”Mă vindec de tot trecutul meu întunecat, de toate faptele și gândurile care m-au oprit să evoluez și care m-au îndepărtat de Lumină. Vreau să evoluez în iubire. Eu sunt iubire. Așa să fie!” (în sprijinul cititorului interesat)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 8 februarie 2011

PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare (9)

(continuare)

PĂMÂNTUL SPIRITUAL.

26- Formarea şi scopul materiei.
Aspectele spirituale ale Pământului vor fi analizate de sus in jos, de la exterior către interior.
S-a afirmat mereu în lecţiile anterioare că materia ascunde întotdeauna în interiorul ei un principiu spiritual ceea ce înseamnă că materia observabila nu este decât o spiritualitate îngheţată. 
Unul dintre atributele materiei este divizibilitatea ei. Ea este formată din particule între care există mici spaţii egale, numite pori.Cât de mici pot fi particulele care nu se mai pot divide, este greu de spus. De ex., dacă luăm un grăunte de mosc şi-l introducem într-o cameră mare, vom constata că nici peste mulţi ani el nu şi-a micşorat volumul sau greutatea deşi în tot acest timp în cameră a mirosit puternic a mosc, evident fiind că în fiecare secundă miloane de particule s-au desprins din grăunte, răspândindu-se în spaţiul încăperii.
Oare ce anume uneşte infinitele particule care formează bucata de materie? 
Ele nu reprezinta iniţial altceva decât puterea ideilor emanate de Creator, făuritorul tuturor lucrurilor. Ideile emanate de şi din Creator îşi asumă o formă care va fi însufleţită direct de El.
Aceste particule de viaţă sunt apoi dotate cu libertate faţă de El, devin deci independente. Totodată, ele primesc şi o inteligenţă individuală, pentru a se recunoaşte pe sine şi pe cei din jur.

Faza urmatoare recunoaşterii de sine este acceptarea incidenţei ordinei ca lege a întregii creaţii.
După ce creaţia a trecut prin fazele: formă, lumină, recunoaştere de sine, conştiinţă şi voinţă, ea poate acţiona independent alegând să se manifeste în cadrul ordinei divine sau impotriva acesteia. Orice creatură, fiind făurită de Creator şi din Creator, va reproduce caracteristica Acestuia, ceva diferit neputând să fie posibil căci cum ar putea ca o galeată de apă luată din ocean sa nu semene cu apa oceanului din care provine ?
Creatorului nu-i este indiferent dacă o fiinţă, creaţie a Sa, ar avea o viaţă limitată sau nu. Dacă existenţa unei creaturi ar fi doar temporară, ar trebui să admitem că o parte din Dumnezeu va intra in disoluţie, după un anumit timp, ceea ce este imposibil caci Creatorul este etern. Concluzia logică este că orice creaţie este făcută să traiască veşnic, chiar dacă în timp ea trece dintr-o stare în alta.

Pe de altă parte, o creatură poate să aleagă să se depărteze de Ordinea Divină, aceasta însemnând ca, pentru Dumnezeu, ea nu mai există deloc. Dar existenţa unor creaţii cu activităţi contrare Voinţei Divine (aceasta însemnând admiterea în preajma Sa a unor forţe contrare Creatorului), ar conduce la concluzia că Dumnezeu (Creatorul), care nu poate fi decât Perfecţiunea Supremă, ar fi, de fapt, imperfect, ceea ce este imposibil. Pentru a nu se ajunge la această situaţie fară ieşire, Creatorul procedează la înlănţuirea, încarcerarea şi imobilizarea creaturilor deviante de la Ordinea Divină.

