..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 31 mai 2017

De ce Japonia a încetat să mai utilizeze vaccinul anti rujeolă-oreion-rubeolă, dacă acest vaccin este atât de sigur?

Istoria tragică a vaccinului ROR în Japonia
 

Japonia a încetat să mai utilizeze vaccinul anti rujoelă-oreion-rubeolă (ROR) cu 24 de ani în urmă, fiind practic singura națiune dezvoltată care a întors spatele acestui vaccin, scrie Daily Mail.
Șefii de sănătate din guvernul japonez au afirmat că un experiment făcut cu acesta timp de patru ani a avut costuri financiare și umane grave. Dintre cele 3.969 de cereri de despăgubire medicală legate de vaccinuri din ultimii 30 de ani, un sfert au fost făcute de cei afectați grav de vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei, spun oficialii japonezi.
Vaccinurile triple au fost interzise în Japonia în 1993, după ce 1,8 milioane de copii au primit două tipuri de ROR ce au determinat un număr record de meningite non-virale și alte reacții adverse. Cifrele oficiale arată că au survenit 3 decese, în timp ce 8 copii au rămas cu handicapuri permanente pe viață, de la deteriorarea auzului și orbire până la pierderea controlului asupra membrelor.
Oficialii japonezi au fost, de asemenea, îngrijorați de vaccinul ROR și pentru că acesta provoca cazuri suplimentare de oreion, citând numeroase studii din publicația „The Lancet”.
Guvernul japonez a reconsiderat utilizarea ROR în 1999, dar a decis că este mai sigur să mențină interdicția și să continue să utilizeze vaccinuri individuale pentru rujeolă, oreion și rubeolă în loc să folosească vaccinul ROR care le include pe toate trei.
Departamentul britanic de Sănătate a declarat că Japonia a folosit un tip de vaccin ROR care a inclus o tulpină de vaccin împotriva oreionului ce a cauzat probleme particulare, utilizarea acestei tulpini fiind întreruptă în Marea Britanie din cauza preocupărilor legate de siguranța sa.
Guvernul japonez a realizat că există o problemă cu vaccinul ROR la scurt timp după introducerea acestuia, în aprilie 1989, când vaccinarea era obligatorie în Japonia. Părinții care au refuzat vaccinarea au trebuit să plătească o amendă conform legii vaccinării obligatorii din Japonia.
O analiză efectuată pe o perioadă de trei luni de la vaccinare a arătat că la 1 din fiecare 900 de copii apăruseră probleme de sănătate. Această incidență a fost de peste 2.000 de ori mai mare decât rata așteptată, de 1 la 100.000 până la 200.000 de copii.
Ministerul a trecut la utilizarea unui alt vaccin ROR în octombrie 1991, dar incidența efectelor adverse a fost tot ridicată, fiind de 1 la 1.755 de copii. Nu s-a ținut o evidență separată a cazurilor de apariție a autismului.
Au fost efectuate teste pe lichidul spinal a 125 copii afectați pentru a vedea dacă vaccinul a intrat în sistemul nervos al copiilor. S-a găsit un caz confirmat și alte două cazuri suspecte.
În 1993, după o serie de proteste publice alimentate de îngrijorările legate de vaccinul antigripal, guvernul a renunțat la cerința ca vaccinarea copiilor împotriva rujeolei, oreionului și a rubeolei să fie obligatorie.
Dr. Hiroki Nakatani, director al Diviziei de boli infecțioase de la Ministerul Sănătății și Protecției Sociale din Japonia, a declarat că „administrarea de vaccinuri individuale costă de două ori mai mult decât administrarea ROR, dar credem că merită acest efort”.
Un membru al Ministerului Sănătății a declarat, de asemenea, că interdicția vaccinului ROR nu a provocat o creștere a deceselor cauzate de rujeolă.
Și vaccinul împotriva hepatitei B a fost eliminat și nu mai face parte parte din programul național de imunizare din Japonia.
 yogaesoteric 
30 mai 2017 

