..................................................................................................PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI SUNT ILEGALE ȘI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 septembrie 2013

DESCOPERIRI SUB MAREA PIRAMIDĂ DIN EGIPT

Uluitorul sistem de incaperi descoperit sub Marea Piramida din Egipt. Cenzura totala a autoritatilor in legatura cu ceea ce se presupune ca s-a gasit in acel loc

  În anul 2008 a fost descoperit un sistem complex de încăperi şi tuneluri sub Marea Piramidă din Egipt. De notat că acel complex subteran reprezintă cu totul altceva decât Serapeum-ul descoperit în decembrie 2012, în subsolul platoului Gizeh de lângă Cairo, ce include uriaşe cutii goale din piatră, realizate printr-o uimitoare tehnologie, greu accesibilă chiar şi în zilele noastre.
Ceea ce s-a descoperit în 2008 este însă altceva, despre care oficialii responsabili cu cenzura nu doresc să vorbească aproape deloc. Acele mari încăperi subterane par să ascundă ceva despre care autorităţile egiptene refuza să dea orice declaraţie. Putem corela acest fapt cu ceea ce a spus Michael Horn, reprezentantul celebrului Billy Meier în America: pleiadienii i-au transmis lui Meier că sub Marea Piramidă din Egipt există depozitată o navă spaţială extraterestră. Faimosul Edgar Cayce a vorbit şi el despre acelaşi lucru cu câteva decenii mai devreme, afirmând că piramidele şi subsolul lor ascund realităţi tulburătoare, ce vor fi descoperite la momentul potrivit.
Se pare că cel puţin unul dintre aceste momente a venit, dar în stilul binecunoscut al cenzurii şi secretizării informaţiei, „liderii” actuali nu consideră că omenirea ar trebui să aibă acces la asemenea cunoştinţe. Informaţiile provenite de la pleiadieni (prin intermediul lui Billy Meier, în anii ’70) şi cele de la Edgar Cayce (în anii ’40) explică de ce există această furibundă interdicţie de revelare a adevărului, ori de continuare a explorării şi a cercetărilor.
Cel însărcinat cu administrarea complexului arhitectonic de la Gizeh (Cairo) şi cel care avea autoritatea de a da autorizare pentru cercetările arheologice din acea zonă, binecunoscutul Zahi Hawass, a menţinut mulţi ani cu o mână de fier secretele arheologice ale piramidelor şi pe cele ale Sfinxului. Poate că Hawass a fost ameninţat, ori poate chiar întreaga lui familie a fost ameninţată în legătură cu divulgarea secretelor antice din acea zonă, mai ales că Egiptul a trecut în ultimul an şi jumătate prin convulsii majore ale societăţii sale. La fel de bine am putea presupune că el a fost plătit regeşte pentru a menţine o tăcere deplină şi a bloca orice informaţie, însă nu putem şti aceasta în mod sigur. Se pare totuşi că el a avut nişte motive foarte puternice pentru care a reacţionat într-un mod straniu pe site-ul său oficial, după descoperirea din 2008, după cum se poate citi în imaginea de mai jos:



Una dintre metodele perverse de manipulare ale celor care vor să controleze destinul omenirii este acela de a prezenta unele frânturi de adevăr în legătură cu o descoperire senzaţională, astfel încât opinia publică să nu poată spune că nu a fost informată; ceea ce este însă cel mai important în legătură cu descoperirea respectivă va rămâne foarte bine tăinuit şi la adapost de cunoaşterea publică. Zahi Hawass avea deplină cunoştinţă de descoperirea epocală făcută sub piramide; atunci, pentru ce să nege cu vehemenţă acest lucru? O posibilă variantă ar fi ca el a încercat să ascundă în acest fel ceea ce a fost descoperit acolo sau măcar să diminueze interesul faţă de acea descoperire.
Pentru Hawass, problemele în această chestiune au început atunci când pe rol a intrat şi arheologul şi cercetătorul american Andrew Collins. Hawass negase deja existenţa unei reţele de tunele care conducea către platoul Gizeh, în ciuda faptului că Andrew Collins şi Nigel Skinner Simpson descoperiseră intrarea în acest complex subteran utilizând notele preţioase rămase de la alţi doi cercetători, Henry Salt şi Giovani Caviglia, care au explorat situl în urmă cu 200 de ani.
Cercetările lui Andrew Collins sunt sponsorizate de către organizaţia înfiinţată de Edgar Cayce: Association for Research and Enlightement (ARE); inspirat, arheologul a descoperit intrarea în reţeaua de încăperi şi tuneluri subterane pornind de la o fisură neînsemnată în pământ, aflată în spatele unui aparent mormânt, la vest de cele trei piramide de pe platou. Intrarea respectivă a fost căutată fără încetare de arheologi timp de 200 de ani, fără ca nimeni să o găsească până în anul 2008. Controversele au luat amploare datorită faptului că Andrew Collins susţinea importanța tunelurilor în corelaţie cu constelaţia Lebedei, în timp ce Zahi Hawass „pedala” pe ceea ce ştia el mai bine: denigrarea şi negarea unei astfel de descoperiri.
Profitând de autoritatea pe care o avea, Hawass a dat ordin ca intrarea principală din acel „mormânt” să fie blocată; el a trimis mai apoi excavatoarele şi a prezentat un infam documentar prin care se străduia să arate lumii întregi că în realitate acele tuneluri nu prezintă niciun interes. Din fericire, alţi fervenţi cercetători și arheologi, cum ar fi Richard Gabriel, au avut ocazia să pătrundă de mai multe ori în misteriosul sistem de tuneluri, adunând dovezi nepreţuite ce aruncă o lumină clară asupra originilor sale şi asupra adevăratului motiv pentru care Hawass şi alţii doresc cu orice chip să ţină secretă pentru omenire această descoperire extraordinară.



Tunelurile subterane sunt puternic erodate de apă, deoarece cu multe mii de ani în urma acea zonă era acoperită de mare; odată ce aceasta s-a retras, pasajele subterane au constituit cai foarte bune pentru scurgerea apei, ceea ce a dus la eroziuni masive.
Este important de ştiut că înăuntrul primei camere (de recepţie), care este naturală, se află plasată o rocă de dimensiuni mari, care blochează o mare parte din intrare.



Pentru o mai bună orientare putem lua ca ghid schema de mai jos:



În partea stângă se observă nivelul solului, care a fost săpat (liniile cu negru). Liniile cu roşu indică încăperile din subteran. În partea din dreapta-sus a schemei, în imaginea din stânga sunt indicate nişte semne şi acestea conduc la sistemul de tuneluri reprezentat în imaginea din dreapta a schemei.
Ce altceva se mai ştie despre camerele săpate în piatră, care mai apoi se extind în sistemul natural de încăperi şi tuneluri? Legendele şi unele afirmaţii ale unor mari clarvăzători ne indică faptul că în acea zonă se afla un sistem subteran vast de încăperi şi tuneluri, care ar conţine artefacte extraordinare ale unei civilizaţii foarte avansate, dar demult apuse. De pildă, Edgar Cayce vorbeşte despre aceasta, indicând faptul că sistemul de tuneluri se extinde chiar până sub oraş.
Se pare că reţeaua de tuneluri, puţuri şi încăperi este foarte complicată şi adâncă; localnicii, care au explorat îndelung acea reţea subterană cu mulţi ani înainte ca ea să fie blocată de către autorităţile egiptene, au povestit că acolo şi-au pierdut chiar viaţa unii dintre ei, care au alunecat în crevase adânci. Multe dintre puţurile cele mai importante sunt colmatate, astfel încât accesul este deocamdată foarte dificil.
Totuşi, cu ajutorul unui radar specializat, s-a identificat cu claritate această reţea complexă subterană din preajma piramidelor. Autorităţile egiptene au acţionat în acest sens şi au obţinut datele cele mai importante despre ceea ce se afla în profunzimile acestei reţele complexe de puţuri şi încăperi subterane.
Pasajul principal duce la o adâncime de aproximativ 115 metri. În acel punct există o intrare care a fost forţată, având un diametru de cel mult 1,5 metri. Acel pasaj a fost numit „tunelul ca un tub”. Acest tunel este blocat la rândul lui după aproximativ 6-7 metri, însă Richard Gabriel şi echipa sa a prezentat fotografii prin care a dovedit că blocajul acelui pasaj important a fost făcut din partea opusă a „tunelului ca un tub”.



Mai ales la punctul NC2, localnicii sunt foarte speriaţi în legătură cu pătrunderea în reţeaua subterană din cauza lui Hanash, „şarpele care păzeşte intrarea”. Există însă și un alt spirit-șarpe, numit Agathodaimon, care stăpâneşte asupra lumilor superioare şi a celor inferioare. La acel stadiu de dezvoltare a săpăturilor şi de investigare a reţelei de tuneluri, trecerea prin „tunelul ca un tub” a fost asemanata de Andrew Collins cu trecerea prin corpul unui şarpe, pentru a ajunge la ceea ce se află dincolo de acesta. Următoarea imagine prezintă intrarea forţată în „tunelul ca un tub”. Pe partea dreaptă a intrării se pot observa urme de ghips, care au forma unor „coaste”, întocmai precum acel tunel ar fi fost corpul unui şarpe.



Mai departe în prelungirea tunelului există pe pereţii acestuia anumite picturi, a căror importanță o vom sublinia în cele ce urmează.
Putem face de asemenea o paralelă cu alte reţele de tuneluri subterane, care există în alte zone ale lumii. De au fost ele construite? În ce scop?