ACEASTĂ CARCERĂ ESTE MATERIA FIZICĂ. În numărul infinit de mare de particule ale materiei zace înlănţuită inteligenţa fiinţei încarcerate. Fiind născută din Creator, această inteligenţă nu poate pieri, dar va rămâne încarcerată în materie până când va atinge maturitatea spirituală şi când va accepta divinitatea în toate părţile (particulele) ei componente. Numai atunci va fi eliberată din materie şi se va reîntoarce în lumea pură din care a provenit.
Din acest motiv, materia trebuie dizolvată până la cele mai mici părţi ale sale (moartea corpului fizic şi descompunerea lui) astfel încât să nu existe nici măcar o celulă care să nu aibă posibilitatea să reflecte imaginea soarelui etern. (Aceasta justifică cerinţa ca mormintele să fie astfel confecţionate încât să permită o cât mai completă şi rapidă descompunere, căci cu cât mormântul va întârzia putrefacţia cu atat sufletul va trebui să aştepte mai mult până la demararea unui nou program. Altfel spus, sofisticarea mormintelor : cavouri izolante, pereţi care nu lasă pătrunderea umezelii, ziduri din ciment etc.nu fac decât să întârzie evoluţia sufletului. Pe de altă parte, trebuie spus că nici incinerarea corpului fizic nu este indicată deoarece, arderea provoacă procese profunde de transformare a particulelor materiale, în condiţiile de temperatură înaltă, fiind, apoi, necesar un timp îndelungat de refacere a particulelor materiale arse şi abia după aceasta să se reia procesul de regăsire a tuturor particulelor care au format corpul respectiv şi, în sfârşit, reluarea traseului normal de progres şi reîncarnare. Mormintele luxoase sunt o manifestare a grandomaniei unor oameni care îşi probează, pentru ultima oară, ignoranţa şi se opun progresului mai rapid al sufletului lor. Nota C.M.)

27-Spiritele din cea mai înaltă regiune a atmosferei.
Ce fel de fiinţe spirituale sălăşluiesc în cea mai înaltă regiune a atmosferei Pământului? În mod evident, aici trebuie să se găsească cele mai înalte spirite, cele mai apropiate de perfecţiune, deşi, cândva au fost şi ele oameni încarnaţi pe Pământ. Spre deosebire de zona mediană (unde răul şi binele se întrepătrund), aici se regăseşte puritatea spirituală perfectă. Orice suflet care părăseşte Pământul nu se va putea ridica însă direct în cea de a treia regiune, fără a trece, indiferent cât de puţin, prin celelalte două, inferioare. Deşi spiritul, principiul fundamental al vieţii, născut direct din Creator, nu are nevoie de nimic din trupul pe care l-a părăsit, este absolut necesar ca toate particulele acestui corp să se regasească cu spiritul. Reconstituirea acestui corp se face dinTOATE particulele care l-au compus, din TOATE emoţiile pe care le-a avut, din TOATE evenimentele, TOATE experientele (bune sau rele) prin care a trecut şi pe care le-a asimilat, indiferent pe ce cale.Tot ce a făcut, tot ce i-a ’’trecut prin mână’’, trebuie mai întâi să fie recunoscut şi asumat de suflet, şi apoi, cu iubire, eliberat. Numai astfel sufletul însuşi va putea obţine eliberarea finală.
Spiritul nu şi-ar putea reaminti toate aspectele sinelui sau dacă nu ar primi înapoi tot ceea ce i-a aparţinut vreodată.
Aceasta este explicaţia frazei biblice ,,Fiecare fir de păr va fi numărat’’.
De aceea, înainte de a trece în Împărăţia perfectă a lui Dumnezeu, spiritul trebuie să rămână mai întâi o perioadă de timp în cea de-a treia regiune, pentru a redobândi tot ceea ce i-a aparţinut vreodată. Secretul recunoaşterii (regăsirii) fiecarei particule stă în legea rezonanţei, fiecare particulă materială sau spirituală având propria sa frecvenţă de vibraţie, care o particularizează în întregul univers.

Dar, ce face spiritul în această regiune, în timp cât aşteaptă să-i parvină ’’bagajele’’ ? Nu stă degeaba : -) primeşte noii sosiţi şi încearcă să le trezească conştiinţa, să iasă din stres, îi ajută să se vindece, să se familiarizeze cu noua situaţie, cu noua organizare, cu împrejurimile. Îi indrumă şi-i ajută să înveţe ce trebuie să facă şi cum pot fi utili,
-) ajută spiritele mai pure din regiunile inferioare să evolueze,
-) dacă apar disensiuni, coboară în regiunile inferioare, încercând să restabilească pacea şi ordinea,
-) cercetează spiritele străine care vin de pe alte corpuri cereşti şi doresc să ajungă pe Pământ şi le îndrumă, dacă este cazul, să-şi poată îndeplini misiunea cu care au venit. Orice admitere a unui spirit străin se face după o minuţioasă cercetare.