Cum am devenit antivaxer


Motto: „Orice om sănătos este un bolnav care se ignoră.”
Jules Romain, Knock sau triumful medicinei
Nu m-aş fi înhămat la textul acesta dacă tabăra vaccinistă n-ar fi propagat prea des, la adresa noastră, a celor care suntem pentru dreptul de a alege (antivaxerii moderaţi) sau chiar împotriva vaccinurilor (antivaxerii radicali), ideea conform căreia am ignora tezele oficiale despre binefacerile prevenţiei prin vaccinare. Adică am fi, după spusele lor, nişte ignoranţi care cred în vraci şi magicieni, contestatari panicarzi ai binefacerilor medicinei moderne.
Cu o falsă condescendenţă, Ministerul Sănătăţii se oferă să ne informeze, clamând un monopol al cunoaşterii la care nimeni nu mai are dreptul să viseze în epoca internetului. Convivial, pe reţelele de socializare ni se spune că trăim în Evul mediu, sau chiar în grote neanderthaliene, iar diverşi binevoitori ne avertizează că suntem pe un drum la capătul căruia se află epidemiile de ciumă şi holeră.
Rândurile care urmează se vor o lămurire generală şi, chiar dacă sunt scrise la persoana întâi, consider că sunt încărcate cu o anumită exemplaritate în absenţa căreia asigur cititorul că aş fi preferat să mă abţin.
Vor fi trei episoade: 
1) evenimentul declanşator – pentru că nimeni nu devine antivaxer de fiţe, sau din exotism, a fi antivaxer nu-i totuna cu a fi fan Madonna sau cititor de cărţi cu vampiri; 
2) tezele antivaxerilor – ce-am citit, ce-am văzut, ce-am priceput; 
3) imaginea de ansamblu – pentru că vaccinurile sunt doar o piesă dintr-un amplu puzzle, de regulă cei care le resping au foarte multe idei şi preocupări înrudite, dintre care mă voi strădui să prezint măcar câteva.
Aşadar, primul episod va fi foarte practic, pornind de la două lucruri personale, care m-au atins, următoarele două teoretice, ajungem neapărat la idei şi la modul în care ne raportăm noi la ele. Aşadar, dragi iubitori ai vaccinurilor, şi noi, ca şi voi, am învăţat când eram mici şi uşor de dresat că vaccinurile au eradicat boli necruţătoare, ni s-a spus în şcoala generală, ni s-a repetat în liceu, am memorat, am repetat cu fidelitate după doamna şi am luat nota zece. Apoi ceva nepotrivit cu mitologia inoculată în şcoală s-a petrecut şi imaginea de ansamblu s-a clătinat sau chiar s-a năruit, iar noi am început să ne punem întrebări. Aşa începe întotdeauna ceea ce se numeşte gândirea critică.
Vă place sau nu, a fi antivaxer este un demers de tip raţional care începe atunci când ceva foarte concret ne împinge să ne reconsiderăm relaţia cu dogmele medicale. Până atunci, suntem ca şi voi, încrezători în fabricanţii de medicamente, în ştiinţa doctorilor, în grijă pe care ne-o poartă clasa politică. E frumos şi confortabil să crezi că toată lumea conspiră să-ţi fie ţie bine şi să fii sănătos, ca să parafrazez un scriitor de doi lei. Când afli că cei care ţi-au vândut ţara şi au amanetat viitorul copiilor se dau de ceasul morţii ca să nu facă nimeni nicio boală, e greu să nu simţi că ceva nu-i în regulă.
Când aceeaşi industrie care, în goană după profit, a rebotezat nişte medicamente generice pentru a putea să le vândă de zece ori mai scump, acum vrea să ia banii pentru nişte tratamente preventive aflate în miezul unor dispute între medici (nu, vaccinurile nu fac obiectul unui consens, ci al unor dispute acerbe în chiar lumea medicală!), trebuie să fii orb să nu începi să-ţi pui întrebări. Iar împăratul se dezvăluie în toată nuditatea lui atunci când afli că nicio problemă de sănătate nu se poate rezolva doar într-un singur fel, în ciuda ignoranţei agresive a celor care se pretind a fi deţinătorii absoluţi ai leacurilor pe care tot ei vor să ni le bage cu forţa pe gât.
În satul ardelenesc în care mi-am cumpărat pământ nu există cimitir, iar morţii sunt îngropaţi dintotdeauna pe dealurile oamenilor. Dacă pui palma streaşină la ochi poţi zări, la mare distanţă de drum, gărduţuri de fier care înconjoară un mormânt sau două la căpătâiul cărora sunt alte cruci de fier. Toamna, de Ziua Morţilor, sărbătoare preluată de la catolici, preotul se caţără cu băbuţe şi moşnegi de 80 de ani tocmai sus, în vârful dealului, la ʼticu şi ʼmica, la bicu şi bâca, morţi în urmă cu câteva decenii, să le citească şi să-i aghezmuiască. Într-o primăvară am dat şi pe pământul meu de o cruce de beton neobişnuit de mare, pe coama dealului, trebuie să fi fost cărată cu boii şi amplasată acolo de mai mulţi bărbaţi, iar eu n-o mai zărisem până atunci. Era în mijlocul unei tufe imense de liliac şi, cum nu apăruseră încă frunzele, am văzut-o pentru prima dată şi de atunci o văd de fiecare dată când vegetaţia o dezgoleşte.

Istoria crucii mi-a spus-o vecinul meu, adică omul care are bucata de pământ dinspre apus, o enciclopedie vie a familiilor şi a pământurilor pe care s-au perindat acestea de prin anii ’30 încoace, peste care vin istoriile de mai înainte. Sub ea zac nu unul, ci trei morţi, printre care şi fratele lui. Treaba s-a petrecut prin anii ’60, când mama a fost chemată cu copilul la dispensar pentru un vaccin banal. Cuminte, femeia s-a dus, dar a zis asistentei să nu-l vaccineze pentru că are un copil bolnav acasă, şi îi este teamă să nu fie şi cestălant bolnav, dar să nu se vadă. Asistenta vaccina la normă, prichindeii satului făceau coadă, n-avea timp de poveşti, aşa că i-a spus mamei lui Dolha: „Nu mă înveţi pe mine tocmai tu, ţărancă proastă, ce am eu de făcut!”, şi a băgat acul de la seringă.
Peste o zi era la spital în Cluj cu mititelul, ardea tot, cu ochii peste cap şi convulsii. Când medicul a întrebat-o dacă mai are prunci acasă, femeia a înţeles că n-o să se mai poată întoarce cu copilul pe tren, c-o să fie nevoie de o maşină să aducă înapoi în sat copârşeul mititel din lemn de brad. Aşa a şi fost. Apoi a cerut voie de la vecina ei, muierea lui Pomnuţ, să-şi îngroape copilul la ea, pentru că deja era un locuşor acolo. De făcut plângere n-a făcut nicăieri, nu erau vremurile în care o ţărancă de la CAP să conteste autoritatea ştiinţifică a unei ditamai asistenta medicală. Cuvântul malpraxis încă nu intrase în vreun dicţionar. Iar asistenta a vaccinat voios până la pensie, fără ca vreodată să manifeste vreun regret sau să-şi ceară iertare de la neamul lui Dolha ăl mic. Ea şi-a făcut treaba cum scrie la carte, restul nu mai era problema ei.
O altă poveste care e foarte apropiată de mine, pentru că e în familia mea, este cea a lui David, băiatul lui M. şi al lui G. Mai târziu aveam să aflu că e un caz tras la indigo: copil cu dezvoltare normală care regresează brusc, violent, după un vaccin, dar la început a fost o noutate şocantă.
Diagnostic de autism câţiva ani mai târziu (diagnosticul se pune foarte greu), dar pentru părinţi schimbarea văzută la sugar a fost totală şi năucitoare. Au trecut de atunci nouă ani. Dintr-un punct de vedere exterior, David este un copil recuperat, integrat în învăţământul public. A făcut terapie săptămânal timp de câţiva ani, răstimp în care părinţii au cheltuit o moştenire pentru el. Însă David nu este şi nu va fi, în orizontul imediat, un copil normal. Tulburările somnului nu l-au părăsit, adoarme foarte târziu şi doarme foarte prost. Are o sensibilitate epidermică neobişnuită, pentru el materialele textile cele mai banale sunt o sursă de stres imposibil de explicat în cazul unui copil obişnuit. Iar recent tatăl lui mi-a spus că face acum prostiile pe care ar fi trebuit să le facă la patru ani, pentru că perioada de autism poate fi considerată o absenţă educaţională care se recuperează abia acum. Chiar şi într-un caz fericit, ca acesta, autismul lasă o traumă despre care n-avem idee când va dispărea.
Atunci am început să mă interesez de vaccinuri. În ciuda a ceea ce s-ar crede, nu am căutat informaţiile pe net, ci în cărţi scrise de medici. Printre domeniile mele predilecte de studii se numără istoria mentalităţilor, care are un capitol generos numit istoria ştiinţei. Am dat, fără să le caut anume, de vechi teorii ştiinţifice legate de sursele stării de sănătate, de idei care astăzi au fost îngropate pentru că au un defect major: nu produc bani. E adevărat că în China medievală medicul era plătit cu regularitate atât timp cât familia era în întregime sănătoasă, plata încetând brusc atunci când oricare dintre membri suferea în vreun fel oarecare.
Da, dar asta era într-o altă lume, în lumea noastră medicii fac bani doar dacă noi suntem bolnavi. Aşa că am luat în lecturile mele şi urma banilor, ipoteza că cineva ar avea interes ca anumite practici să fie păstrate cu sfinţenie neputând fi înlăturată într-un secol în care totul tinde să fie de vânzare. Nu sunt un conspiraţionist, nu cred că suntem invadaţi de reptilieni care vor să ne distrugă, dar nici n-am să cred cu naivitate tot ceea ce afirmă cei pentru care bolile noastre, reale sau închipuite, sunt excelente oportunităţi financiare.
de Radu Iliescu

