, de fapt, ca fiind o poveste explicativă ce este creată de minte și intermediată de creier.
***
Vă sugerăm să studiați cu multă atenție, chiar de mai multe ori, acest articol, deoarece în cuprinsul lui veți putea descoperi aspecte noi, uimitoare, referitoare la unele cercetări recente privitoare la complexitatea trăirilor mistice, spirituale, așa cum au putut fi ele evidențiate de neurologie.
Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 2, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:
MISTERELE MEDITAŢIEI YOGHINE
Meditaţia este cea mai înaltă formă de activitate
SAMADHI TANC – Bazinul de inducere a unor stări de conştiinţă cosmică

yogaesoteric
23 februarie 2017


miercuri, 22 februarie 2017

Legume, fructe şi plante medicinale ce luptă cu radiaţiile


În ziua de astăzi, principalele surse de oxigen, alimentele, apa şi aerul sunt poluate şi pline de toxine. Orice formă de poluare privează organismul de oxigenul atât de esenţial pentru acesta. Însă atunci când vine vorba de radiaţiile nucleare, oamenii sunt supuşi unui experiment periculos.
Expunerea şi contaminarea cu radiaţii poate fi prevenită sau chiar tratată cu ajutorul unei serii de alimente care ajută organismul uman să tolereze mai bine efectele poluării şi ale radiaţiilor. Rinichii sunt primul organ uman afectat de radiaţii. Trebuie reţinut faptul că un consum de alimente proaspete diminuează riscul de acumulare de chimicale.
De exemplu, seminţele de hrişcă sunt bogate în rutin şi protejează împotriva radiaţiilor, stimulând de asemenea producţia de măduvă osoasă.
Fibrele mucilaginoase din algele marine previn absorbţia stronţiului radioactiv, a bariului, cadmiului şi radiului, pe care le elimină din organismul uman. Algele marine sunt de asemenea bogate în iod natural. Acestea saturează tiroida cu necesarul de iod şi împiedică astfel ca tiroida să mai absoarbă iod radioactiv. Este recomandat deci să consumăm două linguri de alge pe zi. Înainte de a le consuma însă, trebuie să ne asigurăm că acestea provin din ape curate.
Tot pentru evitarea problemelor cauzate de iradiere este recomandat consumul de orez brun şi sare de mare.
De asemenea, persoanele expuse radiaţiilor trebuie să evite cât de mult posibil zahărul şi produsele din făină albă.
Legume, fructe si plante care previn iradierea
Plantele bogate în clorofilă precum spirulina întăresc celulele, transportă oxigenul, ajută la detoxifierea sângelui şi a ficatului, neutralizează elementele poluante şi stimulează producţia de acid ribonucleic. Doza zilnică recomandată pentru o persoană este de 3 – 5 grame.
Legumele bogate în sulf precum broccoli, varza, ridichile, rucola sau gulia ajută la neutralizarea radicalilor liberi care distrug celulele. Alte legume bogate în sulf sunt usturoiul, ceapa şi fasolea.
Alimentele bogate în pectină precum morcovii, seminţele de floarea soarelui sau merele ţin departe de organism elementele poluante ce astfel nu mai sunt asimilate. Legumele cu un conţinut ridicat de betacaroten precum cele cu frunze verzi sau cartofii dulci întăresc imunitatea şi protejează celulele. De asemenea, usturoiul ţine la distanţă izotopii radioactivi.
Iradierea are drept urmare şi instalarea anemiei. Astfel consumul de alimente verzi şi rădăcinoase ajută la fortificarea sângelui. Drojdia alimentară, bogată în vitamina B ajută la eliminarea metalelor grele din organism. Pentru tratarea efectelor secundare ale radiaţiilor sunt indicate şi alimentele bogate în acizi nucleici, precum spirulina, chlorella sau polenul.
Legume şi plante medicinale care ajută la tratarea iradierii
Gelul de aloe vera ajută la vindecarea arsurilor provocate de radiaţii. Această plantă conţine stimulatori biogeni care ajută la regenerarea şi refacerea pielii.
Rădăcina de brusture neutralizează şi îndepărtează toxinele din organism.
Rădăcina de păpădie îmbunătăţeşte funcţia organelor care sunt implicate în procesul de eliminare a toxinelor din organism.
Ginsengul siberian îndepărtează oboseala, ameliorează simptomele produse de expunerea la radiaţii şi agenţi poluatori şi reduce efectele stresului.
Rădăcina de ginseng scade efectele secundare ale radiaţiilor, iar recuperarea în urma expunerii îndelungate se face mult mai repede.
Ceaiul verde este antioxidant, stimulează sistemul imunitar şi conţine agenţi radioprotectori.
Seminţele de ciulin protejează organismul de radiaţiile din mediul înconjurător.
Urzicile curăţă şi întăresc rinichii şi ajută la reînnoirea sângelui.
Menta reduce greaţa provocată de expunerea la radiaţii.
Florile de trifoi roşu îmbunătăţesc sănătatea întregului organism şi ajută la eliminarea toxinelor.
Ciupercile ganoderma întăresc sistemul imunitar după expunerea la radiaţii.
Pătrunjelul, rozmarinul sau gingko biloba sunt alte plante ce au puternice proprietăţi detoxifiante. Acestea ajută la buna funcţionare a ficatului şi la eliminarea toxinelor din organism.
Suplimente alimentare ce luptă cu radiaţiile
Nu doar anumite plante, ci şi suplimentele alimentare pot ajuta la tratarea iradierii. Cele mai indicate suplimente sunt cele care conţin antioxidanţi.
Vitamina A şi betacarotenul îmbunătăţesc calitatea ţesuturilor, iar vindecarea este mai rapidă.
Complexul de vitamine B îndepărtează stresul şi oboseala.
Vitamina C protejează împotriva poluanţilor, reduce simptomele alergiilor şi ajută la detoxifierea organismului.
Zincul ajută la eliminarea aluminiului, cadmiului şi a cuprului din organism.
Calciul stopează absorbţia materialelor radioactive, iar magneziul protejează împotriva contaminării cu stronţiu 90.
Polenul de albine este nutritiv şi reduce efectele secundare ale contaminării cu radiu şi cobalt 60.
 
yogaesoteric
21 februarie 2017