În această a treia regiune se afla şi îngerii păzitori ai fiinţelor umane. Aceste spirite pure nu sunt singurii noştri îndrumători, căci în multe privinţe, ei au o cunoaştere limitată. Din acest motiv, îngerii îşi completeaza permanent cunoştinţele, instruiţi fiind de spirite angelice perfecte. Frumuseţea zonelor în care există îngerii, şi toate spiritele, este proporţională cu puritatea lor şi cu profunzimea iubirii de Divin.
Spiritele primesc tot ceea ce-şi doresc. Sunt multe spirite care şi-au lăsat unele ,,bagaje’’ şi în alte lumi unde merg să şi le recupereze, ceea ce se poate realiza numai pe calea iubirii. (De fapt, cele de mai sus se refera la NIRVANA cu exprimarea si cunoaşterea pe care o avea lumea, în perioada când a trăit autorul, J.Lorber- 1850, n.n.)

28- Domiciliul spritelor pure.
Chiar şi spiritele purificate sunt nevoite să rămână perioade relativ lungi în a treia regiune a atmosferei terestre, pentru a integra aici elementele psihice ale sufletului lor care-l conduc la desăvârşire. Ele vor sta în această regiune până când trupurile lor fizice lăsate pe Pământ se descompun complet si se transformă în materie astrală (adică materia din care este alcătuit sufletul). Aceasta stare nu trebuie considerată o pedeapsă, fiind la fel de necesară pentru evoluţia sa ca şi şederea pe Pământ (în trup fizic).
Dar perioadele de şedere nu sunt la fel de lungi pentru toate sufletele, ele depinzând de stadiul de evoluţie în care se află sufletul. Chiar dacă rămân în această zonă şi câteva sute de ani (tereştri), spiritele nu au decât de câştigat.
În funcţie de nivelul la care au ajuns, spiritele pot primi sarcini mai simple sau mai complexe, unele putând să ajungă să îndrume sau să guverneze corpuri cereşti sau chiar sisteme solare.
Unele spirite coboară în cea de a doua regiune, în prima regiune sau chiar pe Pământ (de regula în zonele cele mai înalte ale munţilor). Urcaţi pe munţi, atunci când aveţi ocazia, căci puteţi fi mai aproape de spiritele pure, angelice, care vă vor strecura în suflet linişte, pace, stare de bine şi de fericire !
Când urcaţi pe munte au de câştigat spiritul, trupul şi mintea voastră.
La început, spiritele pure preferă acele zone unde au trăit în corp fizic, după care îşi extind zona până cuprind tot Pământul.
Cele mai puternice spirite supraveghează regiunile polare, în timp ce cele mai slabe şi mai gingaşe veghează asupra regiunilor tropicale.
Cele mai active spirite guvernează oceanele, lacurile si râurile iar cele mai încăpăţânate primesc în supraveghere munţii. Majoritatea spiritelor cu caracteristici predominant feminine supraveghează plantele şi, în general, zonele înverzite, pajiştele cu verdeaţă şi flori.

29- Spiritele din cea de a doua regiune a atmosferei terestre.
Trecerea de la regiunea cea mai înalta le cea mediană are nevoie de o tranziţie, la fel cum fiinţa umană nu poate coborâ din lumea spirituală pură în cea astrală, fără să treacă printr-o perioadă de tranziţie.
Cele două zone interacţionează însă, aşa cum o face spiritul cu sufletul : spiritul poate penetra sufletul, dacă o doreşte, reciproca nefiind valabilă. Altfel spus, spiritul poate accepta fuziunea cu sufletul, caz în care el (sufletul) devine complet spiritualizat. În acest ultim caz, sufletul, unit cu spiritul, poate accede în zona a treia.

Sufletul este alcătuit din nenumărate particule de inteligenţă, ceea ce explică de ce este el (spre deosebire de spirit) atat de posedat de dorinţe, care se manifestă sub formă de impulsuri. Când sufletul este dominat de dorinţe, acestea îl trag în toate direcţiile ca pasiuni de moment sau de mai lunga durată.
Caracteristica aceasta o au sufletele din a doua regiune, în care spiritele nu sunt trezite pe deplin.
Ca urmare, în această regiune se produc tot felul de evenimente care, aglomerandu-se, devin vizibile pentru lumea de pe planetă.
Asemenea manifestări pot fi : formaţiuni noroase, grindină, ploi în averse, furtuni etc. Orice manifestare este nereproductibilă, fulgii de nea, picăturile de ploaie sau bulgarii de grindină nesemănând unii cu altii (desi se spune adesea : ,,seamana ca doua picaturi de apa’’).

