Un interviu realizat prin e-mail de Radmila Stolic şi publicat în aprilie 2016 pe portalul sarbescsrbin.info (citit şi de românii din Serbia), cu Emilian, autorul blogului Ce-i cu noi?
I. Cum aţi ajuns la ideea să creaţi un blog?
În primul rând doresc să îi salut pe cititorii publicaţiei dvs, fie ei români, sârbi sau alte etnii, şi să vă mulţumesc pentru posibilitatea de a prezenta câteva idei sub forma unui interviu.
Blogul Ce-i cu noi? a plecat de la exact această întrebare: Ce este cu noi? Sau altfel spus: Ce se petrece cu noi? Ce este în neregulă cu lumea în care trăim? De ce lucrurile merg atât de prost în jurul nostru?
Aveam 25 de ani când am pornit blogul în ianuarie 2012. Simţeam nevoia să exprim nişte idei în spaţiul public, să am nişte reacţii la lucrurile rele care se petrec în societatea românească şi să explic nişte fenomene pe care eu le vedeam şi le înţelegeam într-un anume fel, dar pe care mulţi le interpretau cu totul diferit.
Cel mai la îndemână mod prin care am putut face acest schimb de idei cu alţi oameni a fost iniţierea unui blog, a unui site în care să public diverse articole periodic, oricând se întâmplă ceva important în societate, sau oricând simţeam nevoia să exprim o opinie.
Vreau să menţionez că tot ce m-a costat în iniţierea şi administrarea blogului, de la începutul lui până astăzi, a fost „doar” TIMPUL. Nu m-a costat niciun leu (site-ul fiind ţinut pe un domeniu de internet gratuit pe termen nedefinit). Tot ce am cheltuit a fost TIMPUL. Este o resursă foarte importantă, este limitată, dar este la îndemâna tuturor. Important este să ştim să gestionăm timpul pe care îl avem şi să avem dispoziţia de a investi o parte din timpul nostru limitat înspre binele comunităţii în care trăim. Consider că de la pornirea blogului până astăzi cunoştinţele mele în toate domeniile despre care am scris s-au dezvoltat şi au crescut considerabil. Acum înţeleg altfel, şi mult mai bine, lucruri de care nu aveam habar (pe care nu le înţelegeam) în 2012. Şi cu cât înţeleg mai multe, cu atât îmi dau seama cât de puţine cunosc, din tot ce ar trebui să cunosc despre lumea în care trăim cu toţii.
În momentul în care realizezi că nu ştii ce se petrece în jurul tău şi vrei să afli, şi te conectezi DOAR la informaţii de calitate, vei înţelege din ce în ce mai bine lumea în care trăim. Asta am încercat şi eu prin blog: să îi ajut pe alţii să înţeleagă mai bine lumea în care trăim. Desigur, nu doar informaţiile pe care le-am aflat documentându-mă pe cont propriu (NU LA TV) au fost cele care m-au ajutat să înţeleg lucrurile mai bine, ci şi oamenii de calitate pe care i-am cunoscut în ultimii 4 ani.
II. Care sunt principalele subiecte pe care le abordaţi pe blog?
Pe scurt, subiectele despre care am scris până acum pe blog sunt subiecte de interes public. Atunci când vorbim de subiecte de presă, la noi în România există două expresii foarte asemănătoare dar care se referă la lucruri diferite: subiecte „de interes public” şi subiecte ce ţin de „interesul publicului”. Subiectele de interes public sunt cele care au cu adevărat o relevanţă şi o importanţă mare pentru viaţa comunităţii / societăţii / poporului.
„Interesul publicului” se referă la subiectele care sunt cele mai interesante / căutate / citite de publicul larg. În mod normal, interesul publicului ar trebui să coincidă cu subiectele de interes public. Din păcate, din cauza mass-media şi a lucrurilor promovate puternic peste tot, foarte mulţi oameni îşi pierd timpul cu subiecte stupide de genul: ce au mai făcut vedetele din ţară şi străinătate, ce-au mai făcut nu ştiu ce fotbalişti, ce haine se mai poartă anul acesta, divertisment, concursuri de tot felul, filme care promovează lucruri rele etc.