yogaesoteric 
30 mai 2017
 

marți, 30 mai 2017

Vaccinuri: Franţa, campioana mondială a scepticismului

 
Un recent studiu realizat în 67 de ţări din lume arată că francezii sunt cei care au cea mai puţină încredere în vaccinuri. Oficialii de la Paris au decis să lanseze o campanie naţională în favoarea vaccinării, urmând ca în viitorul apropiat să modifice şi politica vaccinală.
Mişcarea anti-vaccinare a luat amploare în ultimul deceniu mai ales prin internet. Plecând de la această constatare, echipe de cercetători britanici şi francezi au realizat anul trecut un vast studiu în 67 de ţări din lume. Circa 65.000 de persoane au fost interogate. Este vorba de cea mai mare anchetă legată de încrederea în vaccinuri, vaccinuri în sensul larg, niciunul în particular nefiind citat.
Rezultatele au arătat că francezii sunt cei mai sceptici. 41% dintre ei consideră că „vaccinurile nu sunt sigure”. În Bangladesh, elevul „fruntaş” al studiului, doar 0,2 procente din populaţie are un aviz negativ despre vaccinuri.
Ca să explice scepticismul francezilor, autorii studiului citează o serie de polemici recente: vaccinul contra hepatitei B ar mări riscul de scleroză în plăci, vaccinul contra virusului papilloma ar avea efecte secundare neplăcute, iar în 2009 guvernul a comandat cantităţi uriaşe de vaccinuri contra gripei H1N1.
Nu doar francezii sunt sceptici faţă de vaccinuri. Astfel, ruşii sunt cei mai neîncrezători în importanţa acordată vaccinării copiilor. Bosniacii pun cel mai mult la îndoială eficacitatea vaccinurilor. La capătul opus al studiului, se constată că ţările africane, sud-americane şi asiatice sunt cele mai încrezătoare în vaccinuri. În Mongolia, unde jumătate din populaţie este budistă, mai bine de 50% dintre respondenţi au declarat că vaccinarea nu este compatibilă cu religia lor, o cifră de trei ori mai mare decât media mondială. Graţie unei analize mai aprofundate, cercetătorii afirmă însă că mediul – şi deci politica aplicată – în care trăieşte individul are mai multă influenţă decât credinţa asupra avizului pe care-l va emite despre vaccinuri.
Lipsa de încredere în cei trei mari actori ai politicii de vaccinare: statul, comunitatea medicală şi firmele farmaceutice
Într-un recent editorial consacrat mefienţei francezilor faţă de vaccinuri, influentul cotidian Le Monde scria:
Lumea uită cu timpul progresele realizate graţie vaccinărilor. Vaccinul a permis însă eradicarea variolei în 1980, o boală teribilă eliminată printr-o campanie mondială de vaccinare. Lumea e pe cale să atingă acelaşi obiectiv cu poliomielita. Vaccinarea obligatorie în Franţa contra difteriei, a poliomielitei şi a tetanosului a îndepărtat aceste boli. Cert, în Franţa numărul de cazuri de tetanos e limitat – circa 12 pe an – dar o treime dintre ele sunt mortale. Potrivit OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii – 164.000 de oameni mor anual de tetanos în lume. Difteria mai ucide şi ea, inclusiv în Spania unde un copil a murit aşa anul trecut după ce boala dispăruse de acolo acum trei decenii. Bolile infecţioase nu cunosc frontierele şi în general nu ezită să reapară acolo unde presiunea vaccinală dispare şi agentul patogen – virus sau bacterie – circulă”, scrie Le Monde, plasându-se pe o poziție pro-vaccinare.
În încheierea editorialului său, ziarul francez e de părere că în Franţa, „încrederea în vaccinări se erodează din cauza lipsei de încredere în cei trei mari actori ai politicii de vaccinare: statul, comunitatea medicală şi firmele farmaceutice. Fiecare decizie proastă, fiecare campanie de comunicare greşită şi fiecare scandal sanitar sapă şi mai mult încrederea în vaccinuri”.
În Franţa, doar vaccinurile contra tetanosului, a poliomielitei şi a difteriei sunt obligatorii. O serie de alte injecţii sunt însă recomandate: contra tusei măgăreşti, hepatitei B, pojarului, oreionului, rujeolei şi tuberculozei. Mefienţa tot mai mare a francezilor faţă de vaccinuri a împins dealtfel autorităţile sanitare să lanseze la începutul anului 2016 o vastă consultare pe această temă.
yogaesoteric 
27 mai 2017
 

Ministrul Sănătății către părinţi: «Vaccinul este ca și botezul pentru copil»


Confruntare aprigă, în cadrul dezbaterii publice privind proiectul Legii Vaccinării obligatorii

Ministrul Sănătății, Florian Bodog, și medicii specialiști în boli infecțioase au încercat să facă pace la prima dezbatere publică pe proiectul Legii vaccinării, care a încins foarte tare spiritele. Însă cei aproape 100 de părinți, dintre care unii susțin că au copii nenorociți de vaccinuri, n-au vrut să audă toate acestea.

Dezbaterea publică legată de proiectul Legii vaccinării desfășurată în 11 mai 2017, la Institutul Național de Sănătate Publică, și moderată de prof. dr. Alexandru Rafila, consilier personal al ministrului Sănătății, a durat trei ore. Au fost discuții aprinse, cu țipete, huiduieli și fluierături. Cei în jur de 100 de părinți cu opinii anti-vaccinare, veniți din toată țara, unii dintre ei susținând că au copilași care au suferit grave reacții adverse la vaccinuri, n-au vrut sub nicio formă să accepte argumentele manipulative ale medicilor pro-vaccinare prezenți în sală.

Nu vor să fie obligați

Renunțați la lege, n-avem nevoie de ea”, „ne vaccinați copiii fără să le faceți analize”, „cei care produc medicamente nu sunt sancționați”, „medicul de familie de ce nu răspunde penal?”, „nu aveți niciun drept să ne obligați să ne vaccinăm copiii, vaccinul este tratament profilactic, nu curativ”, „nu mă interesează copiii din Europa”, „e copilul meu și eu decid ce fac cu el”, au fost argumentele părinților. 

„Părinții să-și asume acest refuz”

De cealaltă parte a baricadei, ministrul Sănătății, Florian Bodog, a încercat să le explice că e vorba de un proiect de lege și că discuțiile au scopul de a îmbunătăți forma și conținutul viitorului act normativ. Însă unele dintre afirmațiile sale au fost mincinoase, sau chiar de-a dreptul halucinante.

Vreau să asigur pe toată lumea că nimeni nu va obliga pe nimeni să fie vaccinat, adică nu vom lua copiii cu arcanul să-i ducem la vaccinare! Părintele are dreptul să refuze, însă în situația în care refuză are și obligația să-și asume acest refuz în situația în care, Doamne ferește, copilului i se întâmplă ceva”, a spus ministrul. Florian Bodog a anunțat că dezbaterile legate de legea vaccinării vor continua și la Comisiile de Sănătate din Parlament.

Vaccinul este ca și botezul pentru copil. Dacă suntem credincioși și ne botezăm copilul, nu văd de ce să nu-l vaccinăm. (…) În sală sunt mai mult anti-vacciniști, decât pro-vacciniști. Niciunul dintre cei prezenți în sală nu cred că este împotriva sănătății copiilor, fiecare dintre noi însă vedem altfel lucrurile. Aceste dezbateri publice vor continua”, a spus el.

Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului de Boli Infecțioase „Matei Balș”, Ladislau Ritli, ministru al Sănătății în perioada 2009 - 2012, reprezentanți ai OMS, ai Agenției Naționale a Medicamentului, ai Asociației „Mame pentru Mame” au susținut necesitatea elaborării unui astfel de act normativ. „Gândiți-vă că, în România, se vaccinează anual o cohortă de 200.000 de copii. Despre asta vorbim. Aici, în sală, avem o singură categorie de părinți, cea a părinților care se pare au avut probleme cu copiii, posibil legate de actul vaccinal. Atâta tot. Dar nu se poate face așa legislație”, a explicat Streinu-Cercel.

Citiți și:
Adjuvanții din vaccinuri produc după vaccinare boli autoimune grave
Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă

yogaesoteric 
29 mai 2017 

sâmbătă, 27 mai 2017

Avocatul Gheorghe Piperea: Vaccinarea obligatorie este NECONSTITUȚIONALĂ

Dacă te uiți la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acestea sunt distruse. Sunt vise terminate.”
Cunoscutul avocat Gheorghe Piperea și-a spus părerea despre legea vaccinării obligatorii, care în aceste zile a împărțit societatea românească în două tabere. Gheorghe Piperea face afirmații extrem de dure și spune că vaccinarea obligatorie este neconstituțională.
Avocatul este ferm împotriva vaccinării obligatorii, fiind de acord cu dreptul inviolabil al părintelui de a hotărî, informat, pentru copilul său, și total împotriva unui stat abuziv care îi încalcă cetățeanului dreptul la autodeterminare, obligându-l să se supună, sub amenințarea pedepsei, unor proceduri sau tratamente medicale, fie ele și așa-zis preventive.
Eu nu cred că statul sau organismele publice sau cine știe ce corporație care își dorește să vândă mai multe medicamente poate să decidă mai bine pentru copil, în locul părinților”, a spus Gheorghe Piperea într-un interviu pentru Oliviasteer.ro.
Avocatul a admis că este pro vaccinare, dar nu este de acord cu obligativitatea acesteia.
Este o lege care trebuie dezbătută cu mai multă atenție. Este o chestiune foarte delicată mai ales în problema copiilor mici care trebuie să crească într-o comunitate de alți copii mici. Un copil mic nu are imunitatea suficient de bine construită ca să se apere singur și să nu dea alte boli celorlalți. Uităm frecvent de dreptul de a decide modul în care să îți organizezi viața. […] Vaccinarea obligatorie este neconstituțională”, spune Piperea.
În secolul 21 poți să afirmi că astfel de riscuri (cele invalidante, recunoscute și în proiectul de lege privind vaccinarea – s.n.) sunt acceptabile? Acceptabile pentru cine? Că dacă te uiți așa, statistic, la un glob de sticlă și vezi în el că din 20 de milioane de oameni 2000-3000 de inși mor din cauza unui vaccin, nu înseamnă nimic! Dar dacă te uiți la nivelul acelor familii, acele familii sunt distruse! Sunt terminate! Sunt vise terminate! Sunt vise tăiate din rădăcini!, a mai precizat Gheorghe Piperea.
Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante, dacă sunt dovedite relații de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern”, se precizează în proiectul de lege a vaccinării.
Cu alte cuvinte, legalizând vaccinarea obligatorie, statul calcă mărunt în picioare drepturi fundamentale și constituționale la viață și sănătate ale persoanei.
Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate” – art. 22 (1) din Constituția României.




 yogaesoteric 
26 mai 2017 


miercuri, 24 mai 2017

De ce oare există o criză de vaccinuri pe piața mondială? Cei de la UNICEF au dat răspunsul pe care autoritățile române îl ascund

Există deja 2 piețe: țările occidentale folosesc deja ALTE VACCINURI decât țările sărace. Criza există DOAR pentru țările sărace. De fapt pentru țările foarte sărace sunt folosite vaccinuri speciale pentru depopulare

De ce există o penurie acută de vaccinuri în România și în general în țările sărace ale lumii? Iată un răspuns pe care autoritățile române nu îl dau populației și pe care îl țin ascuns.
Răspunsul la această întrebare cheie vine de la Stephen Jarrett, director adjunct la Divizia de aprovizionare cu vaccinuri a UNICEF.
Țările sărace au ajuns piețe de desfacere pentru vaccinurile proaste și care se produc în cantități din ce în ce mai mici pentru că nu aduc profituri mari multinaționalelor farmaceutice.
Credeți că cele două vaccinuri pentru rujeolă care costă 28 de dolari în țările occidentale și doar 10 cenți în țările sărace, adică de 280 de ori mai puțin, au aceeași calitate? Şi când ți-l vând cu 4 dolari nici măcar nu ştii dacă nu cumva e cel de 10 cenți.
Întrebăm pe această cale autoritățile române ce vaccin pentru rujeolă au adus în România după ce anterior l-au adus pe cel din Kazahstan, neomologat în UE și aflat în teste?



Chiar și așa, pentru că nu aduc profituri mari firmelor producătoare, aceste produse nu numai că sunt proaste calitativ, dar cantitățile în care se produc sunt și din ce în ce mai mici.
Cum România face parte în prezent din rândul țărilor sărace, credem că în acest moment vă e foarte clar că autoritățile de la noi cumpără vaccinuri „de pe piața țărilor sărace” (dovadă cele în teste aduse din Kazahstan care nu erau omologate în UE), care nu numai că sunt și mai ieftine și de proastă calitate dar care au stocurile întotdeauna pe terminate pentru că oricât de simplă ar fi producția lor, practic nu aduc multinaționalelor farmaceutice profiturile uriașe pe care le aduc vaccinurile scumpe care se vând în țările occidentale.
Aceeași situație o avem în România nu numai cu vaccinurile dar și cu medicamentele. Firmele nu mai vând medicamente ieftine „pentru că nu se merită” adică pentru că nu le aduc profiturile pe care le fac cu cele scumpe. Cum populația ținută cu venituri mizerabile nu poate cumpăra aceste medicamente scumpe decât în cantități mici, atunci importatorii nu le mai aduc deloc pe cele ieftine ca să vândă cât mai mult din medicamentele scumpe. Iar cine nu are bani pentru medicamentele scumpe, nu are decât să crape. Și așa apare penuria în cazul unui stat care face mereu pe plac multinaționalelor străine, ca-n colonii.
Datorită acestei penurii, guvernul Cioloș-Soros a mers cu grosolănia la adresa populației României atât de departe, încât a acceptat să administreze tuturor bebelușilor din România vaccinuri aduse din Kazahstan, neomologate în Uniunea Europeană, și care culmea culmilor se aflau încă în perioada de teste, lucru specificat chiar în prospectul acestora... Practic bebelușii României au fost transformați în cobai de test pentru vaccinurile multinaționalelor străine.
Încă o dată se dovedește cât de criminal a fost actul celor care intenționat sau din nepăsare au pus pe butuci Institutul Cantacuzino și producția de vaccinuri din România, așa cum au pus pe butuci toată economia României în ultimii 27 de ani.
Redăm în cele ce urmează un interviu cu Stephen Jarrett, director adjunct al Diviziei de aprovizionare cu vaccinuri a UNICEF:
Întrebare: De ce aprovizionarea cu vaccinuri a devenit o problemă critică pentru UNICEF?
Jarrett: Suntem extrem de îngrijorați de viitorul ofertei de vaccinuri. UNICEF acoperă aproximativ 40% din cererea globală de vaccinuri pentru copii. În 2002, UNICEF a achiziționat peste 2 miliarde de doze de vaccin pentru aproape 100 de țări în curs de dezvoltare. Am avut deja câteva deficiențe temporare de vaccinuri și se pare că acest lucru devine o problemă globală.
Î: Cum a apărut acest deficit de vaccinuri?
Jarrett: Unul dintre motive este faptul că, în ultimii cinci până la șase ani, țările industrializate au început să utilizeze vaccinuri diferite decât cele utilizate în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare. Două exemple sunt vaccinurile pentru tuse convulsivă și rujeolă. De exemplu, prețul unei doze de vaccin combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (MMR) poate fi de până la 28 USD în Statele Unite, în timp ce UNICEF cumpără o singură doză de vaccin rujeolic, care costă 10 cenți. Un al treilea vaccin, Bacille Calmette-Guérin (BCG), folosit pentru tuberculoză în copilărie, nu mai este utilizat de multe țări industrializate din cauza prevalenței relativ scăzute a bolii.
Vaccinurile furnizate de UNICEF în țările în curs de dezvoltare sunt de o înaltă calitate. Toate provin de la producători care au fost pre-calificați de OMS. Unul dintre motivele pentru care UNICEF a putut să cumpere vaccinuri la un preț competitiv înainte a fost că costurile pentru cercetare și producție au fost suportate în mare parte de țările industrializate. Cu toate acestea, această divergență a pieței farmaceutice a redus stimulentele primite de producători de a mai furniza vaccinuri piețelor cu volum mare acoperite de UNICEF. Acum, numărul producătorilor a scăzut, iar prețurile pentru vaccinurile noastre sunt în creștere.

Î: Cum a afectat acest deficit lipsa eforturilor UNICEF de imunizare?
Jarrett: Apelul major de trezire pentru noi a fost vaccinul împotriva poliomielitei. UNICEF, alături de mulți alți parteneri, a urmărit obiectivul de eradicare a poliovirusului sălbatic până în anul 2005. Acesta era un obiectiv pe care l-am urmărit de mai mulți ani și era pe cale de a fi realizat. În 1999, s-a luat decizia de a crește în mod dramatic activitățile de imunizare în 20 de țări endemice. Aceasta a însemnat că cererea pentru vaccinul polio oral (OPV), care este administrată printr-un picurător, s-a triplat peste noapte.
Am avut contracte mari pentru vaccinul cu poliomielită, dar nu prea aproape de suma necesară. Pentru prima dată, disponibilitatea vaccinurilor determină activitățile de eradicare, și zilele naționale de imunizare sunt programate în funcție de eliberarea și producerea vaccinurilor. Toți managerii de programe din întreaga lume știu acum că nu pot planifica o activitate până când nu au verificat realitatea cu privire la furnizarea vaccinurilor.
Î: Cum răspunde UNICEF acestei schimbări?
Jarrett: Apariția țărilor cele mai sărace ca o piață distinctă a vaccinurilor a necesitat o reconsiderare a achizițiilor publice făcute de către UNICEF. Ca cel mai mare cumpărător pentru această piață, UNICEF va trebui în viitor să-și asume o povară mult mai mare în asigurarea previzibilității și fiabilității furnizării de vaccinuri. Există trei moduri în care abordăm această problemă. În primul rând, încercăm să încheiem mult mai multe achiziții garantate cu furnizorii noștri importanți. În acest fel, ei pot planifica pe viitor, asigurându-se de achizițiile efective ale UNICEF. În al doilea rând, pentru a avea contracte ferme cu producătorii, trebuie să avem o asigurare de finanțare. În trecut, nu am putut garanta producătorilor că vom achiziționa vaccinuri deoarece nu aveam nicio asigurare că ar fi disponibilă o finanțare. În cele din urmă, trebuie să abordăm problema unei planificări mai bune pe teren. Lucrăm în strânsă colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a dezvolta abilitățile de planificare și management în țările în curs de dezvoltare, astfel încât să putem fi siguri de cel mai bun management posibil al vaccinurilor odată ce vaccinurile ajung în destinațiile lor.
Î: De ce este necesar să se asigure un astfel de timp îndelungat producătorilor?
Jarrett: Procesul de producție durează unu până la doi ani. De asemenea, este dificil să știm cât de mult va produce procesul de fermentație – pot exista impurități și, prin urmare, eșecuri prin procesul de fermentare. În mod tradițional, UNICEF cumpăra 20-25% din vaccinul oferit nouă. În cazul în care mai mulți producători au oprit sau au redus drastic cantitatea de vaccinuri pe care o produc, brusc am cumpărat până la 90% din vaccinurile disponibile. Acest lucru înseamnă că marja dintre vaccinurile disponibile și consumul nostru a fost foarte mică, ceea ce ne-a făcut vulnerabili. De aceea, încercăm să încheiem acorduri mult mai angajante cu producătorii, astfel încât aceștia să se simtă încrezători că dacă produc vaccinurile, vor avea promisiunea noastră de a le achiziționa. Înainte, am cerut producătorilor să își asume 100% din risc în ceea ce privește furnizarea de vaccinuri. Acum recunoaștem că, în calitate de cumpărător principal, trebuie să ne asumăm o parte din acest risc.
Î: Ce este necesar pentru ca UNICEF să intre în aceste acorduri?
Jarrett: În acest moment, credem că ar fi nevoie de 50 de milioane de dolari pentru a asigura securitatea vaccinurilor necesare în serviciile de imunizare de rutină pentru mai mulți ani pentru țările pe care le acoperim. Acesta este prețul vaccinurilor, care reprezintă doar 5 până la 10% din costul imunizării unui copil. Nu este o sumă imensă de bani, dar este o sumă pe care trebuie să o garantăm câțiva ani în avans, astfel încât producătorii să facă efectiv vaccinurile. Acest număr nu include campania intensivă de eradicare a poliomielitei, care este într-adevăr o cerință separată. Nu include nici noi vaccinuri pe care le introducem prin intermediul Alianței Globale pentru Vaccinuri și Imunizare (GAVI), pentru care există deja resurse substanțiale. Principala noastră preocupare este contactul zilnic al copiilor cu servicii de sănătate pentru a obține vaccinurile tradiționale fără întreruperi.
Î: Cum se manifestă această schimbare la nivelul țărilor?
Jarrett: Contractele ferme vor necesita, de asemenea, planificarea corectă și prognozarea cererii de vaccin – combinate cu îmbunătățirea managementului vaccinului – pentru a asigura utilizarea maximă a vaccinurilor pe care le cumpărăm. Lucrăm împreună cu partenerii noștri de imunizare pentru a ajuta țările să-și planifice și să prevadă nevoile de vaccinare și să îmbunătățească gestionarea vaccinurilor în domeniu.
Deșeurile sunt un fenomen natural în vaccinuri, deci trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când cumpărăm. De exemplu, dacă aveți 10 doze într-un flacon de vaccin și aveți doar cinci copii care vin pentru imunizare, trebuie să deschideți flaconul. Dacă nu ai mai mulți copii în acea zi, atunci trebuie să-ți irosești vaccinul. Nu puteți aștepta să vină 10 copii să deschideți flaconul – cheia imunizării este că atunci când un copil vine pentru verificări regulate la un centru de sănătate, el trebuie imunizat. Trebuie să ne asigurăm că, chiar dacă există un singur copil, flaconul este deschis și copilul este imunizat.

yogaesoteric 
23 mai 2017


Doctorul Mircea Pușcașu, după participarea la dezbaterea privind vaccinarea obligatorie: Ceea ce se petrece este fără precedent în România


La această lege se lucrează de doi ani de către o echipă care nu și-a dezvăluit identitatea
Doctorul Mircea Pușcașu, președintele Asociației Bucovina Profundă și membru al Federației Ortodoxe ProVita, a oferit un interviu în exclusivitate pentru ActiveNews după ce a participat la dezbaterile organizate de Ministerul Sănătății privind Legea vaccinării obligatorii.
Medicul a dezvăluit lucrurile pe care nimeni nu vrea să și le asume în privința vaccinurilor, pasând întreaga responsabilitate pe seama părinților care sunt oarecum obligați să își lase puterea de decizie în cazul copiilor lor pe seama autorităților.
„Lucrurile s-au desfășurat oarecum precipitat. La această lege se lucrează de doi ani de către o echipă care nu și-a dezvăluit deocamdată identitatea. A trecut prin diverse guvernări, iar ceea ce se întâmplă este fără precedent în România. Printr-o lege se încearcă definirea ca obligatorie a unui act medical. Vaccinurile devin obligatorii conform articolului 4, punctul A, iar cei care nu respectă această obligativitate sunt amenințați cu încadrarea la diverse infracțiuni cum ar fi rele tratamente aplicate minorului. În această lege nu există răspundere pentru efectele adverse. Efectele adverse constituie la fel, o infracțiune, dar nu își asumă nimeni o răspundere penală. Legea nu desemnează o persoană care să își asume aceste efecte adverse.
Penal nu răspund nici producătorii, nici medicii, cu atât mai puțin legiuitorii. Singurii care sunt intimidați și al căror consimțământ este viciat prin presiuni și prin amenințările acestei așa zise legi sunt părinții. Legiuitorii prezenți la dezbatere au fost oarecum uimiți de faptul că lumea a fost foarte vocală la această dezbatere și a fost vehementă. Când intri peste un urs, peste puii lui, te aștepți să te mănânce. Acum legiuitorii au călcat niște hotare, au intrat în familie, au luat decizia din mâna părinților și au pus-o în mâna autorităților.”, a spus dr. Mircea Pușcașu în exclusivitate pentru ActiveNews.
 yogaesoteric 
24 mai 2017 

marți, 23 mai 2017

Ziarul «Sunday Guardian»: «237 morți in India şi 3 morți în Sri Lanka în urma vaccinului pentavalent şi încă numărăm»

Constituția României – Dreptul la informaţie – Articolul 31
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
În temeiul dreptului la informare garantat de Constituție, guvernului României i s-a cerut să publice toate statisticile referitoare la incidentele şi reacțiile adverse apărute în urma administrării diferitelor tipuri de vaccinuri date copiilor în România (tip, firmă producătoare, număr de vaccinări, vârsta, număr-tip de reacții adverse). 
Acesta este modul cel mai onest de a vorbi despre siguranța vaccinurilor.
De asemenea guvernului României i s-a cerut să publice toate statisticile cu reacțiile adverse existente la nivel mondial legate de toate vaccinurile pe care guvernul vrea să le administreze în România.
E de minim bun simț ca guvernul PSD şi PSD-ul, care repetă zilnic alături de progresişti şi soroşişti că vrea să aplice vaccinarea obligatorie, să-şi informeze cetățenii în legătură cu efectele adverse ale tratamentelor medicale pe care vrea să le administreze cu forța bebelușilor şi copiilor României.
Dar guvernul şi ministrul Bodog nu au binevoit să informeze populația nici măcar ce vaccin au adus în țară, de unde l-au adus, de la ce firmă, cât a costat etc., referitor la cele 10.000 de doze de vaccin anti-rujeolă pe care le-au achiziționat recent. Așadar nu ne putem aștepta să facă publice toate aceste date care ar arăta cât de periculoasă pentru sănătate este de fapt vaccinarea în masă.
Mai mult, legea vaccinării obligatorii interzice medicilor să exprime o opinie contrară celei oficiale, conform căreia vaccinarea este sigură, eficientă și absolut necesară. Judecați singuri care este de fapt situația, după ce veți citi articolul de mai jos, scris de un medic din India.
Ziarul Sunday Guardian, 13 noiembrie 2016:
 
237 morți în India şi 3 morți în Sri Lanka în urma vaccinului pentavalent şi încă numărăm
de dr. Jacob Puliyel, pediatru
În temeiul dreptului la informație, știm că până în august 2016 au fost raportate (în India) la guvern, 237 de decese, în termen de 72 de ore de la vaccinarea cu vaccinul pentavalent.
Am examinat decesele în statele (din India) care dau copiilor simultan vaccinul DPT și pentavalent.
Au existat alte trei decese în urma utilizării vaccinului pentavalent în Sri Lanka. Guvernul din Sri Lanka a suspendat utilizarea vaccinului. 
Experții OMS au investigat decesele. Ei au descoperit că există o asociere temporală clară a deceselor cu vaccinul (în terminologia OMS: „decese urmate imediat după vaccinare”) și că nu a existat o explicație alternativă a deceselor.
Conform protocolului standard în investigarea deceselor provocate de vaccin, aceste decese ar trebui declarate ca fiind „probabil” provocate de vaccinul pentavalent.
Experții au discutat cu privire la posibilitatea de a da sau nu un astfel de raport. (Nicio țară nu ar mai fi folosit acest vaccin după un asemenea raport.) Cu toate acestea, ei au scris în raportul lor că au șters cuvintele: „probabil” și „posibil” din clasificarea standard, raportul susținând că, deși decesele s-au produs imediat după vaccinare, este „puțin probabil” ca ele să fie legate de vaccinare.
Raportul complet nu a fost publicat online, ci doar concluzia sa a fost făcută publică. Raportul complet a fost însă prezentat Tribunalului din Delhi într-un caz de vaccinare.
Metoda de falsificare folosită de experții OMS a fost adusă în atenția publicului de British Medical Journal.
Ca urmare a acestor dezvăluiri, OMS a înființat un comitet de 40 de membri numit comitetul CIOMS / OMS. 19 dintre cei 40 de membri au fost reprezentanți ai producătorilor de vaccinuri, aflați într-un evident conflict de interese. Ei au dezvoltat un algoritm nou pentru investigarea evenimentelor adverse după imunizare, care a decretat că orice reacție adversă observată prima dată în studiul (de testare) de fază 4 trebuie ignorată.
Atunci când se dezvoltă un medicament, acesta este testat într-un studiu controlat, randomizat, numit studiul de fază 3. Numărul de persoane testate sunt limitate la câteva mii. Dacă nu există nicio reacție adversă, medicamentul este licențiat pentru studiile de fază 4, fiind testat pe un număr mai mare de persoane. Reacțiile care au loc la mai puțin de 1 din 10.000 de vaccinați sunt observate pentru prima dată doar în studiile din fază 4. Dacă aceeași reacție se produce în mod repetat, ea este considerată ca un „semnal” că reacția este cauzată de medicament și se fac studii în comunitate sub forma investigațiilor de control-de-caz, investigații care se fac pentru a stabili dacă aceste reacții au loc în cadrul comunității.
Conform noii clasificări CIOMS / OMS, în cazul în care o reacție nu a fost observată în studiile de fază 3 și a fost observată pentru prima dată în studiul de fază 4, ea este pur și simplu eliminată, stabilindu-se că „Nu este cazul [AEFI]”. Practic nu se ține seama de ele. Aceste schimbări au fost determinate de decesele repetate în urma administrării de vaccin pentavalent în Sri Lanka, Bhutan, Pakistan, Vietnam și India.
Trei decese survenite în Sri Lanka au determinat guvernul să suspende utilizarea vaccinului. În temeiul dreptului la informație, știm că până în august 2016 au fost raportate la guvern 237 de decese, în termen de 72 de ore de la vaccinarea cu pentavalent. Am examinat decesele care au apărut în statele care administrează concomitent vaccinurile DPT și pentavalent. Am fost atenți să facem acest lucru, astfel încât comparațiile să se facă numai după ce supravegherea AEFI a fost îmbunătățită odată cu introducerea vaccinului pentavalent. Astfel, decesele în urma vaccinului pentavalent au fost duble față de decesele în urma vaccinului DPT. 
Se spune adesea că decesele după vaccinare sunt decese naturale întâmplătoare, și acestea se înscriu în rata normală de decese neașteptate (SIDS).
Dacă toate decesele cu DPT sunt decese naturale și aceasta este rata standard de decese naturale neaşteptate (SIDS), atunci decesele apărute în cazul vaccinării cu vaccin pentavalent trebuie să fie cauzate direct de acest vaccin.
(Notă. Adică dacă decesele de după vaccinarea cu DPT, despre care se spune că sunt „întâmplătoare şi reprezintă rata naturală de decese”, sunt X, dacă numărăm şi decesele de după vaccinarea simultană cu DPT şi pentavalent, rezultă X + Y. Iar acum nu se mai poate spune că şi Y este natural, deoarece „decesele întâmplătoare naturale” sunt X. Prin urmare, rezultă că toate cele Y decese în plus se datorează direct vaccinului pentavalent. Metoda s-ar putea aplica şi la noi şi nici măcar nu este necesar să se găsească două vaccinuri care se dau simultan. E suficient ca X să fie mult diferit de Y ca să fie deja mari probleme.)
Datele sunt disponibile la guvern, care a închis ochii și continuă să introducă vaccinul.
Autorul acestui articol este membru al comitetului constituit de Grupul național consultativ tehnic pentru imunizare (NTAGI) pentru a examina aceste decese, cu mai mult de doi ani în urmă.
În ciuda apelurilor repetate, comisia nu s-a mai întâlnit niciodată după prima întâlnire. Recent, un seminar național privind noile vaccinuri a fost organizat de un număr de organizații la NIHFW New Delhi.
Prezentarea privind modul în care efectele adverse sunt clasificate în mod eronat este disponibilă pe YouTube pentru ca cei interesați să învețe mai multe.
Deci, cine este de vină pentru moartea acestor sugari din părinți săraci şi analfabeți care formează majoritatea populației noastre? OMS, care a modificat modul în care sunt investigate reacțiile adverse, făcând mai ușoară omologarea vaccinurilor și implicit crescând riscul apariției acestor decese, este complice.
yogaesoteric 
23 mai 2017