Între sufletele din corpul fizic şi cele care şi-au părăsit corpul există o substanţială deosebire. Sufletul din corpul fizic poate fi cuprins de oricâte pasiuni doreşte, omul putând să treacă de la o stare la alta oricând. În sufletul fără corp, însă, există, de regulă, o singură dorinţă care le subordoneaza pe toate celelalte, atrăgând treptat inteligenţa sufletului ca într-un fel de vrajă. Asta nu înseamnă că un suflet trăitor în planul astral este de necorectat şi că nu evoluiază, ci doar că el rămâne prins în capcana pasiunii sale dominante, până la consumarea tuturor celorlalte particule de inteligenţă.
Procesul conduce la o mare sărăcire sufletească echivalentă cu o stare de dezolare, de goliciune, de părăsire şi abandonare precum şi de oarecare dezorientare.
Abia în această fază spiritul începe sa-l penetreze. Aceasta este perioadă de tranziţie a sufletului de la regiunea a doua la cea de a treia.
Se întâmplă aceasta deoarece spiritul divin se instalează numai atunci când sufletul s-a purificat de toate energiile joase, de toate pasiunile, de toate rezidiile acumulate până atunci. (Altfel spus, numai atunci când găseşte un loc bun…… de arat şi semănat, cum spune Plugusorul romanesc n.m.).

30- Activităţile spiritelor din cea de a doua regiune a atmosferei terestre.
Această regiune seamănă foarte mult cu viaţa fiinţelor umane de pe Pământ. Există aici o forfotă generalizată în care cei ce se aseamană (ca frecvenţă de vibraţie) se caută şi se regăsesc, formând grupuri mari de suflete cu caracteristici asemanatoare (ca atitudine, mod de a gândi, preferinţe, credinţe, preocupări). În zona aceasta se regăsesc invidiile, trădările, certurile, răzbunările, războaiele, puşcăriile şi şicolile de corecţie, actele de criminalitate, faptele rele dar şi cele bune. (Această zonă este ceea ce biserica numeste PURGATORIU n.m.)

Sufletele rezidente, ajunse de pe Pământ (după părăsirea corpului fizic) au aici deplina libertate de a alege şi a evolua, după propriul lor liber arbitru.
AICI îşi decide sufletul calea pe care vrea s-o urmeze: spre rai sau spre iad.
Din fericire, Creatorul a înfiinţat şi un sistem de suprveghere în care spirite înalte, foarte evoluate, divine, monitorizează zona intervenind pentru instaurarea calmului, atunci când acesta este puternic perturbat.
Cele mai recalcitrante spirite sunt readuse pe Pământ şi reîncarcerate în materie (in corp fizic). In functie de faptele savarsite, fiinta reincarnata va avea un anumit corp (mai mult sau mai puţin perfect, sau cu dizabilităţi), o anumită stare materială şi spirituală, o anumită famile, care să-i permită evoluţia şi înţelegerea corectă. În funcţie de evoluţia lor, sufletele vor putea avansa în cea de a treia regiune (zona superioară, ca vibraţie, a Nirvanei n.m).

Pe cerul planetei, multe din stările de linişte sau de conflict, care au loc în zonele doi şi chiar trei (partea ei ce mai joasă) pot fi observate de oameni, cu ochiul liber; numai că omul, în ignoranţa sa, cosideră aceste manifestări ca ceva ţinând exclusiv de starea vremii.
Cateva exemple: când spirite malefice se grupează în bande puse pe rele, pe cer pot aparea nori ameninţători, având ca punct de plecare, mai ales, zonele din jurul vârfurilor muntoase.
Jakob Lorber (1800-1864)
Un cer degajat, cu timp plăcut şi îmbietor la nostalgii, la relaxare, denotă desfătarea spiritelor prietenoase. Firicelele de nori albi care apar la mari înălţimi într-o zi de vară călduroasă, înseamnă mai totdeauna, un grup de înalte spirite aflate într-o întalnire amicală şi benefică pentru Pământ.
Aproape în toate cazurile, ploile, vânturile, ninsorile, norii, furtunile nu înseamnă doar manifestări ale naturii fizice ci şi acţiuni ale spiritelor care înconjoară Pământul, la înălţimi mai mari sau mai mici. (O descriere fascinantă a inţelegerii spirituale a acestor manifestări, puteti gasi şi în cărţile lui Carlos Castaneda, aparute la ed. Rao, n.m.).

Bibliografie: cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, aut. Jakob Lorber, ed. Vydia, 2003
Pentru conformitate,
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu