Anul 2011 şi mai departe (2)

Mesaj de la Kryon

(25 February 2011; channeler: Lee Carroll              
(continuare)

Este nepotrivit să atenţionezi Fiinţa Umană care locuieşte pe un vulcan să-şi găsească alt loc de supravieţuire, înainte ca vulcanul va izbucnească? Asta facem noi, atenţionăm. Cu toate acestea, vor exista destui care vor spune că dacă nu s-a întâmplat până acum, nu au motive să creadă că tocmai de acum înainte se va produce catastrofa. Eu le spun că este posibil să aibă o mare surpriză, căci lucrurile s-au mai schimbat între timp. Acest scenariu a început deja să se deruleze pe Mama Pământ.

Tot ceea ce s-a întâmplat şi va urma nu reprezintă o pedeapsă pentru umanitate, şi nici ultimele clipe de viaţă ale Gaei. Spun aceasta pentru a răspunde celor care, dintr-un anume interes, doresc să dea un ultimatum omenirii. Întregul proces în care a intrat sistemul vostru planetar reprezintă schimbarea necesară ascensiunii la o nouă dimensiune. Noul Pământ va avea o viaţă lungă şi mult mai fericită, va oferi un adevărat corn al abundenţei celor care îl vor însoţi în dimensiunile superioare.

În ultimele câteva săptămâni populaţii mari de peşte au murit în diverse locuri ale planetei. Tot astfel, s-a constatat cum în diverse locaţii, mii de păsări sălbatice au fost găsite moarte.Nu cu mulţi ani în urmă, zeci de balene au eşuat. Multă lume a apreciat că acestea erau semne prevestitoare ale sfârşitului lumii.

Balenele şi-au pierdut corecta orientare din cauza modificării magnetismului planetei care le-a perturbat „busolele” biologice. Harta lor biologică nu a mai corespuns noilor linii magnetice modificate ale Pământului. Toate vieţuitoarele care migrează au avut mari probleme de orientare din cauza acestor modificări magnetice. Generaţiile viitoare de animale îşi vor reface şi rememora noile hărţi care să le ajute la o corectă orientare.Următoarea generaţie nu se va mai confrunta cu acest tip de eroare.

Unii dintre voi ar putea concluziona că Mama Natură este foarte severă cu fiinţele de pe planetă. O asemenea apreciere nu ar fi corectă. Salturile care asigură existenţa speciei se fac cu unele pierderi ale indivizilor neadaptaţi. Dar lecţiile de reorientare salvează speciile de la dispariţie.

Dacă ne referim la peşti, trebuie să analizăm ce s-a întâmplat cu apa mărilor şi oceanelor în ultimii ani, datorită schimbărilor climatice şi, mai ales, a topirii gheţarilor. Straturile de apă cu anumite direcţii şi temperaturi, s-au modificat în consecinţă, ceea ce n-a mai corespuns cu ceea ce peştii aveau înregistrat în structura lor biologică, şi asta i-a dezorientat şi i-a ucis, mai cu seamă puietul. Desigur, nu acestea sunt toate cauzele decimării unor mase mari de peşte, dar ele au avut cel mai mare impact. Se mai poate vorbi şi de poluarea masivă a apelor în care omul deversează tot felul de deşeuri sau de sărăcirea în oxigen a apelor. În unele situaţii, ecosistemele au suferit modificări care au desfiinţat sau au mutat locurile în care peştii de la mari distanţe vin să-şi depună icrele.

Exemplificarea cu Camera Curcubeu (Rainbow Room)

Vreau să vă dau o parabolă, o metaforă a vieţii. Să presupunem că ar existao cameră pe care o vom numi Camera Curcubeu. În această cameră, toate culorile curcubeului se prezintă linear, niciodată suprapuse, fiecare culoare schimbându-se la câteva mii de ani. Mii de ani camera este galben, apoi, pentru alte mii de ani, se transformă în albastru, roşu, purpuriu, verde etc, astfel că, după mai mule mii de ani, toate culorile au fost expuse, după care ciclul se reia. Fiecare culoare corespunde unui anume spectru de frecvenţă.

În perioada în care există o anume culoare, deci, implicit, şi un anume spectru de frecvenţă, în cameră vieţuiesc şi nişte creaturi inteligente şi sacre născute să, zicem, în perioada luminii roşii. Şi ascendenţa acestor creaturi (părinţi şi bunici etc) s-a născut, a trăit şi a murit tot în “perioada roşie”. Întreaga istorie scrisă de ei s-a petrecut în această nuanţă cromatică. Toată existenţa acestui arbore genealogic se regăseşte în “perioada roşie”. Pe acest considerent, să-i numim “oamenii roşii”.

Timpul trece şi, după multe mii de ani, în cameră începe să se schimbe culoarea roşie în purpuriu. Care credeţi că va fi reacţia "oamenilor roşii ", la schimbarea culorii? În primul rând, vor intra în panică neînţelegând ce se întâmplă. Totul va deveni înspăimântător pentru aceste fiinţe " roşii "

Ei nu numai că nu înţeleg ce se întâmplă dar, organele lor de vedere nu-i mai ajută deoarece sunt specializate doar pe culoarea roşie. Întunericul le măreşte panica şi disperarea. Negăsind o explicaţie convenabilă, se hotărăsc să facă ceva pentru a reveni la "normal ", adică să înlăture culoarea violet, culoarea pe care ei nu o acceptă, considerând-o rea, dăunătoare.

Dar, printre “ oameni roşii “, există câţiva care declară că, în definitiv, de ce nu ar accepta culoarea violet, care nu le-a făcut, macar deocamdată, niciun rău!? Această parte revoluţionară a celor “roşii” începe să accepte noua culoare cu care încep să se obişnuiască, deşi nu cunosc de unde a venit sau cine a adus-o. Este adevărat că unii prooroci le preziseseră că în viitor culoarea roşie va fi schimbată în violet şi, iată, proorocirea s-a adeverit. “ Să te binecuvânteze Dumnezeu, culoare violet ! Fii binevenită ! Noi te acceptăm, deşi nu prea înţelegem ce a fost cu stolurile de păsări care au căzut moarte din văzduh sau cu peştii morţi sau în agonie care au umplut plajele”

Predicţia: Reînnoirea ciclului de viata

Când modificaţi temperatura straturilor de apă a oceanelor este normal să vă aşteptaţi că  vor apărea şi unele consecinţe asupra vieţuitoarelor din apă. Ele erau obişnuite cu anumite temperaturi, anumită salinitate a apei (habitatul lor), erau plasate  plasate la anumite adâncimi şi într-o anume ordine. Schimbarea acestor condiţii are impact începând cu veriga cea mai de jos: planctonul, hrană a altor animale, aflate pe următoarea treaptă a ecosistemului. Ce le rămâne vieţuitoarelor care se hrăneau cu plancton, hrană care, în anumite zone dispare? Evident, dispar şi ele, căci nu se pot adapta atât de repede la o altă sursă de hrană.

Permiteţi-mi să mă rezum, deocamdată, la viaţa din apele ocenului planetar. Aţi auzit de somon? Ce vi se spune despre pescutul excesiv al acestei specii, despre coralii şi recifele care dispar?  Fără ele lanţul trofic se întrerupe şi oceanele mor. Aţi întervenit fără discernământ în acest lanţ trofic decimând, din ignoranţă şi dorinţă de înavuţire, multe dintre verigile care asigurau viaţa animalelor marine.

Dar, surpriză: cercetătorii mărilor au constatat că, somonii au reapărut şi populează masiv zonele unde s-au impus restricţii drastice la pescuit. Împotriva tuturor pronosticurilor şi peste orice prevederi ale ecologiştilor sau biologilor, această specie proliferează în alte zone ale ocenului, acolo unde altădată nu exista. În Aleska, de exemplu.

Care ar fi concluzia?  Că Mama Gaia nu stă cu “mâinile în sân” când copiii ei năstruşnici au scăpat de sub control. Încă o dată, buna Mamă a intervenit să repare stricăciunile copiilor ei nesăbuiţi şi ignoranţi, stricăciuni care, lăsate să se propage, s-ar fi putut încheia cu distrugerea umanităţii (mai precis, cu autodistrugerea umanităţii).Asta trebuie să înţelegeţi!