În partea stângă a imaginii de mai sus putem observa intrarea de la nivelul solului către platforma finală de unde se poate vedea intrarea în sistemul de încăperi şi tuneluri (în partea dreaptă a imaginii de mai sus). Zahi Hawass a blocat exact această intrare principală. Dacă aceatsa reţea de tuneluri subterane nu avea nicio importanţă şi nicio relevanţă pentru cercetători, atunci de ce s-a mai chinuit să o blocheze, interzicând accesul în ea? Complexul subteran de puţuri şi tuneluri a fost disponibil cercetării de către localnici timp de mii de ani; de ce Zahi Hawass s-a hotărât să blocheze accesul tocmai acum, când echipa de arheologi americani a intrat în profunzimea sistemului de caverne si tuneluri? Hawass a justificat actul lui prin aceea că apără în acest fel interiorul reţelei subterane de abuzuri sau alte stricăciuni. Însă fotografiile luate de către echipa de cercetători americani înainte şi după blocarea intrării demonstrează că Zahi Hawass a procedat în acest fel pentru a ascunde faptul că reţeaua subterană fusese deja jefuită de ceea ce ea conţinea, însă nu atât de mult încât să se piardă alte informaţii mult mai preţioase.
Culoarea rocii, acoperită de excremente de liliac, de felurite alte deşeuri şi de vandalismul oamenilor de-a lungul sutelor şi miilor de ani acoperă pentru ochiul neexperimentat anumite elemente foarte importante. Aparent întâmplător, echipă americană a descoperit însă prin analiza digitală că în realitate pereţii cavernelor erau acoperiţi cu imagini ce au fost pictate iniţial cu mii şi mii de ani înainte.



Pentru aceasta a fost nevoie de utilizarea anumitor tehnici digitale speciale pentru a le revela. Ceea ce este foarte important e că aceste imagini nu sunt deloc asemănătoare cu desenele rupestre ce au fost găsite de obicei în felurite peşteri în alte zone ale globului. Ele reprezintă adevărate fresce, desene murale şi chiar scene reprezentate tridimensional ale unui număr foarte mare de animale, multe dintre acele specii fiind dispărute în prezent. Imaginile pictate pe pereţii din rocă înfăţişează de asemenea mixaje ale unor construcţii cu peisaje naturale, incluzând structuri, aparate şi clădiri complexe.
În aceste reprezentări predomină scene ale unei vegetaţii luxuriante, specifice junglei. Cei care au pictat imaginile originale au folosit apoi o altă tehnică, ce se aseamănă cu cea a imaginilor fractale, prin care corpul şi trăsăturile unor animale mai mari sunt umplute la rândul lor cu imagini din ce în ce mai mici, până când întregul ansamblu este realizat ca o imagine magică ce aşteaptă să fie descifrată. Această sarcină a fost foarte dificilă, deoarece privirea trebuia să dezvolte acea capacitate de a vedea în profunzimea suprafeţei, orientându-se asupra punctului focal ce corespundea imaginilor principale. Dacă aceasta nu se petrece, este uşor să te înşeli examinând miile de imagini mai mici, deoarece în acest fel se pierde din vedere imaginea principală.



Imaginea din stânga reprezintă rezultatul final al unei astfel de munci intense, în timp ce imaginea din dreapta necesită încă multe ore de analiza digitală. Aspectul foarte interesant este ca desenele au fost realizate cu o aşa măiestrie, încât o privire superficială nu îşi poate da seama că liniile lor, uneori orientate în direcţii suprarealiste, indica de fapt un pasaj sau o direcţie către ceva care este ascuns.
S-a descoperit astfel un desen ce indică spre o cameră din adânc. S-a săpat în acel loc şi s-a găsit un puţ ascuns. În zona NC2, picturile din tunel (prezentate în imaginea de mai jos) par să indice în mod destul de clar direcţia care trebuie urmată. Nu există niciun dubiu acum că acele desene din zona NC2 indica exact intrarea blocată spre subteran de către autorităţile egiptene.



Din cele ce au fost constate, se poate deduce într-o primă evaluare, că sistemul complex de caverne şi tuneluri a fost folosit de populaţia acelor vremuri pentru a se adăposti, probabil de anumite calamităţi naturale, cum ar fi inundaţii catastrofale. De aceea, poate că aceste camere ascunse adânc în pământ constituie chiar depozitul cunoştinţelor acumulate de acea civilizaţie, care nu are nimic în comun cu vremurile faronilor, fiind cu mult mai veche. Este prin urmare firesc ca oamenii de atunci să urmărească să-şi ascundă cât mai bine aceste achiziţii, pentru că ele să nu fie găsite cu uşurinţă. Poate că, de asemenea, acele încăperi secrete ascund chiar mistere si artefacte uluitoare ce așteaptă să fie descoperite. Acum, ca dr. Zahi Hawass nu mai este custodele complexului arthitectural de pe platoul Gizeh din Cairo, putem spera la aceasta cât de curand, deși situația politică din Egipt este foarte tensionată, iar siguranța oamenilor pusă mereu sub semnul înt
rebării...


SURSA:  http://www.edituradaksha.ro
(C.M.)

joi, 26 septembrie 2013

Pentru fiinţele umane ce se află la adâncime în peşteri survin anumite anomalii temporale


de  Gregorian Bivolaru

Un fapt deja recunoscut în lumea științifică este acela că percepția timpului este diferită în măruntaiele Pământului. Pe măsură ce pătrundem mai adânc, kilometru după kilometru, spre centrul planetei noastre, funcțiile vitale ale organismului încetinesc, iar influența astrelor care ne ritmează orele și zilele se atenuează și ea. Aceasta este și opinia savantului Michel Siffre. El consideră că metabolismul uman este în mod cert influențat pe parcursul unei zile petrecute în adâncul Pământului, căci acolo timpul curge mai încet decât la suprafață. Este de netăgăduit că, în adâncul Pământului, așa cum multe tradiții ne confirmă, se produc diverse miracole. Astfel, dualașii, un trib african, cred că peșterile au proprietatea de a regenera trupul uman. Etnologul Paul Chantenet a asistat la mai multe expediții subterane ale acestui trib. Bolnavul, uneori chiar muribundul, este dus de-a lungul galeriilor mustind de apă, în profunzimile Pământului, până la o încăpere subterană, unde acesta intră până la gât în argilă moale. El este lăsat acolo pe parcursul a două zile, izolat, fără hrană, în întuneric. S-a constatat că în unul din două cazuri, bolnavul se vindecă.

Persoanele rămase captive sau izolate sub pământ în urma unor alunecări de teren au revenit la suprafaţă într-o stare mai bună de sănătate decât înainte! Dagmar Fernsfield, un savant american care a efectuat un studiu asupra sportivilor și speologilor, a ajuns la aceeași concluzie. Persoanele rămase captive sub pământ şi deci izolate de lume în urma unei alunecări de teren au revenit la suprafață într-o stare de sănătate mai bună decât înainte. Problemele osoase, de circulație sanguină dispar ca prin farmec. Speologul englez Waltham a scăpat, de exemplu, de un reumatism articular de origine infecțioasă.
Conform cercetărilor lui Fernsfield, țesuturile musculare și osoase ale sportivilor care erau și speologi prezentau mai puține semne de îmbătrânire.
Dar tradițiile antice merg și mai departe: uneori , curgerea timpului este pur și simplu oprită în profunzimile peșterilor Pământului. Să trecem în revistă câteva astfel de mărturii.

După anticul Pausanias, Epimenide din Creta a intrat într-o zi într-o grotă pentru a dormi. Nu s-a mai trezit decât… 40 de ani mai târziu!
Versiunea lui Diogene Laertius din „Viețile și doctrinele filosofilor“ (I, 109) despre același eveniment este chiar mai uimitoare.
Epimenide a fost trimis într-o zi pe câmp de către tatăl său, pentru a găsi o oaie pierdută. Pe la prânz, el s-a abătut de la căutarea sa și s-a adăpostit într-o grotă, unde a adormit timp de 57 de ani! Trezindu-se, el a continuat să caute oaia, crezând că a dormit doar puțin. Negăsind-o, a mers la ogorul familiei, cu intenția de a-l găsi pe tatăl său. Mare i-a fost uimirea descoperind că totul se schimbase și că pământul tatălui său aparținea acum altcuiva! El s-a întors în cetate într-o stare de perplexitate. Acolo, intrând în locuința familiei, a găsit niște oameni necunoscuţi, care l-au întrebat cine era. Abia atunci l-a recunoscut pe fratele său mai mic, care acum era deja bătrân, şi a aflat de la acesta despre lunga sa dispariție. Apoi a fost recunoscut și de mai mulţi locuitori din orașul său pe care-i lăsase copilandri şi care îmbătrâniseră foarte mult. Vestea s-a răspândit în întreaga Grecie, iar Epimenide a fost considerat de toţi ca fiind grecul cel mai iubit de către zei.

Povestea celor şapte adormiţi

În anul 250, în timpul unui val de persecuții asupra creștinilor, șapte tineri s-au refugiat într-o peșteră, aproape de Efes. Ei au dormit acolo un somn profund timp de... 200 de ani! Sub domnia lui Teodosius, în anul 450, ei s-au trezit, crezând  că tot ce au făcut a fost să doarmă foarte bine. Dar, intrând în Efes, au observat numeroasele schimbări care afectaseră orașul. Uimiți, punând întrebări în stânga și în dreapta ca să afle şi să înţeleagă ce se petrecuse, vizitatorii cei stranii au fost rapid remarcați de locuitorii din Efes. Aceștia au fost duși în fața episcopului.
Cei șapte tineri, care nu îmbătrâniseră deloc din momentul în care au adormit în peşteră, i-au povestit aventura patriarhului, apoi împăratului, lăsându-i cu gura căscată pe toți cei care îi ascultau. Chiar și Coranul, în sura a XVII-a, intitulată Peștera, amintește de această întâmplare. Dar în acest text sacru, cei șapte tineri au petrecut 309 ani în peșteră. Coranul precizează că aceștia au adormit adânc şi că „Dacă, pe neașteptate, i-ai vedea în această stare, te-ai întoarce și ai fugi, fiind cuprins de spaimă” (Coran, XVII, 17).

Accelerarea timpului

Am văzut că, pentru personaje ca Epimenide și cei 7 adormiți, timpul s-a oprit. Mai aproape de zilele noastre, să vedem un caz în care, din contră, timpul s-a accelerat. Americo Centeno era un țăran cubanez din valea Vinales, care, în anul 1931 avea vârsta de 20 de ani. În luna februarie a anului respectiv, împreună cu cei doi frați ai săi, Evaristo și Menelao, recolta guano (excremente de lilieci, ce se foloseau ca îngrășământ în zona respectivă) dintr-o peșteră. După două săptămâni de recoltare în peștera Maja, guano era pe terminate. Americo a decis să meargă mai adânc în interiorul peșterii, sperând că va găsi acolo un alt depozit din prețiosul îngrășământ. Cei doi frați ai săi și ceilalți săteni l-au văzut intrând într-o galerie, cu o torță. Și… nu s-a mai întors.
L-au căutat timp de o săptămână în labirintul de galerii și săli din interiorul peșterii, dar fără niciun rezultat, până într-o zi în care a reapărut, foarte straniu, în luna august 1954! Părea a fi un sălbatic, un om al pădurii, un „om-lup”, cu părul și barba foarte lungi. Scotea sunete guturale, aproape mugete. Printre cei care l-au descoperit se găsea și fratele său, Evaristo. În ciuda surprizei sale, acesta nu a avut niciun dubiu asupra identității personajului. Lui Americo îi lipsea degetul mic de la mâna stângă, la fel ca și fratelui său Evaristo. Sălbaticul descoperit avea, de asemenea, același semn pe tâmpla stângă ca și fratele său, Evaristo.
Mai târziu, unchiul său, Manuel, l-a recunoscut și el, grație unei cicatrici de pe coapsa dreaptă: când era mic, Americo căzuse de pe cal în prezența unchiului său; în cădere, se lovise de un gard de sârmă ghimpată, țepii intrându-i adânc în carne în locul respectiv.
Deși rudele sale îl recunoscuseră, toți ezitau asupra unui lucru important: individul găsit părea mult mai în vârstă decât tânărul care dispăruse în urmă cu 23 de ani. La prima vedere, părea să aibă în jur de 70 de ani, în timp ce Americo nu ar fi trebuit să aibă decât vreo 43 de ani în anul 1954.

Au încercat să închege un dialog cu el, dar a fost o pierdere de timp. Se aflau în fața unui specimen de sălbatic care nu vorbea deloc, era incapabil să articuleze un singur sunet inteligibil și părea că nu recunoaște pe nimeni. Internat pentru observații la spitalul din Pinar del Rio, acesta se va sinucide în ziua următoare, aruncându-se pe fereastră de la etajul trei. Medicii au decis să efectueze o autopsie. Atunci a apărut marea surpriză! În căderea sa, Americo se rănise la cap și se putea distinge, în rana respectivă, o bucată de plastic verde! Autopsia va revela că nefericitul suferise o trepanație pe creier și că bucata de plastic verde servise la înlocuirea unei părți din cutia craniană. Această bucată de plastic dur înlocuise perfect partea lipsă a osului cranian și părea bine sudată. Cicatricea rezultată în urma trepanației abia se vedea.

Unde trăise Americo în acești 23 de ani? Cine îi făcuse acea intervenție chirurgicală? De ce a îmbătrânit prematur? Multe întrebări, la care însă anchetatorii cubanezi au fost incapabili să răspundă. 

Un fenomen invers pare să se fi produs într-o peșteră din Marea Britanie

Grotele din Penzance, ținutul Cornwall, sunt subiectul unor povestiri aparent incredibile, spuse pe şoptite de locuitorii din această regiune. Vom cita doar două dintre ele.
Prima implică un cuplu de tineri căsătoriți, care se aflau în excursie în apropiere de Penzance, în anul 1960. Aceștia s-au așezat câteva minute să se odihnească în fața intrării uneia dintre aceste peșteri. Când s-au ridicat pentru a-și continua plimbarea, au avut dezagreabila surpriză să nu-și găsească obiectele pe care le aveau cu ei. Erau siguri totuși că nimeni nu se apropiase de acel loc. Dorind să depună plângere, s-au dus la cel mai apropiat post de poliție. Acolo, spre bucuria lor, cuplul și-a găsit toate obiectele pierdute. Însă plăcuta lor surpriză a fost dublată de o stare de perplexitate atunci când au aflat de la polițistul de serviciu că aceste obiecte fuseseră depuse la secție în ajun! Cu alte cuvinte, chiar în seara dinaintea zilei în care ei făcuseră excursia la peșteră!

Cea de a doua povestire referitoare la peșterile din Penzance are un deznodământ tragic. Un soldat american, deși fusese avertizat de locuitorii regiunii, s-a aventurat să exploreze o peșteră care avea o reputație proastă: mai multe persoane care intraseră acolo dispăruseră fără urmă. Și soldatul american s-a „evaporat” la rândul său, fără a mai reveni vreodată. Câteva luni mai târziu însă, cercetând grota, poliția a descoperit scheletul unui copil de cinci sau șase ani, îmbrăcat în zdrențele uniformei soldatului dispărut…

Ce este atât de misterios în profunzimile Pământului? Timpul care se accelerează într-o peșteră cubaneză, timpul care curge înapoi într-o grotă englezească… ne putem, pe bună dreptate, întreba: Ce există, atât de misterios, în profunzimile Pământului? Lumea zeilor? O altă civilizație, subterană? Putem lua în considerare aceste două piste după ce vom lectura istorioarele următoare. Un autor antic, Calistene, în lucrarea sa Viața lui Alexandru Macedon, a scris că faimosul cuceritor a ajuns într-o zi în faţa unei peșteri numite „Lăcașul zeilor”. El a efectuat acolo un sacrificiu și libații. Apoi a intrat în peșteră însoţit de câțiva soldați. Acolo, a perceput un fel de ceață luminoasă. A remarcat, în acest nor de raze, niște siluete și a auzit un murmur înfundat. Alexandru a distins câteva personaje care se odihneau, întinse. Privirile lor străluceau, luminoase. Alexandru s-a apropiat şi a intrat în dialog cu acele fiinţe deosebite. După Calistene, el a întrebat despre zeul Sarapis și despre regele Sesonchosis, stăpânul lumii, aflând că acesta trăia în lumea zeilor. Fiinţele luminoase i-au prevestit lui Alexandru destinul care-l aștepta.

Anomalii temporale în Evul Mediu

O întâmplare la fel de stranie, din Evul Mediu, ne este povestită de Gervais de Tilbury: istoria unui porcar care a văzut intratereștri. În Marea Britanie exista, la vremea respectivă, castelul Peak, o fortăreață situată în Derbyshire, clădită pe un promontoriu stâncos străbătut de caverne. Gervais de Tilbury a auzit o povestioară din gura unui localnic. În perioada în care William Peverel stăpânea acest castel, porcarul său a pierdut într-o zi o purcea de rasă. Căutând-o, acesta s-a aventurat într-o peșteră care nu fusese explorată până atunci. După ce a mers o bucată bună de vreme prin întuneric, porcarul a ajuns, uluit, într-un loc luminat, descoperind acolo... o câmpie întinsă. Înaintând pe un ogor vast, cultivat, acesta a văzut niște secerători care recoltau grâul și a recunoscut, printre snopii grei, purceaua care îi lipsea, dar care era înconjurată de numeroși purcei. Porcarul, rămas fără grai, dar totodată foarte mulțumit că și-a găsit animalul, și-a luat pur şi simplu purceaua și, bucuros, fără să-şi pună prea multe întrebări, s-a întors la turma sa, în ținutul său, unde domnea încă frigul iernii.

Sub picioarele noastre se petrec lucruri bizare! Să fie oare adevărată ştirea conform căreia ar exista, în adâncurile Pământului, o civilizație avansată care stăpânește tehnologii necunoscute nouă, locuitorilor de la suprafață? Mulţi spun că în interiorul muntelui Shasta din SUA ar exista o comunitate de fiinţe, necunoscută umanității, despre care unii cred că s-ar afla la originea misterioaselor apariții ale OZN-urilor. Este adevărat că, peste tot în lume, au fost descoperite orașe subterane. Astfel, în anul 1963, s-a descoperit încă unul în Anatolia (Turcia).

Un oraș subpământean

Într-o zi, Orner Demir a observat o găină dispărând sub pământ. Căutând-o, a descoperit o galerie foarte abruptă care ducea în subteran. Înarmat cu o torță, acesta a intrat și a găsit poteci, pasaje, nișe tăiate în piatră și guri de aerisire. Mai târziu, ample săpături arheologice au făcut posibilă descoperirea unui întreg oraș subpământean. În situl arheologic Derinkuyu au fost descoperite 13 niveluri de locuire, cel mai adânc situându-se la 85 de metri sub pământ, dar fără îndoială există și altele. Conform unei estimări, în acel oraș ar fi putut locui 20.000 de persoane. În afara spațiilor amenajate pentru locuințe, existau acolo, pe o întindere de 4 kilometri pătrați, depozite, pivnițe pentru vin, piețe, un locaș de cult și săli gigantice cu tavanul boltit, ce serveau probabil ca locuri de adunare publică sau ca școli. Este vorba, fără îndoială, în acest caz, despre o populație care se adăpostea de război și persecuții. Nu au fost găsite nici acolo, nici în altă parte, în vreo altă peșteră ce a fost locuită, dovezi care să indice faptul că ne găsim față în față cu „rasa care va veni“, cum o numea Bulwer-Lytton, și care stăpâneşte o energie secretă și redutabilă în orașele sale subterane.