Pe blogul Ce-i cu noi? am evitat încă de la început orice subiect care pentru mine era „pierdere de timp” şi care nu te ajuta în niciun fel să înţelegi mai bine lumea în care trăieşti, ca să poţi avea o viaţă mai bună.
Astfel, printre principalele subiectele pe care le-am abordat pe site au fost următoarele: ce înseamnă un stil de viaţă sănătos (inclusiv despre vindecarea de cancer, despre pericolele vaccinurilor etc); ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă (inclusiv agricultură şi susţinerea micilor producători); ecologie şi protecţia mediului (inclusiv problema gazelor de şist şi proiectul Roşia Montana); educaţie şi importanţa familiei tradiţionale; istoria reală; cultura şi tradiţiile ortodoxe româneşti; Noua Ordine Mondială şi Mafia Internaţională sau „Guvernul” din umbră care conduce omenirea; sclavia modernă; manipularea prin TV şi celelalte mijloace de informare în masă; politica şi administraţia etc.
III. Cât de greu este să menţii un blog anti-globalist într-o țară în care este cel mai mult popularizată presa globalistă? Cum rezistaţi atacurilor hakerilor globalişti?
Este adevărat că blogul meu ar putea fi considerat anti-globalist pentru că nu sunt de acord cu acest multiculturalism modern care ni se propune (chiar impune) astăzi, prin care omenirea să devină un amestec fără sens, de oameni din toate rasele şi etniile, în toate ţările lumii. NU. Consider că fiecare etnie are locul ei în teritoriul lăsat ei de Dumnezeu. Acolo este locul în care un popor se poate dezvolta optim – unde au trăit şi au murit strămoşii lui. Nu peste mări şi ţări, la mii de kilometri distanţă, în căutarea unei vieţi mai uşoare (cum se petrece astăzi).
Se încearcă astăzi, de către „cei de sus” ca oamenii să devină toţi la fel. La fel de ignoranţi şi neştiutori faţă de ce se petrece în jurul lor. La fel de obedienţi faţă de autorităţile corupte. La fel de dependenţi de supermarketuri şi corporaţii. La fel de dependenţi de TV (de unde suntem păcăliţi că aflăm adevărul). La fel de dependenţi de bănci. La fel de comozi şi neimplicaţi în binele ţării. La fel de atei. La fel de sclavi ai celor puternici etc. Ei bine, noi nu trebuie să fim la fel cu acest model de viaţă pe care ni-l propun cei care susţin globalizarea.
Din contră, trebuie să ne opunem acestui mod de viaţă pe care îl vedem deja puternic instalat în societăţile vestice. Şi vedem din păcate, că se îndreaptă cu viteză şi spre noi.
Nu ştiu care este situaţia în Serbia, dar în România vin rând pe rând toate lucrurile rele pe care le vedem în Occident.
Spunea un călugăr dintr-o mănăstire din România: „Dacă vreţi să vedeţi viitorul României în cazul în care lucrurile continuă în acelaşi mod ca până acum, uitaţi-vă la America. America este viitorul nostru”. Foarte mulţi oameni sunt prostiţi / păcăliţi să creadă că SUA este un exemplu bun de urmat, că este o societate de dorit oriunde în lume. Este doar o mare manipulare, realizată prin televizor, radio, filme, muzică, presa scrisă şi internet.
În timp ce peste tot ne este promovat că în Occident nivelul de trai este mult mai bun (Europa de Vest, SUA), nu prea se vorbeşte de celelalte lucruri care vin „la pachet” cu acest nivel de trai. Dezumanizarea, egoismul, competiţia, lupta cu ceilalţi oameni pentru a ajunge cât mai sus în ierarhia socială, exploatarea celor mulţi pentru confort fizic personal şi avere, iubirea lucrurilor materiale (case, maşini, bani, bijuterii, haine, gadget-uri etc.), depărtarea de Dumnezeu şi de moralitatea promovată de Biserică – sunt toate fenomene pe care le observăm în Vest. Şi toate încep să prindă rădăcini şi în Estul Europei, care încă este mult mai spiritual şi mai apropiat de valorile morale ale creştinismului autentic.
Din 1989, puterea a fost preluată în România de mafia internaţională, care s-a reinstalat la conducerea Statului după o pauză de aproximativ 30 de ani.
Modalitatea prin care au preluat conducerea este deja binecunoscută şi aplicată peste tot în lume: organizarea unei aşa-zise „revolte populare” („revoluţie populară”) şi asasinarea conducătorului patriot. Desigur, asasinarea trebuie să pară că a fost făcută de „popor”. În cazul nostru, ne-au asasinat conducătorul patriot – pe Nicolae Ceauşescu – chiar în ziua de Crăciun (25 decembrie 1989).
Şi de 25 de ani ne mint continuu poporul, prin presa deţinută de ei, că Ceauşescu a fost un dictator nemilos cu poporul român, încât foarte mulţi români chiar cred asta (în lipsa altor informaţii, este firesc să crezi asta…). Despre străini nici nu mai zic, probabil peste 99% ştiu că Ceauşescu a fost un dictator care şi-a asuprit poporul.
Adevărul este cu totul altul, dar acesta este rezultatul unei prese mafiote: minciuna este prezentată ca adevăr. Anormalitatea ajunge să fie considerată normalitate. Cea mai bună expresie pentru a defini presa nu este „presa globalistă” ci „presa mafiei internaţionale”.
În ceea ce priveşte atacurile hackerilor, eu unul n-am avut astfel de probleme până acum. Deşi blogul meu are în jur de 1500 de vizitatori unici pe zi, probabil că nu este încă un pericol pentru actualul sistem de organizare. Sunt persoane care lovesc mult mai puternic în „sistem” decât mine. Eu sunt încă mic.
IV. Care sunt consecinţele intrării României în NATO şi în UE?
Unul dintre cei mai apreciaţi profesori din ţara noastră – Florian Colceag, a spus la un moment dat despre NATO că este „o forţă a răului – face crimă organizată sub haina militară”. Şi nu este genul de om care să spună lucruri nefondate.
NATO şi UE sunt nişte instrumente ale mafiei internaţionale. La fel ca şi Statele naţionale. La fel ca FMI şi Banca Mondială. La fel ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii. La fel ca supermarketurile şi corporaţiile. La fel ca presa (mass-media) şi televiziunile. La fel ca Facebook. Toate acestea şi multe altele sunt instrumente pe care mafia internaţională le foloseşte pentru a-şi îndeplini interesul. Fiecare instrument este folosit într-un mod specific şi are un obiectiv particular propriu, ce serveşte scopului final – un control cât mai mare asupra omenirii.
Pentru că vorbim de NATO şi UE, putem vedea că România sub tutela NATO nu mai este suverană din punct de vedere al protecţiei militare. Armata noastră a fost continuu micşorată, subfinanţată, distrusă din ʼ89 până azi, mergându-se pe principiul „staţi liniştiţi că vă apărăm noi, cei din NATO”. Astăzi suntem dependenţi militar de NATO. Adică suntem dependenţi militar de o structură străină. Adică, din punct de vedere militar, suntem la îndemâna, la cheremul NATO.
În acelaşi timp, vedem că după 8 ani în UE, toate avantajele pe care ni le-au prezentat în presă cu privire la ce va însemna pentru noi Uniunea Europeană NU s-au adeverit. Mă refer la iluzii precum: „o să crească nivelul de trai”, „o să fie mai puţină corupţie”, „o să avem autostrăzi ca în Vest”, „o să aibă loc foarte multe investiţii străine care vor dezvolta ţara şi vor oferi milioane de locuri de muncă”, „or să vină foarte mulţi bani de la UE, prin fonduri structurale pentru a dezvolta ţara”, „ţara o să fie mai civilizată”, „statul o să fie mai eficient în administrarea problemelor societăţii”, „se vor fura mai puţini bani din bugetul statului” etc. etc. etc. Acestea au fost nişte minciuni şi nişte iluzii promovate la TV ca să ne păcălească să acceptăm intrarea în UE.
Cred că cei mai mulţi români erau optimişti în 2007 când am intrat în UE. Dar după câţiva ani, iluziile plantate în capul lor au început încet încet să dispară. Astăzi, euro-scepticii sunt din ce în ce mai mulţi. Pentru că ne-am buşit cu toţii de realitatea care a venit din Vest, iar fantasmele cu care ne-au minţit nu s-au adeverit. În plus, sunt din ce în ce mai clare pentru mulţi români lucrurile rele care vin din Vest.
Iată câteva dintre lucrurile nefaste care vin din Vest, cu binecuvântare de la mafia internaţională:
- Acele zeci de miliarde de euro care ar fi trebuit să ajungă în România prin fondurile UE nu au fost accesate de Statul Român, deci nu au ajuns în România. În primii 6-7 ani, Statul Român a cotizat mai mulţi bani la UE decât a primit de la UE. Doar o anumită parte din sumele „alocate” României ajung cu adevărat în România, din diferite motive (corupţie, birocraţie etc).
Din sumele care chiar vin în ţară, mulţi bani sunt daţi pe proiecte fără un impact real, benefic pentru societate. Alţi bani sunt „pierduţi” către anumite firme deţinute de anumiţi oameni „prieteni” ai guvernului. Birocraţia pentru a accesa fonduri europene este atât de mare, încât foarte mulţi oameni de bună credinţă renunţă la ideea de a porni o afacere cu fonduri UE, pentru că sunt greu de accesat. Iar condiţiile sunt greu de îndeplinit. Este o luptă care consumă prea multă energie şi prea mult timp.
- Acele „milioane de locuri de muncă ce vor fi create pe baza investiţiilor străine” nu au apărut. Avem investiţii străine, însă toţi investitorii urmăresc un profit cât mai mare. Vin cu tehnologie modernă şi nu au nevoie de mulţi angajaţi.
Industria în ţara noastră a fost pusă la pământ, din 1989 până azi, în mod continuu. Asta ca să nu avem cum să ne dezvoltăm prin forţe proprii, şi să nu creăm concurenţă firmelor din Vest. Apoi, au venit peste noi supermarketurile din Occident, cu aceeaşi iluzie a „locurilor de muncă”.
În realitate (cine studiază află), acolo unde apare un supermarket economia locală are de suferit. Micii comercianţi sunt eliminaţi de pe piaţă, pentru că nu pot concura cu preţurile mici pe care le oferă supermarketurile. În plus, producătorii locali nu-şi mai pot vinde marfa pentru că acelaşi tip de marfă se găseşte acum, mai ieftin, în supermarket (faptul că este fabricată în China sau că este de o calitate inferioară nu contează atât de mult; atunci când lumea trăieşte în sărăcie, preţul este principalul criteriu de cumpărare). Supermarketurile ne-au invadat comunităţile atât de mult încât s-a ajuns inclusiv la situaţii aberante în care aceeaşi companie să deschidă 2 magazine la sub 50m distanţă unul de altul.
- Da, există o libertate de circulaţie mai mare. Putem merge oriunde dorim în UE doar cu buletinul la graniţă. Avem însă şi bani să vizităm ţările din Vestul Europei? Ni se spune că avem „libertate de mişcare”. Da, dar mişcarea asta costă. Costă deplasarea (avion/tren/maşină), costă cazarea, costă închirierea unui apartament, costă mâncarea acolo (mai mult decât în România). Câţi români îşi permit să plece în vacanţe prin UE? Raportat la întreaga populaţie – puţini. Deci, dacă ai dreptul de a intra în ţările UE doar cu buletinul, dar nu ai şi posibilitatea financiară să faci acest lucru, se mai cheamă că ai libertate de mişcare?
- „În UE libertatea de exprimare este protejată” – o altă iluzie. Unde este această libertate de exprimare când presa centrală este deţinută de un grup infracţional bine organizat? Faptul că poţi să spui ce vrei pe stradă sau pe un blog, asta înseamnă libertate de exprimare? Păi dacă nu te bagă nimeni în seamă, dacă ce spui sau scrii nu ajunge decât la câţiva oameni, ce relevanţă are? Atâta timp cât mijloacele de informare în masă (principalele trusturi de presă, principalele posturi TV etc) sunt deţinute de mafie, şi prin acestea se promovează doar informaţiile acceptate de mafie, nu putem vorbi de libertate de exprimare.
- Aderarea la UE înseamnă renunţarea la propria suveranitate. Mergând pe iluzia „noi cei din Vestul Europei suntem mai civilizaţi decât voi, vă învăţam noi cum trebuie făcute lucrurile”, Uniunea Europeană vine şi impune o altă legislaţie. Nu poţi intra în UE, dacă legislaţia internă (naţională) nu este în concordanţă cu directivele europene. Nu vrei să te supui directivelor şi regulamentelor europene? Atunci nu poţi intra în UE. Vrei în UE? Atunci trebuie să îţi modifici legislaţia internă ca să fie conformă cu cea europeană. În acest fel, un popor ajunge să se supună unei legislaţii total STRĂINE lui. Iar în legislaţia aceea stufoasă şi complicată a UE, pe care nu are nimeni timp fizic să o cerceteze, se găsesc foarte multe prevederi care fac mult rău societăţii noastre.
- Poate cel mai mare rău pe care l-a făcut UE României a fost „exodul de creiere” pe care l-a provocat. În ţările din Vest a fost menţinut intenţionat un nivel de trai mult mai ridicat, pentru ca Vestul să fie dat drept exemplu de urmat, şi pentru ca oamenii inteligenţi să fie atraşi să lucreze şi să se mute acolo. Foarte mulţi români inteligenţi au plecat din România după intrarea în UE, pentru că aici Statul îşi bătea joc de competențele lor şi piaţa muncii le asigura joburi prost plătite. În acest mod, prin liberalizarea pieţei muncii la nivelul UE, cele mai strălucite creiere (cei mai inteligenţi oameni) sunt atraşi în companiile Vestice care oferă un salariu mare pentru munca prestată. Din cauza acestui fenomen, media de inteligenţă în ţări precum România scade. Iar un popor nu se poate ridica din mizerie decât prin cei mai inteligenţi şi patrioţi oameni ai lui. În acest fel, şansele ţărilor cucerite/ colonizate de a se elibera sunt, în mod premeditat, diminuate.
În baza legislaţiei europene vin astăzi peste noi tot felul de anormalităţi/ lucruri rele din Vest, premeditate de mafia internaţională.
De exemplu: drepturile comunităţii LGBT (gay) impuse la noi în societate pentru a distruge familia tradiţională; carduri electronice pentru sănătate cu microcip – toate datele noastre medicale personale ajung să fie stocate în Israel; scoaterea icoanelor şi crucilor din şcoli pe motiv de nediscriminare; pornografie la îndemâna copiilor şi educaţie sexuală manipulatorie în şcoli – pentru pervertirea minţii celor mici; vaccinuri toxice pentru copii şi adulţi; susţinerea avortului; legalizarea suicidului asistat; alimente pline de chimicale toxice vândute legal etc.
Toate aceste probleme nu vin însă ca o consecinţă a intrării în NATO şi UE. Cum am zis, aceste două structuri sunt doar instrumente folosite de mafia internaţională pentru a uşura/grăbi procesul de cucerire/colonizare a unei populaţii. Cauza relelor care se petrec în România mai ales în ultimii 25 de ani este schimbarea conducerii la 1989, din una patriotică, în una a mafiei internaţionale.
V. Ne puteţi spune ceva mai mult despre proiectul Roşia Montană şi RMGC? Există riscul de a se repeta o catastrofă asemănătoare cu cea de la Baia Mare din anul 2000?
Despre proiectul Roşia Montană am scris foarte mult pe blogul meu. Din fericire pentru noi, astăzi nu mai este un subiect de actualitate. Încerc să rezum totul cât mai scurt.
Românii au la Roşia Montană unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur, argint şi metale rare din Europa. Este un zăcământ din care s-a extras aur şi acum peste 2000 de ani. De acolo au extras aur romanii, şi înaintea lor dacii (strămoşii noştri). Este vorba de un zăcământ imens. Un munte întreg de aur. Dar nu este vorba doar de aur, ci şi de celelalte metale rare foarte preţioase prezente acolo. Pentru noi însă, valoarea Roşiei Montane nu este dată de aceste bogăţii, ci este una cultural-istorică. Roşia Montana este un simbol al prezenţei românilor pe acest teritoriu, încă din cele mai vechi timpuri.
Acolo există un adevărat palat subteran creat din kilometri de galerii de mină săpate de romani şi de daci. Scări în spirală, încăperi imense făcute acum 2000 de ani – un patrimoniu cultural inestimabil, poate unic în Europa. Valoarea istorică şi culturală a Roşiei Montane este cea mai importantă pentru noi.
Proiectul RMGC (al companiei cu acţionariat străin evreiesc – Roşia Montana Gold Corporation) a reprezentat un proiect care dorea pur şi simplu să râdă de toată această bogăţie culturală, să distrugă localitatea Roşia Montana (cu case vechi de peste 100 de ani), să distrugă acei munţi şi tot ce aveau în subteran, ca să exploateze (să fure) aurul, argintul şi toate metalele preţioase de acolo. Pentru exploatare, aveau de gând să folosească cea mai toxică metoda – cianurarea. La schimb, statul român ar fi primit o redevenţă minoră de 6% din valoarea aurului, câteva zeci de locuri de muncă asigurate, sute de hectare de pădure defrişate şi un lac imens (400 de hectare) cu cianură toxică (rezultată în urma procesului de exploatare a aurului) pe care să îl administreze pe termen lung.
În plus, am fi rămas şi fără acest depozit imens de metale preţioase, păstrat de mii de ani în Roşia Montana. Proiectul RMGC reprezenta unul dintre cele mai mari furturi care s-ar fi făcut în România şi un imens dezastru ecologic, chiar dacă barajul care ţinea acel lac de acumulare nu s-ar fi spart (lichidul toxic s-ar fi infiltrat în pânza freatică prin fundul lacului). Avem deja în România un astfel de lac de acumulare, la nivel mai mic, rezultat de la cariera Roşia Poieni, foarte aproape de Roşia Montana. Uitaţi în poze cum arată peisajul.
În jur de 15 ani de zile o parte dintre localnicii din Roşia Montana s-au luptat cu acest proiect. Iar în ultimii ani ai acestei lupte s-au alăturat lor şi foarte mulţi români de bună credinţă care au înţeles pericolul şi furtul reprezentat de proiectul RMGC. În septembrie 2013 a avut loc la Bucureşti unul dintre cele mai mari proteste de stradă împotriva proiectului RMGC – în jur de 30.000 de tineri cu mesaje de genul „Salvaţi Roşia Montana!”.
Străinii din spatele companiei RMGC care doreau demararea proiectului (adică membrii din mafia internaţională) au reuşit să atragă de partea lor politicieni din statul român de la toate nivelurile: preşedinţi ai statului, prim miniştri, miniştri de Cultură, Mediu, Economie, Industrie etc.
Proiectul RMGC este un exemplu prin care nişte străini, care n-au nicio legătură cu poporul şi teritoriul ţării tale, vin cu tupeu să îţi fure şi să îţi distrugă cel mai valoros lucru al tău, fără nicio jenă sau milă faţă de sănătatea oamenilor sau a mediului. Acest fenomen – furtul de la alte popoare se întâmplă aproape dintotdeauna, şi observăm că se întâmplă şi astăzi, cam peste tot pe planetă.
Din fericire, această luptă privind Roşia Montana a fost câştigată până la urmă de patrioţii români. În ianuarie 2016, localitatea Roşia Montana (inclusiv exploatarea minieră) a fost declarată la nivel guvernamental „sit istoric categoria A – de importanta naţională”, şi astfel nu mai pot avea loc lucrări care să afecteze în vreun fel zona. De acum, Roşia Montana se va putea dezvolta turistic, sustenabil, dacă va fi lăsată în pace. Sperăm că nu ne vom trezi cu un alt atac din partea străinilor la Roşia Montana. Este vorba totuşi de o bogăţie imensă, greu de ignorat.
(va urma)
yogaesoteric
17 decembrie 2016