Pentru a nu mai repeta asemenea tip de greşeli, trebuie ca omul să-şi crească accelerat conştinţa, ridicându-şi nivelul vibraţiilor care-i va permite să acceadă într-o dimensiune superioară.

  

Ciclului de viaţă este modificat de schimbările de temperatură şi are loc o reaşezare a florei şi faunei marine în funcţie de noile condiţii oferite vieţii. Mama Gaia reîmprospătează periodic ciclurile de viaţă de pe Pământ.

În cadrul acestui proces, vor dispărea anumite specii de plante şi animale, inclusiv păsări şi peşti. Când anumite forme de viaţă nu mai servesc suficient de bine planeta, ele încep să dispară făcând loc altora, care vor fi mai bine adaptate noilor condiţii oferite de planetă.Toate acestea sunt impuse de planetă, prin schimbarea vremii, redistribuirea climei, reformarea curenţilor marini şi oceanici, redirijarea vânturilor,  schimbarea zonei precipitaţiilor etc.

Este inutil să încercaţi salvarea unor specii, dacă ciclul lor de existenţă s-a încheiat.

Nu pentru toate dispariţiile trebuie făcut responsabil omul. [O explicaţie complementară, pentru apariţia şi dispariţia unor specii din regnul vegetal şi animal, este dată de Dumnezeu în dictările făcute lui Jakob Lorber, unde se pleacă de la ideea că întrucât universul este în expansiune, astrele se îndepărtează unele de altele (imaginaţi-vă ce se întâmplă cu punctele marcate pe suprafaţa unui balon care se tot umflă) ceea ce, în timp modifică firmamentul, geometria astrală. Aceste schimbări fac ca spectrele luminoase pe care şi le trimit corpurile cereşti, să se modifice în timp, în conformitate cu noile poziţii ocupate de astre.

Particularizat, expansiunea determină ca radiaţiile luminoase recepţionate de planeta Pământ să-şi modifice compoziţia.

Se cunoaşte, din aceeaşi sursă, sau din altele, că orice vieţuitoare (plantă sau animal) poate exista şi prospera numai dacă i se asigură un anumit spectru de lumină, deci de energie. (Dacă vă adânciţi în această investigare, veţi constata că este de o complexitate uluitoare). Concluzia este că, întrucât lumina primită de la corpurile cereşti se modifică în timp (îndelungat, este adevărat), ca structură, lungime de undă, intensitate, şi formele de viaţă dependente de această modificare sunt supuse unor adaptări care pot merge până la dispariţia unora şi apariţia altora)]
Să revenim la exemplul cu „oamenii rosii” din Camera Curcubeu. Fiecare dintre noi se află, metaforic vorbind, într-o astfel de cameră. Toţi credem că în camera noastră nu poate exista decât culoarea în care ne-am pomenit: noi, bunicii şi străbunicii noştri etc, deşi, de fapt, trăim într-o „cameră curcubeu” în care, la intervale mari de timp, se schimbă culorile. Când culoarea se schimbă, fiinţele din cameră intră în panică, sunt dezorientate. Unii poate nu vor suporta schimbarea, şi vor „pleca”, alţii se vor adapta. Generaţia care urmează se va naşte în noua culoare şi-i va fi foarte bine aşa.

Carroll Lee

Dacă părăsim metafora, se poate spune că într-adevăr, spectrul luminos în care vor trăi fiinţele umane viitoare va avea ca dominantă culoarea violet, adică o vibraţie superioară celei în care a trăit Pământul şi sistemul său planetar, până acum.

Aceasta concluzie este de bun simţ, dacă ne amintim că dimensiune superioară înseamnă neapărat o frecvenţă de vibraţie mai mare, o conştinţă mai ridicată.

Omenirea se va îndrepta mereu către ţelul şi rostul ei din totdeauna: viaţa în vibraţia cea mai înaltă din Cosmos: IUBIREA.

Si aşa este!

Kryon

SURSA: http://lightworkers.org

(C.M.)