Misterul rămâne încă de nepătruns, căci amplitudinea și diversitatea anomaliilor temporale care se manifestă în anumite peșteri este deconcertantă. Totul se petrece ca și când în aceste locuri timpul, aşa cum noi îl cunoaștem, ar fi suspendat, nu ar exista deloc, ca și când peștera respectivă ar fi o sui generis sferă de atemporalitate, în care concepția noastră rigidă despre timp este anulată. Dar este oare vorba despre un fenomen natural? Sau acesta este efectul unei tehnologii anume? În acest din urmă caz, ne putem pune următoarea întrebare: Cine o stăpâneşte?

Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanţă Costineşti 2012, volumul 1, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.

(pentru conf. C.M.)

luni, 23 septembrie 2013

SUCURI VINDECATOARE



Legumele proaspete sunt primele pe lista alimentelor, atunci când vine vorba despre sănătate.  Sucurile obţinute din legume proaspete fac minuni pentru sănătate, datorită aportului ridicat de vitamine şi de minerale pe care îl aduc organismului.
SUCUL DE ROŞII PROTEJEAZĂ INIMA
Sucul de roşii este ideal în primul rând pentru inimă, întrucât acesta are proprietatea de a fluidiza sângele, prin urmare, reduce riscul afecţiunilor vasculare, precum cardiopatia ischemică sau insuficienţa cardiacă. În acest sens, e nevoie să se ţină o cură în care să se bea 200 ml de suc de roşii de trei ori pe zi, timp de o lună. Acesta se bea imediat după preparare. 

SUCUL DE ARDEI GRAS PREVINE BALONARE ŞI ÎNTĂREŞTE PĂRUL ŞI UNGHIILE 
Persoanele care au probleme cu părul: fie le cade, fie este lipsit de strălucire şi se toceşte rapid, e bine să facă o cură cu suc de ardei gras. Datorită conţinutului bogat în siliciu, sucul de ardei gras întăreşte nu doar rădăcina firului de păr ci şi unghiile. În plus, e util în caz de crampe sau de balonare. De preferat e să se bea proaspăt, cu înghiţituri mici, cu jumătate de oră înainte de mesele principale. În plus, trebuie menţionat faptul că este mai eficient în combinaţie cu alte sucuri: o parte suc de ardei gras, două părţi de suc de spanac şi două de suc de morcovi. 
ŢELINA DRENEAZĂ BILA, IAR CARTOFUL VINE DE HAC ULCERULUI 
Sucul de ţelină este depurativ natural, drenează bila şi elimină gazele intestinale, dacă se beau zilnic câte trei pahare cu suc pentru 15-20 de zile.

SUCUL DE CARTOFI tratează ulcerul. Pentru un gust uşor de suportat e bine să fie băut în amestec cu suc de morcovi, timp de o lună; câte o jumătate de pahar cu suc de patru ori pe zi. Pentru diabetici este suficientă o cură de zece zile.

SUCUL DE CASTRAVETE, IDEAL ÎN BOLILE DE RINICHI

Un alt aliment pe care îl folosim de obicei la salată, castravetele, poate fi făcut şi el suc. Acesta e recomandat, de obicei, fie în combinaţie cu sucul de morcovi şi ridiche neagră, fie cu sucul de morcovi şi sfeclă roşie. La fel ca în cazul celui de roşii, e nevoie de 200 de mililitri de suc de castraveţi, însă combinat cu un amestec în părţi egale de 200 de mililitri din produsele mai sus menţionate. O cură de o lună poate dizolva pietrele la rinichi, în plus, sucul de castraveţi este un bun diuretic şi dă rezultate în bolile de rinichi, cum este litiaza renală. 
SFECLA ROŞIE COBOARĂ VALORILE TENSIUNII 
Persoanele care au tensiunea mare e indicat să bea suc proaspăt de sfeclă roşie, câte un pahar pe zi, în trei reprize.
SUCUL DE CEAPĂ combate ateroscleroza. La sucul obţinut dintr-un kilogram de ceapă roşie se adaugă 300 de grame de miere. Se pune sucul la frigider şi se iau câte 50 de mililitri pe zi, timp de trei-patru luni. 

SUCUL DE CEAPA COMBATE ATEROSCLEROZA 
Una dintre cele mai raspandite afectiuni, ateroscleroza, manifestata prin ingrosarea peretilor arterelor, poate fi combatuta cu ajutorul sucului de ceapa.
Preparare si utilizare: In sucul obtinut dintr-un kilogram de ceapa rosie adaugi 300 de grame de miere. Tii sucul la frigider si iei din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni. Un pahar de suc de ceapa pe zi, diluat cu putina apa, suc de telina sau de morcovi, alunga astenia. 
SUCUL DE SPARANGHEL, UN BUN DIURETIC

Cura cu suc de sparanghel este eficienta in cazul tulburarilor renale. Are actiune diuretica datorita unei substante numite sparanghina.
Preparare si utilizare: Se bea un pahar pe zi, indoit cu putin suc de morcovi. In combinatie cu suc de telina, alunga oboseala. 

TOP 3 SUCURI NATURALE CARE ŢIN LA DISTANŢĂ BOLILE DE INIMĂ, AFECŢIUNILE RINICHILOR ŞI CANCERUL 
Folosirea sucurilor pentru purificarea, regenerarea şi vindecarea organismului este recomandată din două motive întemeiate: pe de o parte, pentru că partea esenţială se află în seva lor care se obţine sub formă de suc, iar pe de altă parte, pentru că sucul de legume crude este asimilat în organism în aproximativ 10-15 minute şi este folosit aproape în întregime pentru hrănirea şi regenerarea ţesuturilor, cu un efort minim al aparatului digestiv. 
1 - SUCUL DE CASTRAVEŢI DIZOLVĂ PIETRELE LA RINICHI 
Răcoritor, sucul de castraveţi este un bun diuretic şi dă rezultate în bolile de rinichi, cum este litiaza renală.
Preparare şi utilizare: Amestecaţi 200 ml de suc de castraveţi cu 200 ml de suc de morcovi şi de ridiche neagră, plus putţnă miere. La fel de bun este amestecul de suc de castraveţi, morcovi şi de sfeclă roşie.
 

2 - SUCUL DE CEAPĂ COMBATE ATEROSCLEROZA
Una dintre cele mai răspândite afecţiuni, ateroscleroza, manifestată prin îngroşarea pereţilor arterelor, poate fi combătută cu ajutorul sucului de ceapă. 

Preparare şi utilizare: în sucul obţinut dintr-un kilogram de ceapă roşie adăugaţi 300 de grame de miere. Ţineţi sucul la frigider şi luaţi din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni. 
3 - SUCUL DE SFECLA ŢINE CANCERUL LA DISTANŢĂ
În cartea sa despre tratarea cancerului cu ajutorul sucurilor de legume, vândută în peste un milion de exemplare la nivel mondial, Breuss recomandă o combinaţie de sucuri (sfeclă roşie – 100 ml, ţelină – 50 ml şi morcovi – 300 ml), care se obţine uşor cu ajutorul unui storcător electric. În opinia terapeutului, sucul de sfeclă este cel mai important deoarece blochează dezvoltarea tumorilor.


Datorită vitaminelor, fibrelor insolubile, flavonoidelor, dar şi efectelor antioxdinate, sfecla roşie poate fi folosită cu succes în prevenirea şi combaterea leucemiei, cancerului colo-rectal, cancerului pulmonar şi a celui gastric. În cazul leucemiilor se recomandă consumul a 450 ml din sucul Breuss, zilnic, timp de două luni. După 15 zile de pauză, cura poate fi reluată. Conform specialiştilor, aceasta terapie nu intră în opoziţie cu niciun altfel de tratament, fie el alopat sau naturist.

sursa: http://www.doctorulzilei.ro/sucul-de-rosii-este-ideal-pentru-inima-iata-si-alte-sucuri-vindecatoare/  
CAISELE – FRUCTELE ZEILOR . 8 BENEFICII PENTRU SANATATE

Caisele (Prunus armeniaca) sunt un gen de fructe inrudite cu prunele. Caisele sunt originare din Armenia si partile de granita dintre cele 2 continente: Europa si Asia. 
Caisele sunt cultivate de secole in China si Europa, grecii fiind cei care le-au adus de pe teritoriul Armeniei.
Gustul caiselor li s-a parut atat de bun, incat i-au atribuit sorginte divina, socotindu-l un nectar al zeilor, iar caisele au devenit ofrande pentru zei.
Mai mult, se credea ca cei care consuma aceste fructe vor avea un trup tanar si viguros si o minte agera, pana la varste inaintate. 

Caisele sunt o sursa excelenta de vitamina A, o sursa bogata de vitamina C, fibre si potasiu.

Caisele contin antioxidanti puternici din categoria carotenoizilor, care le dau culoarea specifica, portocalie, galbena, rosie, precum si antioxidantii luteina si zeaxantina. Un alt antioxidant important care se gaseste in compozitia caiselor este licopenul.
Caisele mai contin vitamine din complexul B, vitamina E si K.

Dintre minerale, caisele sunt bogate in calciu si magneziu, dar contin si fosfor, fier, precum si urme de cupru, zinc, seleniu, mangan. 
CURA CU CAISE 
Zilnic se consuma 0,5- 1 kg de caise, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale.

O cura cu caise dureaza minim 14 zile, sau 1-2 zile daca se consuma numai caise.  

Caisele uscate sunt foarte sanatoase, dar de cele mai multe ori sunt conservate cu dioxid de sulf, de aceea ne vom uita cu atentie pe eticheta, cautand doar acele fructe care sunt obtinute prin simpla uscare si nu contin conservanti.
MIEZUL DIN SAMBURELE DE CAISA 
In medicina chineza, miezul de cais, era folosit ca remediu pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronsita, emfizemul sau tusea cronica. Miezul de caisa contine cianati care nu sunt benefici pentru sanatate, de aceea nu se consuma in cantitati mari. 
CAISELE - PROPRIETATI TERAPEUTICE

Doza minima pentru a obtine efecte terapeutice de pe urma administrarii acestor fructe este de 350 de grame pe zi, aproximativ 10 caise crude. 
CAISE BENEFICII: AFECTIUNI RESPIRATORII
In caz de bronsita, astm, tuberculoza - se fac de doua ori pe an cure cu miez de samburi de caisa, care au un efect imunostimulator si previn agravarea acestor afectiuni.
Se consuma 3 mieji, dimineata, la micul dejun, timp de 30 zile.

Intre cure se lasa o perioada de minim 2 luni.
Consumul fructelor are de asemenea, efecte antioxidante si antiinflamatorii prevenind aparitia astmului si a afectiunilor pulmonare cronice. 
CAISE ȘI CANCERUL
S-a descoperit ca licopenul, o substanta antioxidanta care da culoarea galben-portocalie caiselor are un efect puternic de preventie a dezvoltarii celulelor tumorale la nivelul prostatei.

Amigdalina sau vitamina B17 din miezul de caisa este unul din cei mai importanti antitumorali in cancerul de san. Se consuma cate 5 samburi de caisa/zi, timp de 30 de zile. Intre cure se face o pauza de o luna. Acest tratament este indicat si in cancerul pulmonar.

Anumiti compusi din caise (pectina), dar si din samburi sunt factori preventivi impotriva cancerului de colon. 
CAISE: DEGENERESCENTA MACULARA 
Vitamina A si beta-carotenii reduc riscul degenerescentei maculare si a cataractei, ajutand la pastrarea vederii timp indelungat. Caisa este unul din cele mai bogate alimente in vitamina A, fiind intrecuta doar de catina. O singura caisa furnizeaza aproximativ 20% din necesarul zilnic de vitamina A al unui adult. 
CAISE BENEFICII:  
PROTECTIE CARDIOVASCULARA

Numerosi nutrienti din caise cum ar fi vitaminele A, C, antioxidantii, potasiul protejeaza vasele coronariene impotriva depozitelor de colesterol si cresc elasticitatea vaselor de sange, prevenind hipertensiunea. 
 IMBUNATATIREA MEMORIEI 
Samburii de caisa contin vitamine din complexul B, lecitina si acetilcolina, substante care ajuta la intarirea memoriei. Se consuma 5 caise cu miezul din sambure/zi, in cure de 2 saptamani, cu 2 saptamani pauza intre cure. 
 CONSTIPATIE

Curele cu caise sunt remedii eficiente impotriva constipatiei, aceste fructe fiind foarte bogate in fibre (celuloza, pectina) si sorbitol- un laxativ natural.
Caisele regleaza tranzitul intestinal si impreuna cu samburii pot fi consumate ca tratament adjuvant in litiaza biliara.

In plus, caisele pot fi incluse in orice dieta de slabit, deoarece au putine calorii si confera satietate prin aportul de fibre.

CISTITA

Cura cu fructe de caise este foarte recomandata in infectiile urinare, deoarece au ca efect alcalinizarea urinei ceea ce creste efectul antibioticelor. 
 FRUMUSETEA SI SANATATEA PIELII

Caisele previn imbatranirea prematura a pielii si trateaza eficient acneea, ridurile si arsurile solare, datorita concentratiei crescute de vitamina A, care este esentiala pentru sanatatea pielii.

Se maseaza pielea cu pulpa unei caise bine coapte si se lasa 15 minute, apoi se curata cu apa calduta.

Acest remediu face minuni in cazul tenurilor grase.
Impotriva ridurilor se prepara o masca din pulpa unei caise bine coapte si miere.

Sucul de caise poate fi aplicat pe arsurile solare, pentru a le grabi vindecarea.




BUSUIOCUL – BENEFICII ALE CONSUMULUI

In biserica, busuiocul este folosit la sfintirea apei, a locurilor si a oamenilor, alunga duhurile rele si aduce belsug in casa. Pentru sanatate, busuiocul are foarte multe efecte benefice asupra organismului nostru. 
ORIGINILE PLANTEI 
Originar din India si cunoscut inca de acum 3 milenii, busuiocul s-a raspandit in intreaga lume. In India se spune ca busuiocul este planta lui Krishna si a lui Vishnu, doua zeitati hinduse, si ca un bun hindus nu se duce la culcare fara o ramurica de busuioc de piept pentru a calatorii pe taramurile paradiasiace in timpul somnului. In Romania, busuiocul a fost cunoscut si numit ca fiind planta dragostei si a feritilitatii iar la greci este o planta sacra.

BUSUIOCUL SI ROLUL SAU IN BISERICA CRESTIN-ORTODOXA 
In biserica, busuiocul este folosit la facerea aghiasmei si la sfintit. Cu ajutorul unui buchetel de busuioc, care se scufunda in aghiasma, se imprastie apa sfintita pentru curatarea si sfintirea unui loc si pentru alungarea duhurilor rele. De asemenea, in slujbele din casa, apa se sfinteste cu ajutorul unui buchetel de busuioc si a unei cruci din argint. Busuiocul se pune si la icoane pentru a atrage protectia lui Dumnezeu asupra casei si asupra oamenilor din ea. De Boboteaza, fetele nemaritate isi pun busuioc sub perna pentru a-l visa pe cel ursit.
10 BENEFICII ALE BUSUIOCULUI
PREVINE SI VINDECA TOXIINFECTIILE ALIMENTARE 
In perioada Pastilor, toxiinfectiile alimentare sunt foarte des intalnite. In acest sezon, substantele volatile continute de busuioc sunt cele care ne feresc de infectiile tubului digestiv cauzate de bacteriile din alimente. Pentru a evita sau vindeca toxiinfectiile alimentare se recomanda consumarea busuiocului crud in salate, ca si condiment in prepararea mancarurilor sau sub forma de ulei volatil in apa. Busuiocul distruge E.Coli, stafilococul auriu si listeria. El este bun si in cazurile de diaree.

UN PUTERNIC DETOXIFIANT 
Dupa masa bogata de Pasti, o cura de detoxifiere este necesara. Oamenii de stiinta au descoperit ca frunzele de busuioc contin niste substante care actioneaza direct asupra celulelor hepatice, crescand potentialul lor metabolic si determinand o reactie in lant: creste viteza de metabolizare a toxinelor (carne, prajeli, E-uri, coloranti, pesticide etc.), creste sinteza enzimei care distruge alcoolul din corp, scade efectul nicotinei, scade absorbtia grasimilor etc. Toate aceste efecte se pot vedea si dupa trei saptamani de consumat cate o cana de ceai de busuioc in fiecare zi. Dupa Sarbatorile Pascale, o cura cu busuioc este foarte buna pentru detoxifierea organismului.

 REDUCE GLICEMIA

Prea multe prajituri de Pasti? Datorita efectelor pe care busuiocul le are asupra functionarii ficatului si a pancreasului, acesta din urma raspunde mai bine la variatiile glicemice din organism si poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie glicemica. Oamenii de stiinta spun ca busuiocul este o planta miraculoasa in tratarea diabetului de tip II. 
TONIC AL SISTEMULUI NERVOS 
Oamenii de stiinta sustin ca busuiocul contine substante active care ajuta la o mai buna oxigenare celulara. De asemenea, el reduce nivelul de cortizol din organism. Astfel, organismul nostru reactioneaza mai bine in fata conditiilor de stres inducand un sentiment de bine, o stare de optimism si de incredere.

ADJUVANT IN OBOSEALA SI OBOSEALA CRONICA 
Datorita faptului ca busuiocul este un tonic al sistemului nervos si are actiune antidepresiva, s-a constatat ca este foarte bun si in tratarea oboselilor si a eforturilor intelectuale prelungite. Consumul de infuzie de busuioc stimuleaza circulatia cerebrala si ajuta la relaxarea si refacerea psihomentala. Se recomanda administrarea unui amestec de 4 linguri de pulbere macinata amestecate cu 12 linguri de miere si patru de polen, in cure de 10 zile cu 5 zile pauza, cate 4-6 linguri pe zi.

RISCUL DE INFARCT
Consumul de busuioc protejeaza arterele coronare, subtiaza sangele, il purifica, previne depunerea colesterolului si scade tensiunea arteriala datorita substantelor antioxidante pe care acesta le contine. Folosit in salate, in infuzii sau ca si condiment, busuiocul poate reduce riscul de infarct.

VIERMII INTESTINALI
Busuiocul are proprietati antibacteriene si diuretice si ajuta la eliminarea viermilor intestinali, actionand ca un antibiotic fara sa afecteze flora bacteriana in vreun fel. De asemenea, busuicul actioneaza ca tonic asupra stomacului si intareste sistemul imunitar. 
CISTITA
Datorita proprietatile sale antiinflamatoare, diuretice, antivirale si antibiotice, o cura cu busuioc poate vindeca cistita. Cura se tine 7-14 zile, timp in care, zilnic, se beau 3 cani de ceai de infuzie in care se adauga cate 3 picaturi de ulei volatil de busuioc.
 DURERILE REUMATICE 
Cercetatorii de la Colegiul de Farmacie Poona din India au facut un studiu in urma catora tinctura de busuioc a redus inflamatiile reumatice cu 73 % in cazurilor bolnavilor suferinzi. Se recomanda folosirea cataplasmelor cu tinctura sau cu infuzie de busuioc in locurile dureroase, de cateva ori pe zi. De asemenea, tinctura de busuioc se poate administra si intern, diluata in apa (1 lingurita la 100 ml). 
AFECTIUNILE RESPIRATORII
Datorita proprietatilor sale antiinflamatoare, revigorante si energizante, busuiocul poate trata afectiunile respiratorii. Consumul de ceai sau de pulbere de busuioc este foarte eficient in cazurile de bronsita, astm si artrita.


3 ALIMENTE CARE ALINA DURERILE DE ARTRITA 

Mancand ce trebuie, tii sub control afectiunile articulatiilor si astfel alini simptomele neplacute.

- GHIMBIR
 De ce? Contine compusi care actioneaza similar cu medicamentele antiinflamatoare. Daca iei anticoagulante, e indicat sa intrebi medicul daca ai voie sa consumi acest aliment, pentru ca ghimbirul are aceeasi proprietate. Cum il consumi: de preferat, in fiecare zi. Pune cateva felii de ghimbir intr-o cana cu apa clocotita si prepara un ceai aromat, bun si pentru zile reci. Rade-l peste carnea la gratar sau adauga-l in sosuri ori supe-creme.

- ARDEI ROSU
 De ce? Contine o cantitate importanta de carotenoide care lupta cu inflamatiile, precum si o doza mare de vitamina C, mai mult decat dublul dozei zilnice recomandate. Cei care au carenta de vitamina C prezinta un risc mai mare de a dezvolta o boala inflamatoare. Cum il consumi: ar fi bine daca ai manca in jur de trei ardei rosii (cruzi) pe saptamana. Nu-i mult, nu?

- DOVLEAC
 De ce? Betacarotenul si betacriptoxantina sunt doi antioxidanti foarte puternici din dovleac care previn inflamatiile. Cum il consumi: copt sau adaugat (sub forma de piure) intr-un iaurt - un desert delicios, slab caloric si foarte sanatos. Pune o lingura de piure in sosuri ori consuma o supa aromata de dovleac. Ai grija, ca e purgativ!


 (C.M.)

sâmbătă, 21 septembrie 2013

P’astea, le știați?



1. Un student e la examen si nu prea stie.  Profesorul ii zice :
- Măcar stii ce-i ăla un examen?
 - Da, este atunci cand doi oameni inteligenti vorbesc intre ei.
- Si daca unul dintre ei este idiot?

- Celălalt nu ia examenul...

2 . La Politehnica Iasi, profesorul Mangeron vazand ca un student nu stie  subiectul la examen spune :
-Daca-mi spui cate becuri sunt in incapere iti dau examenul.
Studentul, numarandu-le  rapid, spune:
-12, dom'profesor!
- Ghinionul tau, spune proful, sunt 13, si scoate un bec din sertar.
Toamna, la "re", studentul vine la fel de "bine” pregatit.
Profesorul:
- Pentru a-ti da examenul,iti pun aceeasi intrebare: câte becuri sunt in incapere ?
-13, dom'profesor!
-Regret, sunt numai 12, in sertar nu mai am nimic !
-Ghinionul dumneavoastră, spune studentul, si scoate un bec din buzunar.

3. Profesoara: Copii, ce ne da porcul ? Un elev: Carne ! Profesoara : Bravo ! Copii, ce ne da gaina ? Un alt elev :
Carne si ouă ! Profesoara : Bravo ! Copii, ce ne da vaca ? Un
al treilea elev: Teme pentru acasa!

4.Un student se duce la cantina si singurul loc liber este langa un profesor.  Neavand ce face, se aseaza acolo.
Profesorul spune:
- Porcul nu-i este prieten porumbelului.
Studentul raspunde:
- Bineee, atunci eu am zburat.
Enervat la culme, la examen, profesorul ii pune studentului cele mai grele intrebari, dar acesta raspunde la toate.

In cele din urma, profesorul il intreaba:
- Vezi pe drum un sac cu minte si unul cu bani. Pe care il iei?
- Pe cel cu bani.
- Eu l-aș lua pe cel cu minte.
- Fiecare ia ce n-are... 
 Profesorul, furios de-a dreptul, ii scrie pe lucrare  “BOU”.

Studentul revine la el si ii spune:
- Domnule profesor, v-ati semnat, dar nu ati trecut nota !!!!!

5. Un student ia nota 4 la examenul de Logica dar ii propune profesorului:
- Daca vă pun o intrebare logica si nu-mi raspundeti, imi mariti nota ?
- Da!
- Ce este ilogic dar legal, logic dar ilegal si ilogic si ilegal ?  Se gandeste profesorul.... nu stiu, si ii mareste nota. Studentul raspunde:
- Că dvs.. aveti 60 de ani si sunteti casatorit cu una de 24 este ilogic dar legal; ca sotia dvs. are un amant de varsta ei, este logic dar ilegal; ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei este si ilogic si ilegal.

 6. Directorul unui internat îi previne pe băieţi: - Dacă dă dracu' şi-l prind pe unul din voi în dormitorul fetelor, îl
amendez cu 10 Euro, a doua oară îl ard cu 20 de Euro şi a treia oară cu 40 Euro !
Din spate, o voce timidă:
- Dom' director, da' un abonament cât costă?"

7. Un preot explica la ora de religie :
- Dumnezeu l-a creat pe Adam si din o coastă lui Adam a creat-o pe Eva.
- Părinte, il intrerupe un elev, tata spune ca ne tragem din maimuțe.
- Ascultă, zice preotul, familia voastră este un caz particular. Eu vorbesc in general...

 8. Se spune că s-a petrecut la Politehnica din Bucureşti. Studenţii aveau examen, dar, nemergând la cursuri nici măcar nu-şi cunoşteau profa.
Un grup de studenţi aşteptau şi ei... Vine o tipă faină, cu un şal în jurul gâtului, iar unul din studenţi zice:
- Iată vine un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.... Şi toţi se prăpădesc de râs. Se uită tipa atent la ei şi intră în sală..
Studentul în cauză:
- Waw ! Am pus-o! E profa... Sigur mă pică ! Îşi încearcă totuşi norocul şi intră în sală. Când să tragă biletu’, profa întreabă:
- Tu eşti Mircea ?
- Eu sunt doamnă...., dau acum, sau vin la toamnă ?!

9. Lecţie de gramatică  la Târgu-Mureş ... Profesoara le explică elevilor despre gradele de comparaţie ale adjectivelor.
După ce termină, vrea să vadă ce au înţeles copiii şi le cere să dea exemple:
- Ionel, spune profesoara, dă un exemplu de adjectiv la cele trei grade de comparaţie. Se ridică Ionel şi spune: frumos, mai frumos, cel mai frumos.
- Bravo Ionel, spune profesoara, ai înţeles perfect. Ai nota 10! Ia să vedem acum dacă Anişoara a înţeles cum e cu gradele de comparaţie.
Se ridică Anişoara şi spune : înalt, mai înalt, cel mai înalt.
- Bravo, Anişoara, ai şi tu un 10! Ia s-o vedem acum şi pe Ildiko. Se ridică Ildiko şi începe : adânc, mai adânc, ..ioi!

10. Clasă de maghiari la ora de limba română : „Gyury,
spune, te rog, o propoziţie!”
- "Duminică me duc la pedure".
- Gyury, dragă, nu-i bine.
-  "Atunce no me duc".

11. Elevii unei clase au fost  fotografiati, iar diriginta lor incerca sa-i convinga sa cumpere pozele : − Ganditi-va, copii, ce dragut va fi atunci cand veti fi mari si va veti uita la fotografii spunand : "Uite-o pe Oana - acum e avocat" ....sau "Uite-l pe Mihai - acum e doctor"...
Din clasa se aude o voce: − Uite-o pe diriga - acum, daca n-a murit, e este o baba ramolita....!!!

12. Profesorul zice : "Domnișoară, din pacate pentru tine, nota pe care o ai incepe cu p. Bânuiesc ca stii ce nota e, nu ...?"
Studenta: ..."pinci !?"

13. Profesorul de matematica Grigore Moisil, la o ora de matematica. Dupa ce a citit prostiile pe care le-a debitat unul dintre studenti intr-o lucrare, il cheama pe studentul respectiv la el, il pupa pe frunte si zice:
- Poti sa te lauzi la toata lumea ca profesorul Grigore Moisil te-a pupat in fund, ca asta nu-i cap !

14. Un tip se plimba cu fiul sau pe strada.
La un moment dat, baietelul saluta un trecator.
Tatal sau il intreaba:
-De unde-l cunosti?
-E un ecologist; de cate ori mergi tu in delegatie, vine pe la

noi si o intreaba pe mama:"E curat aerul pe aici?" 

 (C.M.)

joi, 19 septembrie 2013

Eliminarea pietrelor de la ficat și de la vezica biliară.



Să vă povestesc cum am ajuns să descopăr ceea ce niciun medic nu o să vă spună niciodată.

În timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat să fac și o ecografie abdominală deoarece este oricum cuprinsă în abonament, și nu strică. Am decis să fac și această verificare. Doar că, m-a luat total prin surprindere atunci când medicul mi-a comunicat că am pietre la ficat.
- Imposibil, am replicat eu.
- Da, două pietre de câte 13 mm în colecist (fiere). Mi-a recomandat să-mi scot fierea.

Am sărit ca ars.
- Eu, operație? Păi sunt sănătos tun!

Până la urmă, șocul a trecut și am început să consult mai mulți medici și să mai fac vreo trei ecografii. Așa era. M-am resemnat. 

Cum nu voiam nici să aud de operație, am început să caut pe internet cu toată febrilitatea, metode de eliminare nechirurgicală a pietrelor. Am căutat pe sit-ul revistei pe care o citesc toate babele, Formula AS, și, până la urmă, am găsit o metodă naturistă a lui Valeriu Popa, apărută în nr. 379 al revistei. Mi-a luat foarte mult timp să găsesc acel articol despre care toată lumea vorbea laudativ, dar nimeni nu mi-l putea pune la dispoziție.

Rețeta este cam aceasta: să bei ulei amestecat cu suc de lămâie și să ții o pernă (compresă) caldă la ficat. 
Mi s-a părut bun acest tratament dar am decis să mai caut. Am aflat că în Grecia antică, se utiliza cura de ulei de măsline amestecat cu zeamă de lămâie. După acest tratament se spunea că vei elimina niște chestii verzi. 
Se susținea că această cură te vindecă și de alte boli.

Până la urmă, am dat pe Youtube, de un interviu în limba engleză ,acordat de un anume Andreas Moritz, care făcuse acea emisiune tv. în urmă cu vreo 15 ani. Omul părea foarte bine documentat, bineintenționat și modest.

Am aflat din acea emisiune foarte multe amănunte despre ficat și rolul său în organism. El spunea că pietrele se formează mai întâi în ficat (fază în care nu pot fi evidențiate la ecograf) și mai apoi cad în fiere. De fapt, noi am avea în ficat mii de pietricele minuscule care, dacă se măresc, încep să apară diverse blocaje în organism; aceasta, deoarece ficatul nu mai poate elimina toxinele care apar inevitabil în corp, din varii motive (regim de viață, stres, hrană, program de hrănire neadecvat etc). 
Aceste toxine sunt depozitate în diversele organe ale corpului din cauza nevoii ficatului de a scăpa de ele.
Vorbitorul spunea că experimentase pe mulți oameni metoda lui de eliminare a pietrelor de la ficat și chiar scrisese o carte pe această temă.

I-am căutat cartea, i-am citit-o și am realizat că metoda de eliminare era cam aceeași cu cea despre care auzisem mai înainte la noi în țară (Valeriu Popa), și care apăruse în revista Formula AS. Tipul descoperise, în plus, o metodă pentru eliminarea mai ușoară a pietrelor, printr-o tehnică de dilatare a canalelor. Folosea sarea-amară (sulfatul de magneziu).

Am încercat să discut despre aceasta și cu mai mulți medici dar, toți erau din capul locului absolut împotriva metodei. Ei o țineau pe-a lor: operația. Au încercat să mă panicheze spunându-mi că pot ajunge la insurmontabile complicații, dacă fac acel tratament.

M-am decis să mă operez, dar înainte, mi-am zis că dacă tot le voi scoate chirurgical, de ce, cu o zi înainte de operație, să nu încerc și metoda neinvazivă despre care auzisem și citisem atât de multe. 
Mi-am făcut cruce, am stat nemâncat o zi și seara am băut sarea amară și uleiul. După ce am băut uleiul, nu m-am simțit prea bine: n-aveam dureri dar aveam o senzație de rău, de greață, evident, din cauza uleiului înghițit. 
Asta a durat până când am eliminat toate pietrele. Imediat, m-am simțit ușor și parcă eliberat. Aveam atâta energie de parcă aș fi putut și zbura.

Deși mi se spusese că aveam două pietre de 13 mm, aflați că am eliminat peste 50, cu dimensiuni între 15-13 mm și, sper că nu exagerez, câteva sute mult mai mărunte.

A doua zi am făcut ecografie. Ficatul meu devenise mai suplu, se dezumflase, cu vreo 3 cm.

Din acea zi, viața mea s-a schimbat în totalitate: am devenit mai vioi, mai plin de viață, mai multă disponibilitate, gândesc mult mai clar, am mai multă energie și nu mă mai simt obosit de loc. Capacitatea mea la efort a crescut foarte mult.

Pe pielea mea am aflat că majoritatea dintre noi avem ficatul înfundat cu tot felul de mizerii care se pietrifică în timp. Aceste pietre sunt în mare parte din colesterol și prezența lor în ficat diminuiază mult capacitatea acestui extraordinar organ de a-și îndeplini multiplele funcțiuni pe care le are.

Dau mai jos căteva date despre rolul ficatului în organism, după care prezint modul cum se face cura de curățare a ficatului și eliminare a pietrelor.

 Cine dorește poate să vadă și filmul cu conferința lui Andreas Moritz, accesând : 
http.//www.youtube.com/wach?v=Q52JKIzBJ8s&list=PL6DB1829318F93A55&index=21&feature=plpp video.

Am considerat că este de datoria mea să fac cunoscut acest procedeu care poate ajuta mulți oameni.
Multă sănătate!




Despre ficat. 
Este un organ extrem de important al corpului și are un rol esențial în procesul digestiv și în asigurarea nutrienților către celulele corpului, dar și în detoxifiere, curățarea sângelui de toxine, metale grele, viruși, paraziți etc.

Ficatul metabolizează lipidele în exces, elimină din corp diversele E-uri alimentare, multele chimicale ascunse în semipreparate sau chiar în alimente proaspete. Metabolizează, de asemenea, alcoolul ajuns în organism.

Ficatul joacă un rol foarte important în asigurarea creșterii și funcționării celulelor corpului. Dacă ficatul nu mai funcționează bine și la parametri necesari, celulele corpului nu mai primesc cantitatea necesară de nutrienți, deșeurile din corp nu se mai elimină, toxinele vor fi recirculate în organism și, în drumul lor, vor îmbolnăvi diferitele organe sau vor compromite fluxurile unei funcționări normale a corpului. Sistemul nervos și cel endocrin nu vor mai controla corect diversele organe.

Analizele de laborator nu prezintă date exacte deoarece chiar și la o funcționare de doar 40% corectă, rezultatele vor arăta ca fiind în parametri.

Aproape toate bolile din corp sunt inițiate de nefuncționarea corectă a ficatului.

Ficatul are doi lobi și arată ca doi copaci cu ramurile goale. Pe lângă rolul de procesare a nutrienților, de metabolizare și anulare a substanțelor toxice, inclusiv a alcoolului, fiecare celulă preia din sânge și toxinele, pe care le elimină împreună cu bila, în aceste mici canale care străbat întregul ficat. Toate aceste rămurele goale pe dinăuntru, se unesc în canale mai mari, după care se unesc în canalele principale care vin de la fiecare lob al ficatului, pentru ca, în sfârșit, să se unească în principalul canal biliar.

Prin acel canal biliar se scurge bila către colecist (o pungă plasată sub ficat). Bila este o substanță asemănătoare cu un gel uleios de culoare galben-verzui.

Bila are rolul de a ajuta în procesarea hranei.

În momentul în care bolul alimentar ajunge în stomac, fierea se contractă și împinge bila în canalul biliar comun (cca 10 cm) de unde, ajunge în intestinul subțire. Când bolul alimentar ajunge în intestin,  bila trebuie să fie prezentă, altfel nu va fi procesată și va fi eliminată fără ca organismul să rețină nutrienții.
Ficatul secretă cam 1 litru și jumătate de  bilă pe zi. Această substanță este atât de prețioasă pentru organism încât nu este eliminată ci, o mare parte din ea, este resorbită în intestinul gros și recirculată din nou către ficat, pentru a fi refolosită.
O mare parte din nutrienții prelevați din hrana procesată, o constituie colesterolul sub formă de cristale. Colesterolul ”bun” este un element de bază în construcția tuturor țesuturilor. El este prezent în oricare dintre mușchi, în pereții organelor corpului etc. Însă, colesterolul în exces este prelevat de ficat din sânge și eliminat prin canalele biliare. Cristalele de colesterol au tendința de a adera unele de altele (se lipesc) ajutate și de compoziția uleioasă a bilei. În felul acesta, în timp, aceste grămăjoare de cristale de colesterol, formează ceea ce cunoaștem noi a fi ”pietrele” de la ficat și vezică biliară. Aceste formațiuni pietrificate încep să blocheze canalele biliare (întâi, pe cele mai mici, evident, și apoi pe cele mai mari). În faze avansate, ele pot bloca complet întregul lob.

Ficatul se poate mări cu cca 10 cm, ca urmare a aglomerării și creșterii în dimensiune a acestor ”pietre”. În plus, la aceste aglomerări lipicioase pot adera și multiple alte formațiuni grase care conțin metale grele, calciu, diverse săruri etc. Și, în final, totul se calcifiază.

Abia atunci sunt observabile la ecograf. Până la acestă fază, medicul îți va spune doar că în ficat apar unele ”structuri grase”.

Când ficatul devine aproape plin cu pietre, unele se mai desprind și ajung în fiere.

După o masă mai grasă sau cu alimente mai greu de digerat, fierea se contractă mai puternic, ocazie cu care aruncă și o parte din pietrele adăpostite de ea, în canalul biliar colector. Cele mai mari, vor putea bloca canalul, ceea ce va provoca dureri atroce în partea dreaptă sau în capul pieptului. Uneori, sunt confundate cu durerile de stomac, căci apar imediat după masă.

Durerea încetează abia după ce piatra a reușit să iasă, să se deblocheze. Dacă piatra nu se deblochează, bila nu mai poate ieși spre intestin și va trece în sânge, ceea ce va provoca îngălbenirea pielii bolnavului(faza de icter).

Canalul biliar comun, chiar înainte să iasă din intestinul subțire, se unește cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Dacă piatra se blochează chiar în acel punct, nici acizii pancreatici nu vor mai putea fi eliminați, ceea ce va conduce la pancreatită, , o afecțiune foarte gravă, în majoritatea cazurilor letală. Cu astfel de afecțiuni (obturări) pacientul nu poate rezista mai mult de trei zile, după care trebuie operat.

