În cartea sa The Last Child in the Woods, publicată în anul 2005, americanul Richard Louv constatata starea gravă de separare a omului față de Natură, care este tot mai evidentă în ultimele decenii. El a folosit pentru a desemna această manifestare nefirească termenul de „sindrom al deficitului de Natură“. Această atitudine a ajuns să îi caracterizeze pe majoritatea oamenilor din societatea modernă, care, în cadrul activităţilor zilnice pe care le desfășoară, trăiesc separat de Natură, această realitate având consecinţe nefaste asupra sănătăţii lor fizice şi mentale.
Pe site-ul organizației Children & Nature Networksunt prezentate rezultate ale cercetărilor realizate în mediul academic în întreaga lume, care indică faptul că această separare de Natură este un fenomen real.
Studiile efectuate în această direcție arată totuși că soluția acestei probleme a omului contemporan este extrem de simplă, deoarece persoanele cu probleme „moderne“, cum ar fi așa-zisul sindrom al deficitului de atenţie cu hiperactivitate (ADHD), anxietate sau depresie încep să se simtă mai bine de îndată ce reiau contactul cu Natura. Astfel, studiile prezintă așa-numita „cură de Natură“ ca pe un tratament miraculos, arătând printre altele că:
- Traiul în zone urbane bogate în vegetație le asigură o sănătate mai bună copiilor aflați în perioada de creștere;
- Tinerele care au posibilitatea să vadă un peisaj bogat în vegetație de la fereastra locuinței lor dau dovadă de mai multă autodisciplină decât cele de vârsta lor care nu locuiesc în astfel de zone;
- Copiii cu ADHD primesc cel mai bun „tratament“ pentru ameliorarea simptomelor lor atunci când participă la activităţi care au loc în Natură;
- Studenții care aleg să se plimbe prin campusul împădurit se relaxează mai ușor și mai rapid, acest fapt având un efect benefic notabil inclusiv asupra stării lor psiho-emoționale.
Studiul de pionierat în domeniu realizat de Roger Ulrich în anul 1984 a arătat că pacienţii care sunt plasaţi într-un salon ale cărui ferestre dau spre zone naturale se recuperează mult mai rapid, mai bine şi cu mai puţine efecte secundare după intervențiile chirurgicale decât cei plasaţi în saloane ale căror ferestre dau spre un zid sau spre o altă clădire. Aceste cercetări arată, de asemenea, rolul important al arborilor în zonele urbane, evidențiind beneficiile pe care ei le aduc atât în sfera socială, cât şi în universul lăuntric al ființelor umane.
Reconectarea la mediul natural se poate face în diferite moduri
Iată câteva idei de reconectare la Natură ce sunt simple și uşor de pus în aplicare:
- Să avem chiar în birou sau în cameră o plantă, un arbust, o floare (într-un ghiveci) pe care o vom îngriji atent;
- Atunci când mergem în oraș cu felurite treburi, este bine să alegem un drum care trece printr-un parc, chiar dacă pentru aceasta suntem nevoiți să ocolim un pic;
- Să ne întâlnim cu prietenii în parc;
- Să practicăm cu bucurie arta grădinăritului;
- Să plantăm în curte un copac, pe care apoi să îl îngrijim;
- Să petrecem zilnic un anumit timp stând sub coroana unui arbore ce ne încântă;
- Să îmbrăţişăm un arbore.
A fost confirmat ştiinţific faptul că acțiunea de îmbrăţişare a arborilor contribuie la amplificarea stării de sănătate a oamenilor prin elevarea frecvenței lor predominante de vibraţie.
Gestul aparent banal de îmbrăţişare a unui arbore sau chiar numai prezenţa fiinţei umane în vecinătatea unui arbore poate stimula considerabil sănătatea acesteia în multe feluri.
Autorul Matthew Silverstone aduce în cartea Blinded by Science (Orbiți de știință), ce a fost publicată în anul 2011, dovezi concludente referitoare la beneficiile arborilor pentru sănătate. El a inclus totodată rezultatele unor studii ştiinţifice care evidențiază efectele lor benefice, multiple şi neașteptate asupra tulburărilor psiho-emoționale, mentale, asupra capacității de concentrare, asupra timpului de reacţie, asupra depresiei şi chiar asupra binecunoscutei dureri de cap.
Conform studiilor citate în această carte, atunci când interacţionează atent cu plantele, chiar şi copiii beneficiază de unele efecte extraordinare la nivel fiziologic şi chiar psihic, în sensul îmbunătățirii sănătăţii şi a stării lăuntrice de bine. De asemenea, activitățile recreative pe care le desfășoară în mediul natural sunt mai creative, iar efectele benefice ale acestora se extind chiar și la nivel cognitiv şi emoţional.
Un raport extins de sănătate publică realizat în urma unui studiu care cerceta asocierea ce există între spaţiile verzi şi sănătatea psiho-mentală specifica, de asemenea, faptul că „accesul la Natură poate contribui semnificativ la amplificarea capacităților noastre mentale şi la starea de bine“.
Cum se face că Natura poate determina o ameliorare semnificativă a simptomelor cu care se confruntă oamenii în ziua de azi? Mulţi cred că spaţiile verzi deschise au un efect benefic semnificativ, dar Silverstone afirmă că este vorba de mult mai mult decât atât. El este de părere că nu doar spaţiile deschise în sine contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor, ci mai ales calitatea vibratorie (rezonanța ocultă specifică) a arborilor şi a plantelor, care influențează în bine organismul uman, revigorându-l și regenerându-l. Deoarece în Natură totul este vibrație și rezonanță, vibraţiile afectează fără îndoială procesele biologice. Cercetările au demonstrat că viteza de coagulare a sângelui unei ființe umane care a băut un pahar cu apă ce a fost supusă unei vibrații de 10Hz se va modifica imediat după ingerarea apei tratate în acest fel. În mod similar, arborii influenţează în mod benefic fiinţele umane şi toate celelalte vietăți aflate în preajma lor. Atunci când atingem un copac, vibrația specifică a acestuia va influenţa în bine diferite funcţii și procese biologice care au loc fără încetare în propriul nostru organism. În cartea Blinded by Science, Matthew Silverstone afirmă că această ipoteză a devenit deja o realitate incontestabilă, ce este susţinută prin sute de studii validate ştiinţific. Îmbrăţişarea unui stejar impunător oferă o pletoră de beneficii pentru sănătate, ce au ca efect imediat reducerea cheltuielilor persoanei respective pentru îngrijiri de sănătate.
Un studiu de acest fel, ce documentează efectele benefice uluitoare ale Naturii asupra sănătăţii oamenilor, a arătat că „spaţiile verzi pot fi cel puțin la fel de eficiente ca medicamentele ce sunt prescrise în tratarea anumitor forme de tulburare mintală, cu diferența că sunt complet lipsite de efectele secundare nefaste ale acestora din urmă“.
Fiinţele umane pot să trăiască în afara legilor Naturii până atunci când simptomele separării lor de Natură devin manifeste. Prevalenţa bolilor ce sunt asociate cu stilul de viaţă modern, care este profund nesănătos, atenționează ființele umane că este necesar să abordeze practicile terapeutice holistice, una dintre acestea fiind pur și simplu îmbrăţişarea arborilor. Astfel, cauza dezechilibrului poate fi îndepărtată, iar incidența bolilor ce sunt conexe cu stilul de viaţă impropriu să se reducă prin reconectarea la Natură.
Este binevenit să facem periodic o „baie de pădure“
Această practică, ce era privită până nu demult în Occident cu desconsiderare și cu scepticism materialist, a ajuns deja să fie considerată de mulţi japonezi ca un remediu perfect natural şi foarte eficient de îmbunătăţire a sistemului imunitar. Cercetările au reușit să demonstreze cu succes această realitate. O mică plimbare prin pădure sau într-o zonă cu copaci poate apoi să ne facă să fim mai puternici şi mai sănătoși. Explicația este simplă: copacii și plantele, în general, produc uleiuri volatile numite fitoncide, care se răspândesc în aer și care determină creşterea numărului globulelor albe din organismul nostru și implicit îmbunătățirea imunității. Aceste globule ajută apoi la ameliorarea și vindecarea stărilor de boală și chiar a cancerului.
În mod semnificativ, în anul 1982, Agenţia Forestieră a Japoniei a propus chiar ca această „baie de pădure“ (numită în limba japoneză Shinrin Yoku) să fie inclusă în stilul de viaţă japonez. Japonezii au îndrăgit atât de mult această practică, încât patronii companiilor japoneze ce sunt convinși de utilitatea acestora au hotărât să organizeze astfel de „băi de pădure“ pentru angajații lor. Au fost după aceea descoperite multe beneficii ale practiciiShinrin Yoku:
- diferitele sunete ale Naturii, cum ar fi adierea fermecătoare a vântului, foșnetul frunzelor, cântecul unei păsări şi susurul izvoarelor liniştesc mintea şi, prin urmare, armonizează activitatea cerebrală; de asemenea, ele reduc semnificativ tensiunea arterială;
- contemplarea peisajului oferit de o pădure s-a dovedit că scade, la scurt timp după aceea, frecvenţa bătăilor inimii, tensiunea arterială şi amplifică sentimentul de calm şi bucurie;
- savurarea prin miros a aromelor specifice pădurii are efecte uimitoare asupra stării psiho-mentale a ființei umane; în plus, plimbarea relaxată printr-o pădure poate avea efecte fiziologice profund benefice asupra trupului, în sensul scăderii tensiunii arteriale, a anxietăţii, a depresiei, a frecvenței respirației, dar şi în sensul purificării considerabile și al liniștirii minţii;
- nu în ultimul rând, Shinrin Yoku reduce stresul, scade nivelul glicemiei, creşte capacitatea de concentrare mentală şi face să diminueze durerea.
Toate acestea apar doar printr-o simplă plimbare prin pădure… Dar dacă am şi îmbrăţişa un arbore sau chiar mai mulţi?
Să nu ezităm să îmbrățișăm cu multă afecţiune arborii atunci când avem ocazia
Deseori batjocorită sau ridiculizată (de cei obtuzi, sceptici şi proşti), practica îmbrăţişării arborilor s-a dovedit a fi de un mare ajutor mai ales pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a organismului.
Se ştie că fiecare atom vibrează cu o anumită frecvență de vibrație ce este distinctă și specifică. Fiecare obiect conţine atomi ce vibrează pe frecvenţe de vibraţie diferite. Matthew Silverstone afirmă că arborii au frecvențe vibratorii unice, care produc transformări benefice în cadrul proceselor biologice ce au loc în organismul aflat în contact cu arborii.
S-a dovedit că practica îmbrăţişării arborilor creşte în mod considerabil nivelul de oxitocină din sânge, acest hormon fiind conex cu stările de calm şi de empatie. Îmbrăţişarea arborilor face să se elibereze în sânge serotonină şi dopamină, hormoni care sunt legați de apariția și menținerea în ființă a stărilor de fericire.
Îmbrăţişarea afectuoasă a unui arbore asigură practicantului o tainică şi adevărată sursă de aer proaspăt. Într-adevăr, aerul cel mai proaspăt pe care îl putem respira se regăsește sub coroana verde a unui arbore. Explicația acestui fapt nu este greu de găsit: frunzele arborelui servesc ca filtre pentru aer, îndepărtând praful şi furnizând un aer mult mai curat şi mai oxigenat. Beneficiile care rezultă în urma respirării unui astfel de aer curat sunt: digestie îmbunătăţită, scăderea tensiunii arteriale şi o stare de spirit mai fericită.
Copacii sunt mult mai conectaţi la energia Pământului decât oricare dintre noi. Cu toate că, dintr-o inconștiență criminală, adesea noi îi tăiem, îi smulgem şi, în general, îi eliminăm după propriul plac, ce este dictat de regulă de interese financiare, arborii au nevoie de îmbrăţişarea noastră. De ce să nu îi îmbrăţişăm?
Este necesar să urmăm doar 10 etape pentru a îmbrăţişa cu afecţiune şi în mod empatic un copac
- Vom începe prin a ne îndrepta cu o intenţie fermă către un parc liniştit, o pădure sau o zonă împădurită.
- Ne vom plimba printre arbori până când vom ajunge să ne simţim confortabil în prezenţa lor.
- Vom urmări să simţim – în prealabil – cu mâinile textura specifică a unor arbori.
- Vom mirosi atunci aroma produsă de unii copaci și chiar mirosul lemnului lor.
- Parcurgând de jos în sus arborele cu privirea, vom urmări să percepem energia tainică subtilă a vieţii ce curge prin trunchiul și prin crengile sale.
- Vom alege în cele din urmă arborele de care ne vom simți, printr-o indescriptibilă necesitate tainică, cel mai atrași.
- Ne vom adresa atunci arborelui fie în minte, fie în şoaptă şi cu blândeţe, comunicându-i în mod telepatic sau verbal ceea ce dorim apoi să-i transmitem.
- Îmbrăţişarea arborelui în poziție verticală: stând în picioare, vom îmbrățișa trunchiul cu braţele, în timp ce ne lipim ușor obrazul de el (este însă necesar să fim atenți ca să nu ne zgâriem pe faţă). Îl strângem apoi uşor în braţe, respirând profund şi de voie. Urmărim să percepem starea indescriptibilă, unică ce apare atunci în ființa noastră. Aprofundăm în mod gradat această stare, urmărind să ne identificăm empatic şi telepatic cu arborele respectiv.
- Îmbrăţişarea realizată cu tot trupul: ne așezăm pe pământ, încolăcindu-i cu picioarele trunchiul și îmbrățișându-l în acelaşi timp cu braţele.
- Îmbrăţişarea la înălțime: Dacă avem această posibilitate, ne vor urca cu grijă în copac (fiind atenţi să nu alunecăm şi să nu cădem), și apoi ne vom aşeza pe o creangă suficient de groasă. Ne vom încolăci după aceea picioarele în jurul ei și ne vom apleca apoi înainte, cuprinzând-o în mod tandru cu braţele.
Să nu ezităm să îmbrăţişăm chiar mai mult de un arbore, dacă dorim aceasta și dacă timpul ne permite. Noii noștri prieteni vor prelua cu bucurie energiile pe care le vom dărui astfel, chiar dacă acestea sunt dizarmonioase pentru noi. Este bine să revenim cât mai des pentru a ne vizita noii prieteni. Nu este cazul să ne fie jenă sau teamă să vorbim cu ei, deoarece copacii sunt buni ascultători.
Să urmărim adeseori să comunicăm într-un mod afectuos, empatic cu arborii
Arborii sunt foarte buni sfătuitori. Sunt tăcuți, buni ascultători, de încredere şi foarte liberi, aşa cum scria Adam Ford în cartea sa Seeking Silence in a Noisy World (Căutând liniștea într-o lume zgomotoasă), referindu-se la locul cel mai potrivit în care putem să ne eliberăm de gândurile nespuse și de problemele noastre stringente. Printre beneficiile comunicării cu un arbore se numără amplificarea clarității mentale şi purificarea emoţională prin explorarea gândurilor și a emoţiilor noastre, demers care ne ajută să ne simţim mai liberi şi mai fericiți.
De ce să nu căutăm atunci un arbore special cu care să fim prieteni?
Arborii vor să intre în contact cu oamenii, dar este necesar să reţinem că ei au o energie unică. Arborii comunică cu oamenii într-un mod mult mai subtil decât modul verbal cu care suntem obişnuiţi. Ei ne ajută să ne armonizăm cu energiile Naturii şi cu propriile noastre structuri profunde. Astfel, inspiraţia şi gândurile benefice îşi vor găsi din nou drumul spre mintea şi sufletul nostru.
Putem să ne facem un adevărat obicei din îmbrăţişarea copacilor, făcându-ne astfel din ce în ce mai mulţi prieteni… necuvântători. Ei ne vor ajuta să ne vindecăm de sindromul izolării și separării de Natură şi să ne realiniem propria fiinţă la ritmurile naturale profund benefice şi armonioase pentru propria sănătate.
Atât fiinţele umane, cât şi Natura au fost create de Dumnezeu din acelaşi „material“ şi au fost incluse într-un Univers înzestrat cu aceleași Legi naturale, divine de funcţionare. Atâta timp cât omul acționează preponderent după înțelegerea sa limitată, ce este de cele mai multe ori desprinsă de realitatea legilor imuabile ale Naturii, este foarte probabil ca el să devieze de la Binele dumnezeiesc care există implicit în sânul Naturii, iar această deviere ajunge să se manifeste în timp prin diverse dezechilibre, tulburări şi boli.
Reconectarea la Natură prin simpla îmbrăţişare a unui arbore sau o plimbare în pădure readuce pentru un timp fiinţa umană la parametrii optimi de „funcţionare“ naturală, îmbunătățindu-i la început, ca un prim pas, sănătatea. Dacă acest act simplu de reconectare este realizat în mod repetat, procesul de armonizare a fiinţei umane devine din ce în ce mai profund şi mai durabil.
Merită să medităm asupra proverbului românesc „Codru-i frate cu românul“, care ne dezvăluie modul de viață armonios și divin integrat în legile divine ale Naturii ce era specific locuitorilor acestor meleaguri din cele mai îndepărtate timpuri.
yogaesoteric
27 octombrie 2016
O hotărâre de guvern totalitară a transformat populația României într-un cobai. Împotriva oricărei logici și rațiuni, împotriva științei și a evidenței statisticilor medicale, suntem cu toții obligați să ne iodăm zi de zi, chiar și dacă organismul nostru nu are nevoie de un surplus de iod. Consecințele negative nu au întârziat să apară. Cu toate acestea, deși prof. univ. dr. Pavel Chirilă a adus public probe prin care a pus în evidență modul în care surplusul de iod a afectat sănătatea românilor, în același stil totalitar și absurd, în loc să ia în seamă avertismentul unui specialist reputat, guvernul român a dispus ulterior DUBLAREA cantității de iod din sare!!!
Dr. Pavel Chirilă: Exact. Sigur, vă spun sincer că mie mi-a sărit în ochi această hotărâre de guvern în primul rând ca cetățean, când mi-am dat seama că un guvern obligă poporul român să mănânce ce vrea guvernul, și abia apoi ca medic. Din punct de vedere etic, din punct de vedere juridic, acest lucru este abominabil… La intervenția mea, mi s-a răspuns, la niște emisiuni TV, că poporul român este hipotiroidian și că, de aceea, guvernul nu putea să doarmă noaptea de grija poporului român, avea insomnie și s-a gândit, spre binele lui, să-l oblige să mănânce iod!
Dr. Pavel Chirilă: Eu am făcut un articol despre treaba asta și l-am publicat. A doua zi am fost sunat de la Ministerul Sănătății și o doamnă directoare de acolo mi-a spus să nu mai vorbesc împotriva acestei hotărâri de guvern că îmi va lua o interdicție de la Colegiul Medicilor și nu voi mai putea vorbi în public niciodată! Eu eram profesor universitar la acea vreme, dar atâta a dus-o mintea pe această doamnă. Sigur, nu m-a speriat chestia asta… După patru ani și jumătate am refăcut statistica, am reluat datele statistice oficiale și am observat că hipertiroidia a crescut de 5,6 ori în acești patru ani și jumătate, iar cancerul de tiroidă s-a dublat… Hipotiroidia pe care sperau ei s-o influențeze în bine n-a fost influențată deloc – nici în rău, nici în bine. Și este foarte explicabil lucrul acesta pentru că tratatele de specialitate spun că din 18 cauze posibile ale hipotiroidiei, doar una este prin deficit de iod. În plus, au crescut alergiile la iod. Ca urmare a acestui lucru, am publicat un nou articol. Nu numai că nu și-au cerut scuze pentru acest dezastru, ca să-i spun așa, dar guvernul care era în 2006 (Guvernul Tăriceanu – n.n.), când am făcut această cercetare, a dat o nouă hotărâre prin care a dublat cantitatea de iod din sare, o situație care funcționează și astăzi…