 Acest articol prezintă o metodă care provoacă, în primul rând dilatarea canalului biliar, care va ușura eliminarea pietrei.

Dacă se dizolvă 30 gr.de sare amară (sulfat de magneziu) într-un pahar cu apă și se bea, canalul biliar se dilată suficient (cca 3 cm în secțiune) pentru ca piatra să se deblocheze. Eliminarea este mult ajutată și dacă se pun comprese cu o substanță caldă sau încălzită plastă pe zona dureroasă. Medicina noastră (nenaturistă) știe un singur remediu: operația.

Dacă fierea este eliminată chirurgical, bila va curge în continuu, picătură cu picătură, în intestinul subțire. Amestecată cu hrana ea va fi bine tolerată de organism, dar în lipsa hranei, bila va roade permanent din pereții intestinului subțire, căci e ca o picătură ”chinezească” care cade mereu în același loc, provocând iritații, stări de rău, ulcerații (prin penetrarea peretelui intestinului), cancer.

În plus, în momentul în care hrana ajunge în intestinul subțire, ea nu va mai întâlni suficientă bilă, ceea ce va provoca balonări, iar omul se va hrăni degeaba căci procesarea nu va mai fi completă, mare parte din hrană pierzându-se. Acesta este motivul pentru care medicii recomandă celor cărora li s-a extirpat fierea, să consume toată viața acizi biliari sub formă de pastile, imediat după masă.
Oricum, după eliminarea ferii, nu se va mai putea vorbi despre o corectă funcționare a ficatului. Pe lângă faptul că celulele nu vor mai primi în cantități suficiente nutrienții de care au nevoie, sângele nu se va mai detoxifia atât cât ar fi necesar. O mulțime de toxine, viruși, metale grele, bacterii, se vor afla mereu în circuitul sangvin întârziindu-se la nesfârșit eliminarea lor din corp.

Pentru a scăpa, măcar temporar, de acest balast otrăvitor, organismul găsește alte soluții. Mai întâi va încerca să le elimine prin alte organe de excreție: rinichi, pile, respirație. Dacă nici acest lucru nu va fi suficient (și, de obicei, nu este) organismul va căuta, în interiorul său, diferite locuri și organe unde să trimită aceste deșeuri. Desigur, acestea nu pot fi decât paliative, până când ficatul își va putea îndeplini corect sarcinile (adesea, asta nu se va mai întâmpla niciodată).

Depozitarea în alte organe a acestor deșeuri va provoca disfuncționalități în acele organe care, până la urmă, se vor îmbolnăvi.

Dacă ele sunt acumulate în articulații, rezultă binecunoscutele boli ale articulațiilor (mai ales la cei vârstnici; asta nu pentru că sunt bătrâni ci pentru că s-au expus o mai lungă perioadă la aceste riscuri).

Una dintre principalele funcțiuni ale ficatului este să sintetizeze zahărul în glucoză, (principala hrană a creierului). Un ficat afectat nu mai poate hrăni corect și suficient creierul, și de aici: oboseala, depresiile, boli precum demența, Alzeimer, Parkinson, scleroza multiplă etc.

 Dacă metalele grele nu mai sunt eliminate, se poate ajunge la Alzeimer (exces de aluminiu) sau alte boli grave, cu orizont letal.

Un ficat bolnav, nu poate procesa suficient și corect toate proteinele din sânge, ceea ce va face ca ele să se depoziteze în sânge sau în pereții sanguini. Poate apărea o creștere excesivă a globulelor roșii; crește nivelul de hemoglobină. Consecința: sângele devine mai gros și formează cheaguri care pot bloca diverse vase de sânge. Se poate ajunge astfel la infarct sau la paralizie. Când proteinele se depun pe pereții vaselor de sânge, se vor forma testuri groase de colagen care vor putea bloca circulația.

Dacă colesterolul în exces nu este eliminat suficient, de către ficat și el se va depune pe pereții vaselor de sânge reducându-le secțiunea. Asta poate însemna probleme în plus pentru inimă și blocarea circulației sângelui către diverse organe care se vor îmbolnăvi sau cangrena. (mai ales terminațiile).

Sângele îngroșat încetinește transportul de hormoni, rezultând o activitate foarte crescută a glandelor și o dereglare a acestora (probleme în special cu tiroida).

Când ficatul este mărit, sângele trece greu prin el, și asta înseamnă un efort suplimentar pe care trebuie să-l depună inima (hipertensiune, palpitații, epuizarea inimii). Dacă ficatul nu reușește să elimine surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru în retenția de apă și sare, iar țesuturile încep să se umfle.

Un ficat blocat duce la ciroza hepatică.

Lipsa bilei din procesul digestiv poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb bine grăsimile, calciul și vitamina K, cu consecințe multiple.

Ficatul trebuie să secrete 1,5 l de bilă pe zi, dar din cauza blocajului se poate ajunge la extrem de insuficienta cantitate de 100 ml pe zi: digestie prostă și insuficientă, balonări, infecții, dereglări în flora intestinală, constipație, cancer etc.

Când celulele oaselor nu mai sunt suficient hrănite, apar probleme în partea osoasă a corpului, oase friabile, reumatisme etc.

Curios: știința ajuns să introducă în corpul uman camere de luat vederi mici cât o moleculă (nanobiți) dar medicii se fac că nu știu cum funcționează și ce-i trebuie corpului uman pentru a fi sănătos!!




Eliminarea pietrelor din fiere și ficat fără intervenție chirurgicală și fără durere.

Timp de 6 zile se bea suc de mere, câte un litru pe zi. (Înainte de mese sau la două ore după masă). În acea săptămână se vor evita băuturile sau hrana rece.(Pentru a se dilata canalele biliare, trebuie să se consume hrană sau băutură mai caldă sau măcar la temperatura camerei).

Nu se vor consuma prăjeli de niciun fel.

Nu se va consuma carne sau produse de origine animală (unt, ouă, lapte). Cel mai bine este să se adopte un regim de post (așa cum se cere, de exemplu, în Săptămâna Mare).

În ziua a 6-a să nu se consume medicamente de niciun fel.

 Ziua a 6-a

 Se mănâncă NUMAI de post.

După ora 14: nu se mai mănâncă nimic (se poate bea apă, dar NU de la frigider)

La ora 18, fix: se beau 200 ml de apă în care s-a amestecat bine o lingură (cca. 20 gr) sare amară (sulfat de magneziu). Este un purgativ iar rolul să este de a dilata canalele biliare, pregătindu-le pentru eliminarea pietrelor. Ea curăță intestinele, astfel ca pietrele, atunci când sunt eliminate, să aibă cale liberă.

Ora 20, fix: se bea al doilea pahar de apă cu sare amară (cantități, la fel ca mai sus).

Ora 21:30, fix: dacă nu ați avut scaun până la această oră, mai …încercați, sau poate faceți o clismă cu apă călduță.

Ora 21:40: amestecați 100 ml (cam o jumătate de pahar) de ulei de măsline cu 100 ml de suc de lămâie. (Sucul să fie curat, fără pulpă sau sâmburi). Amestecați-le într-un borcan de sticlă cu capacul închis și pe care-l clătinați de vreo 20 de ori.

Pregătii două porții: prima o veți bea la ora 22:00, fix iar pe cea de a două, (deci tot din 100 ml ulei măsline și 100 ml. suc de lămâie) o veți consuma la ora 22:20, fix. Dacă după ce consumați prima cantitate simțiți nevoia de a merge la toaletă, puteți amâna a doua porție cu 10 minute.

Ora 21:45: se aplică pe partea dreaptă (în zona ficatului, adică între ombilic și prima coastă) o mămăligă fierbinte, învelită într-un prosop. (Folosiți 1 kg. de făină de porumb)

Ora 22:00, fix:  Beți prima porție de amestec de ulei măsline-suc de lămâie. Pentru aceasta, stați în picioare și beți-l dintr-o dată, deoarece foarte repede va începe eliminarea în stomac a pietrelor de la ficat.

AȘEZAȚI-VĂ CULCAT, în pat, IMEDIAT.(esențial pentru eliminarea pietrelor) Stați pe spate sprijinit cu capul de o pernă. Dacă poziția vi se pare incomodă, puteți să stați pe partea dreaptă, cu genunchii trași spre piept.

STAȚI COMPLET NEMIȘCAT CEL PUȚIN 20 DE MINUTE, și încercați să nu vorbiți. În acest timp se vor elimina pietrele, fără durere.

Ora 22.20, fix: beți cea de a doua porție de amestec ulei-suc de lămâie. Cine a considerat necesar, poate să bea și o a treia porție de amestec (aceleași cantități), la ora 22:40.

Ora 22:45: Aplicați a doua mămăligă fierbinte, în aceeși zonă. O puteți îndepărta după ce s-a răcit.

A DOUA ZI, DIMINEAȚA

Ora 6:00: se bea cel de al treilea pahar de apă cu sare amară (200 ml apă în care ați topit 20 gr. sare amară.)

Ora 8:00, dimineața: se bea al patrulea pahar de apă cu sare amară (amestecați bine)

Ora 10.00: puteți consuma fructe sau suc de fructe.

Ora 11:00 : puteți începe să mâncați hrană de post. La masa de seară, sau începând cu ziua următoare, puteți intra în regim normal.

Este bine ca în primele două zile după procedeu, să faceți o clismă, pentru a elimina din intestinul gros eventuale pietre ramase. (Ele v-ar putea crea unele stări neplăcute din cauza toxinelor pe care le conțin).

Procedeul se poate repeta o dată pe lună, pentru cei care constată că mai au, sau s-au mai format, pietre la ficat.

Succes!

Nota: deocamdată, nu cunosc autorul acestui articol, pe care l-am primit prin corespondență scrisă.
(pentru conformitate,C.M.)